Ieri a fost Ziua Mondială a Libertăţii de Exprimare. Nu ziua presei, a nu se înţelege greşit, pentru că asta n-a înţeles încă societatea civilă: nu doar din presă ar trebui să vină atitudinea, luarea de poziţie, protestul public. Oricum, ziua a trecut aproape neobservată prin penuria de ştiri aiuritoare de Dâmboviţa. Bună şi remarca lui Aurelian Grama, cum că primării, bună parte din instituţiile de stat descentralizate, de regulă au mare grijă să felicite în public toţii Ionii, Gheorghii, Mariile etc. la ceas de onomastică, însă ziua de ieri a trecut ca o fantomă prin agenda publică.

Cu toate acestea, a existat un raport care a fost dat publicităţii ieri, de către Active Watch – Agenţia de Monitorizare a Presei. Cele mai dure concluzii au fost prezentate pe scurt şi radiografiază de fapt un regres produs pe parcursul anului 2009 în ceea ce priveşte libertatea de exprimare. 3.000 de angajaţi disponibilizaţi, închiderea a zeci de publicaţii, prăbuşirea veniturilor din publicitate, ceea ce a dus la o creştere a vulnerabilităţii – a dependenţei aş spune eu – faţă de politic. Când depinzi aproape ombilical de un contract de publicitate cu o primărie, vă întreb: cum credeţi că se pot publica anchete tăioase despre activitatea respectivei primării? Se întâmplă deja în judeţul Mureş şi e lesne de aflat unde, urmărind locurile unde se publică anunţurile Primăriei. Iar acesta e doar un exemplu. E drept, în unele locuri există tresăriri jurnalistice, se practică un soi de mers pe sârmă, însă echilibrul e extrem de fragil, iar de siguranţa zilei de mâine a jurnalistului, ori chiar patronului de instituţie media, e greu de vorbit.
Altă concluzie: patroni de presă şi jurnalişti au devenit părtinitori şi au comis grave derapaje etice. Avem şi la noi o sumedenie de jurnalişti care au devenit purtători de cuvânt, dar nu ei sunt cei de blamat. Avem un ziar patronat de senatorul PD-L Petru Başa, 24 de ore mureşene, cu finanţare serioasă de la Primăria Tîrgu-Mureş, unde n-o să vedeţi nici un rând care să relateze derapaje din activitatea Primăriei. Şi ar mai fi exemple şi din mediul tv.

Continuă agresiunile împotriva jurnaliştilor, spune o altă concluzie. Iar aici avem o mare problemă, pentru că s-a întâmplat şi la Tîrgu-Mureş, Ionel Albu, pe atunci reporter Realitatea TV, fiind agresat verbal în repetate rânduri de primarul Dorin Florea. Reacţiile au fost palide, în nici un mediul convenţional de presă nu s-a transmis o ştire, ori o luare de poziţie, ceea ce până la urmă îi încurajează pe cei care practică astfel de metode să le perpetueze. Mai mult, Ionel Albu a fost concediat de la locul de muncă.
Mai sunt concluzii interesante care pot fi accesate aici, unde găsiţi nu doar concluziile, ci şi raportul în întregimea lui.

O altă remarcă interesantă e de găsit în raportul Freedom House privind libertatea de exprimare în România, unde presa românească e catalogată drept parţial liberă. Există şi un clasament privind libertatea presei în respectiva analiză, unde România apare pe locul 88 în spatele unor state precum Burkina Faso şi Mozambic. Eu l-aş cataloga drept un grav semnal de alarmă, în ciuda relativei indiferenţe cu care a fost „rumegat” de opinia publică.

Iată de ce avem nevoie şi de această „evadare” în mediul on-line, unde politicul, deşi a început să exercite presiune şi chiar să capete influenţe, atmosfera e ceva mai respirabilă.

