Astăzi vreau să fiu optimist. De fapt nu doar vreau, ci chiar sunt. Ce înseamnă pentru dumneavoastră implicare socială? Cum vă implicaţi dumneavoastră benevol, neremunerat ca societatea în care trăiţi să înainteze cu un milimetru în plus spre mai bine? Lăsând la o parte televizorul mincinos şi manipulant, politicianul de tip ciocoi, ONG-istul leneş implicat politic, funcţionarul corupt. Lăsând la o parte de fapt gândirea anti…anti-comunistă, anti-iliescieană, anti-băsesciană, anti-sindicalistă, anti-manele, anti-drog, anti-fumat, anti-exces-de-sare-zahăr-şi-grăsimi, anti-discriminare, anti-corupţie, anti, anti, anti. Ce faci dumneata cititorule pro-ce-vrei-tu-numai-pro-să-fie?
Am discutat aseară cu Vlad Lipovanu şi Iulia Sara, despre o sumedenie de proiecte, care mai mici, care mai mari, toate implicând omul, cetăţeanul, în tot felul de direcţii. De la promovarea cititului la strângerea gunoaielor sau de la anteprenoriat la promovarea mişcării în dauna sedentarismului. Toate bazându-se pe voluntariat, pe muncă pro-bono, pe ieşit în stradă cu încercarea de a mişca munţi în gândiri (ori chiar mentalităţi) depăşite. Şi nu-i uşor. În ciuda optimismului debordant al amândurora, românul preferă să soarbă o bere şi să rumege un mic decât să strângă gunoaie ori să citească o carte. Nu, nu generalizez, v-am spus doar că sunt optimist azi. Dar vă întreb, cum aţi reacţiona dumneavoastră dacă mâine v-aţi întâlni în autobuz cu Vlad, că tot îl pomeneam, care ar veni spre dumneavoastră cu gândul să vă dăruiască o carte? Da, gratis. Sigur că nu veţi face o faţă acră? Şi poate că mai bine de jumătate dintre dumneavoastră n-aţi auzit niciodată nici de Vlad Lipovanu, nici de Iulia Sara, nici de Alex Popa, nici de Monica Moldovan, nici de Adriana Buruş şi nici măcar nu contează. Pentru că nu s-au apucat de voluntariat pentru ca dumneavoastră să auziţi de ei, pentru ca mai apoi să vă prostească cerându-vă un vot, ci o fac dintr-un cuvânt mare şi pompos la care-i zice convingere.
În viaţa dumneavoastră la câte proiecte de voluntariat aţi fost părtaş? Ştiţi că sunt în derulare proiecte ca Let’s do it România care-şi propune să adune deşeurile patriei într-o singură zi? Că există o Bibliotecă vie care luptă împotriva discriminării punând faţă în faţă cetăţeanul cu potenţialul discriminat? Şi lista-i lungă şi poate că v-am mai bătut la cap cu ea…
Sună bine, nu? E cool, e mişto că nişte tineri fac asemenea lucruri frumoase, ca mai e cineva care nu vrea să plece la cules de căpşuni, ba chiar în vreme de criză lucrează gratuit ca ţie să-ţi meargă un pic, poate foarte, foarte puţin, aproape insesizabil dar ceva mai bine. Ei şi dumneata ce vei face în timpul acesta sau de acum înainte?
Daaa… tu ce faci?
Astăzi vreau să fiu optimist. De fapt nu doar vreau, ci chiar sunt. Ce înseamnă pentru dumneavoastră implicare socială? Cum vă implicaţi dumneavoastră benevol, neremunerat ca societatea în care trăiţi să înainteze cu un milimetru în plus spre mai bine? Lăsând la o parte televizorul mincinos şi manipulant, politicianul de tip ciocoi, ONG-istul leneş implicat politic, funcţionarul corupt. Lăsând la o parte de fapt gândirea anti…anti-comunistă, anti-iliescieană, anti-băsesciană, anti-sindicalistă, anti-manele, anti-drog, anti-fumat, anti-exces-de-sare-zahăr-şi-grăsimi, anti-discriminare, anti-corupţie, anti, anti, anti. Ce faci dumneata cititorule pro-ce-vrei-tu-numai-pro-să-fie?
Am discutat aseară cu Vlad Lipovanu şi Iulia Sara, despre o sumedenie de proiecte, care mai mici, care mai mari, toate implicând omul, cetăţeanul, în tot felul de direcţii. De la promovarea cititului la strângerea gunoaielor sau de la anteprenoriat la promovarea mişcării în dauna sedentarismului. Toate bazându-se pe voluntariat, pe muncă pro-bono, pe ieşit în stradă cu încercarea de a mişca munţi în gândiri (ori chiar mentalităţi) depăşite. Şi nu-i uşor. În ciuda optimismului debordant al amândurora, românul preferă să soarbă o bere şi să rumege un mic decât să strângă gunoaie ori să citească o carte. Nu, nu generalizez, v-am spus doar că sunt optimist azi. Dar vă întreb, cum aţi reacţiona dumneavoastră dacă mâine v-aţi întâlni în autobuz cu Vlad, că tot îl pomeneam, care ar veni spre dumneavoastră cu gândul să vă dăruiască o carte? Da, gratis. Sigur că nu veţi face o faţă acră? Şi poate că mai bine de jumătate dintre dumneavoastră n-aţi auzit niciodată nici de Vlad Lipovanu, nici de Iulia Sara, nici de Alex Popa, nici de Monica Moldovan, nici de Adriana Buruş şi nici măcar nu contează. Pentru că nu s-au apucat de voluntariat pentru ca dumneavoastră să auziţi de ei, pentru ca mai apoi să vă prostească cerându-vă un vot, ci o fac dintr-un cuvânt mare şi pompos la care-i zice convingere.
În viaţa dumneavoastră la câte proiecte de voluntariat aţi fost părtaş? Ştiţi că sunt în derulare proiecte ca Let’s do it România care-şi propune să adune deşeurile patriei într-o singură zi? Că există o Bibliotecă vie care luptă împotriva discriminării punând faţă în faţă cetăţeanul cu potenţialul discriminat? Şi lista-i lungă şi poate că v-am mai bătut la cap cu ea…
Sună bine, nu? E cool, e mişto că nişte tineri fac asemenea lucruri frumoase, ca mai e cineva care nu vrea să plece la cules de căpşuni, ba chiar în vreme de criză lucrează gratuit ca ţie să-ţi meargă un pic, poate foarte, foarte puţin, aproape insesizabil dar ceva mai bine. Ei şi dumneata ce vei face în timpul acesta sau de acum înainte?
