Grecia e intr-o situatie extrem de dificila. Oare cine stie daca datoria imensa de aproximativ 50 mii euro per capita de elen este o mostenire monstruoasa ramasa de la Eterie incoace sau este mostenire din cota parte de datorie publica in urma splitarii fostului Imperiu Otoman, de cand cu secesiunea belicoasa a grecilor. Poate la mijloc este si construirea Greciei moderne capitaliste, poate sunt si urmele celui de-al Doilea Razboi Mondial, cand armatele Italiei mussoliniene si ale Germaniei hitleriste s-au razboit cu gazdele si contingentele imperiale engleze, pana la evacuarea acestora in Creta si Egipt, via Turcia cea neutra post-Ataturk-iana. Sau poate Grecia a deraiat fiscal sau monetar in razboaiele civile, guvernarea militara sau guvernarile socialiste cu politicile lor sociale? Cert este ca, mai in gluma, mai in serios, Germania a vrut sa primeasca niste teritorii insulare, unii punand ochii pe insula Corfu. Grecii au refuzat categoric, desi puteau rezolva cvasidefinitiv problema jenanta in care se aflau, alaturi de celelalte tari membre ale neselectului club PIGS+Irlanda (PIGS = Portugalia, Italia, Grecia, Spania)?

Si pe noi nu ne vrea chiar nimeni? Am putea vinde si noi Muntii Calimani, Cazanele Dunarii sau Baile Termale Bucuresti, cele pe care Nuti a lui Cocos vrea sa le inaugureze cat mai repejor pentru a revigora turismul mioritic? Germanii de ce nu vor sa cumpere vreo insula sau vreo forma de relief de-a noastra?

De ce au declinat grecii oferta germanilor? Grecii au o mare problema cu Uniunea Europeana, problema care inca nu a fost inchisa, dar care va fi, mai mult ca sigur, rezolvat la proximul tratat unional (urmatorul dupa Lisabona). Problema greceasca este legata de Athos. Cand intrebi pe greci care e statutul acestui colt de lume, ei vor raspunde de modul cum pui intrebarea. Daca intrebi de ce nu au acces femeile sau nonortodocsii, vor spune ca e un teritoriu privat, fiecare bucatica de pamant de pe munte fiind intabulata pe numele uneia din cele 20 manastiri si 12 schituri, inca de acum mai bine de 100 de ani. Adevarul e ca aceasta regiune este un fel de judet privat, care primeste de zor subventii de la statul elen, plus cheltuielile aferente politiei de frontiera si vamii de interior aflate la iesirea din Grecia spre zona athonita. Daca ii intrebi de extrateritorialitatea in cadrul Uniunii Europene, ei vor spune ca e un fel de regiune autonoma neinclusa in niciuna din cele 13 provincii, regiune care e un fel de stat monastic sub suzeranitate greceasca… Momentan, pana la o oarecare omogenizare legislativa, juridica, organizatorica si pe alte planuri a Uniunii Europene, problema este acceptata ca un ghimpe de Uniune. Ce s-ar fi intamplat daca ar fi vandut Corfu-ul? Pai, mai mult ca sigur ca germanii ar fi dorit pentru Corfu un regim autonom echivalent cu cel athonit. Iar grecii au deja un mort in casa, nu le mai trebuie inca unul…

Si totusi, germanilor la ce le trebuie Corfu-ul? Vor un orasel inclus in 2007 in patrimoniul UNESCO? Vor sa fie la 3 kilometri de Albania? In nici un caz. Vin vremuri grele in finanta mondiala, iar casele de fier europene aparute dupa Congresul de la Viena au cam inceput sa ciripeasca fiscului german si englez, sugerandu-ne ca proverbiala confidentialitate elvetiana va fi numai o amintire, in curand. Corfu ar fi fost o alegere interesanta pentru niste case de fier, in care nu se aplica legea europeana, caci s-ar aplica statutul de extrateritorialitate in deja clasicul stil athonit si nici nu s-ar putea face presiuni, asa cum s-ar face asupra unuia din statele nemembre dar asociate la Uniunea Europeana.

Si acum sa revenim la tarisoara noastra. Mai trebuie sa va povestesc de ce nu am putut vinde drepturile litigioase pentru Insula Serpilor sau Insula Ada Kaleh? Si nici macar artificiala Insula Mare a Brailei, care e tinuta in viata cu niste diguri ca vai de ele. Si nici alte chestiuni pe care le-am putea boteza ca “insule”. Se pare ca nu mai suntem atat de mari vanzatori ca pe vremea vanzarii sasilor, svabilor dunareni si a iudeilor spre RFG si Israel.

Tiberiu Socaciu
analist comentator

Am vinde, dar nu vor sa cumpere!