Libertatea de impresie

Ieri a fost Ziua Mondială a Libertăţii de Exprimare. Nu ziua presei, a nu se înţelege greşit, pentru că asta n-a înţeles încă societatea civilă: nu doar din presă ar trebui să vină atitudinea, luarea de poziţie, protestul public. Oricum, ziua a trecut aproape neobservată prin penuria de ştiri aiuritoare de Dâmboviţa. Bună şi remarca lui Aurelian Grama, cum că primării, bună parte din instituţiile de stat descentralizate, de regulă au mare grijă să felicite în public toţii Ionii, Gheorghii, Mariile etc. la ceas de onomastică, însă ziua de ieri a trecut ca o fantomă prin agenda publică.

Cu toate acestea, a existat un raport care a fost dat publicităţii ieri, de către Active Watch – Agenţia de Monitorizare a Presei. Cele mai dure concluzii au fost prezentate pe scurt şi radiografiază de fapt un regres produs pe parcursul anului 2009 în ceea ce priveşte libertatea de exprimare. 3.000 de angajaţi disponibilizaţi, închiderea a zeci de publicaţii, prăbuşirea veniturilor din publicitate, ceea ce a dus la o creştere a vulnerabilităţii – a dependenţei aş spune eu – faţă de politic. Când depinzi aproape ombilical de un contract de publicitate cu o primărie, vă întreb: cum credeţi că se pot publica anchete tăioase despre activitatea respectivei primării? Se întâmplă deja în judeţul Mureş şi e lesne de aflat unde, urmărind locurile unde se publică anunţurile Primăriei. Iar acesta e doar un exemplu. E drept, în unele locuri există tresăriri jurnalistice, se practică un soi de mers pe sârmă, însă echilibrul e extrem de fragil, iar de siguranţa zilei de mâine a jurnalistului, ori chiar patronului de instituţie media, e greu de vorbit.
Altă concluzie: patroni de presă şi jurnalişti au devenit părtinitori şi au comis grave derapaje etice. Avem şi la noi o sumedenie de jurnalişti care au devenit purtători de cuvânt, dar nu ei sunt cei de blamat. Avem un ziar patronat de senatorul PD-L Petru Başa, 24 de ore mureşene, cu finanţare serioasă de la Primăria Tîrgu-Mureş, unde n-o să vedeţi nici un rând care să relateze derapaje din activitatea Primăriei. Şi ar mai fi exemple şi din mediul tv.

Continuă agresiunile împotriva jurnaliştilor, spune o altă concluzie. Iar aici avem o mare problemă, pentru că s-a întâmplat şi la Tîrgu-Mureş, Ionel Albu, pe atunci reporter Realitatea TV, fiind agresat verbal în repetate rânduri de primarul Dorin Florea. Reacţiile au fost palide, în nici un mediul convenţional de presă nu s-a transmis o ştire, ori o luare de poziţie, ceea ce până la urmă îi încurajează pe cei care practică astfel de metode să le perpetueze. Mai mult, Ionel Albu a fost concediat de la locul de muncă.
Mai sunt concluzii interesante care pot fi accesate aici, unde găsiţi nu doar concluziile, ci şi raportul în întregimea lui.

O altă remarcă interesantă e de găsit în raportul Freedom House privind libertatea de exprimare în România, unde presa românească e catalogată drept parţial liberă. Există şi un clasament privind libertatea presei în respectiva analiză, unde România apare pe locul 88 în spatele unor state precum Burkina Faso şi Mozambic. Eu l-aş cataloga drept un grav semnal de alarmă, în ciuda relativei indiferenţe cu care a fost „rumegat” de opinia publică.

Iată de ce avem nevoie şi de această „evadare” în mediul on-line, unde politicul, deşi a început să exercite presiune şi chiar să capete influenţe, atmosfera e ceva mai respirabilă.

Postat de pe data de 4 mai, 2010 in categoria Civism, România în lume. Poti urmari comentariile acestui articol prin RSS 2.0. Acest articol a fost vizualizat de 1,154 ori.

1 Raspuns pentru “Libertatea de impresie”

  1. daniela spune:

    Un alt mare dezavantaj pentru presa pe care il vad este faptul ca neincrederea oamenilor in clasa politica se rasfrange asupra ei. Degeaba sunt pusi intr-o lumina buna politicieni de catre presa, cand oamenii se uita in jur si vad ca lucrurile nu merg bine.

Publica un raspuns