Grecia e intr-o situatie extrem de dificila. Oare cine stie daca datoria imensa de aproximativ 50 mii euro per capita de elen este o mostenire monstruoasa ramasa de la Eterie incoace sau este mostenire din cota parte de datorie publica in urma splitarii fostului Imperiu Otoman, de cand cu secesiunea belicoasa a grecilor. Poate la mijloc este si construirea Greciei moderne capitaliste, poate sunt si urmele celui de-al Doilea Razboi Mondial, cand armatele Italiei mussoliniene si ale Germaniei hitleriste s-au razboit cu gazdele si contingentele imperiale engleze, pana la evacuarea acestora in Creta si Egipt, via Turcia cea neutra post-Ataturk-iana. Sau poate Grecia a deraiat fiscal sau monetar in razboaiele civile, guvernarea militara sau guvernarile socialiste cu politicile lor sociale? Cert este ca, mai in gluma, mai in serios, Germania a vrut sa primeasca niste teritorii insulare, unii punand ochii pe insula Corfu. Grecii au refuzat categoric, desi puteau rezolva cvasidefinitiv problema jenanta in care se aflau, alaturi de celelalte tari membre ale neselectului club PIGS+Irlanda (PIGS = Portugalia, Italia, Grecia, Spania)?

Si pe noi nu ne vrea chiar nimeni? Am putea vinde si noi Muntii Calimani, Cazanele Dunarii sau Baile Termale Bucuresti, cele pe care Nuti a lui Cocos vrea sa le inaugureze cat mai repejor pentru a revigora turismul mioritic? Germanii de ce nu vor sa cumpere vreo insula sau vreo forma de relief de-a noastra?

De ce au declinat grecii oferta germanilor? Grecii au o mare problema cu Uniunea Europeana, problema care inca nu a fost inchisa, dar care va fi, mai mult ca sigur, rezolvat la proximul tratat unional (urmatorul dupa Lisabona). Problema greceasca este legata de Athos. Cand intrebi pe greci care e statutul acestui colt de lume, ei vor raspunde de modul cum pui intrebarea. Daca intrebi de ce nu au acces femeile sau nonortodocsii, vor spune ca e un teritoriu privat, fiecare bucatica de pamant de pe munte fiind intabulata pe numele uneia din cele 20 manastiri si 12 schituri, inca de acum mai bine de 100 de ani. Adevarul e ca aceasta regiune este un fel de judet privat, care primeste de zor subventii de la statul elen, plus cheltuielile aferente politiei de frontiera si vamii de interior aflate la iesirea din Grecia spre zona athonita. Daca ii intrebi de extrateritorialitatea in cadrul Uniunii Europene, ei vor spune ca e un fel de regiune autonoma neinclusa in niciuna din cele 13 provincii, regiune care e un fel de stat monastic sub suzeranitate greceasca… Momentan, pana la o oarecare omogenizare legislativa, juridica, organizatorica si pe alte planuri a Uniunii Europene, problema este acceptata ca un ghimpe de Uniune. Ce s-ar fi intamplat daca ar fi vandut Corfu-ul? Pai, mai mult ca sigur ca germanii ar fi dorit pentru Corfu un regim autonom echivalent cu cel athonit. Iar grecii au deja un mort in casa, nu le mai trebuie inca unul…

Si totusi, germanilor la ce le trebuie Corfu-ul? Vor un orasel inclus in 2007 in patrimoniul UNESCO? Vor sa fie la 3 kilometri de Albania? In nici un caz. Vin vremuri grele in finanta mondiala, iar casele de fier europene aparute dupa Congresul de la Viena au cam inceput sa ciripeasca fiscului german si englez, sugerandu-ne ca proverbiala confidentialitate elvetiana va fi numai o amintire, in curand. Corfu ar fi fost o alegere interesanta pentru niste case de fier, in care nu se aplica legea europeana, caci s-ar aplica statutul de extrateritorialitate in deja clasicul stil athonit si nici nu s-ar putea face presiuni, asa cum s-ar face asupra unuia din statele nemembre dar asociate la Uniunea Europeana.

Si acum sa revenim la tarisoara noastra. Mai trebuie sa va povestesc de ce nu am putut vinde drepturile litigioase pentru Insula Serpilor sau Insula Ada Kaleh? Si nici macar artificiala Insula Mare a Brailei, care e tinuta in viata cu niste diguri ca vai de ele. Si nici alte chestiuni pe care le-am putea boteza ca “insule”. Se pare ca nu mai suntem atat de mari vanzatori ca pe vremea vanzarii sasilor, svabilor dunareni si a iudeilor spre RFG si Israel.

Tiberiu Socaciu
analist comentator

Postat de pe data de 15 mai, 2010 in categoria Civism, Educație. Poti urmari comentariile acestui articol prin RSS 2.0. Acest articol a fost vizualizat de 728 ori.

Publica un raspuns