Nu ştiu câţi dintre dumneavoastră accesaţi secţiunea România în lume de pe site-ul pe care tocmai vă aflaţi. Aceia dintre dumneavoastră care o faceţi, probabil c-aţi observat că sunt din ce în ce mai multe articole în presa internaţională care tratează probleme de convieţuire interetnică în Europa. Ultimul caz dezbătut pe larg a fost răcirea relaţiilor dintre Ungaria şi Slovacia după accederea la guvernare în Ungaria a unei formaţiuni politice care duce o politică naţionalistă. Dar mai e şi cazul Belgiei, care trece printr-o criză a statalităţii, şi mai sunt dacă e să mai căutăm.
Revenind în România, în Ardeal, şi aici am dat în ultima lună de tot soiul de oameni politici cu discursuri naţionaliste. Bunăoară, după luni întregi de linişte, PRM Mureş a început să facă din nou conferinţe de presă. A apărut în scenă şi-un personaj de import, de la un partid naţionalist din Ungaria, catalogat de statul maghiar chiar extremist, care şi-a deschis birou de euro-parlamentar taman la Tîrgu-Mureş, de unde să rezolve ‘mnealui problemele pe care acum începe să le cunoască în contextul transilvănean. Peste acest amalgam de declaraţii ieşite din minţi înfierbântate, mai vine şi subiectul propunerii PPE de alegere a domnului Tokes Laszlo în funcţia de vicepreşedinte al Parlamentului European.
Sunt doar câteva exemple de evenimente specifice perioadelor de criză, în care minţile se înfierbântă. Pe undeva explicabil, aş adăuga, pentru că alegătorul buimăcit de găştile transpartinice caută limanul salvator, caută alternativa într-o mare de lipsă de alternative. Chiar un prieten bun de-al meu îmi repetă de fiecare dată când ajungem la discuţii politice: PRM n-a acces niciodată la guvernare, măcar pe ăştia nu-i poţi bănui de corupţie. Raţionamentul e periculos, pentru că sunt nenumărate exemple în istoria ultimei sute de ani în care personaje dubioase provenind din mediul naţionalist, uneori chiar bolnave psihic au acces la putere şi-au nimic popoare, au decimat populaţii. Şi poate n-au trucat niciodată licitaţii, nota bene!
Nu cred că e cazul să ne înfierbântăm, să ne agităm şi să răspundem cu aceeaşi monedă a discursului împătimit. Vreau doar să atrag atenţia, să fac legătura între criza economică, socială, poate chiar şi de sistem, care vine la pachet cu astfel de disfuncţionalităţi. Vreau doar să deschid perspectiva, nu să incit, să agit spirite. Vreau doar să rămâneţi cu ochii deschişi şi mintea lucidă. Asta dacă vreţi şi dumneavoastră, desigur.
Din ciclul „somnul raţiunii naşte monştri”
Nu ştiu câţi dintre dumneavoastră accesaţi secţiunea România în lume de pe site-ul pe care tocmai vă aflaţi. Aceia dintre dumneavoastră care o faceţi, probabil c-aţi observat că sunt din ce în ce mai multe articole în presa internaţională care tratează probleme de convieţuire interetnică în Europa. Ultimul caz dezbătut pe larg a fost răcirea relaţiilor dintre Ungaria şi Slovacia după accederea la guvernare în Ungaria a unei formaţiuni politice care duce o politică naţionalistă. Dar mai e şi cazul Belgiei, care trece printr-o criză a statalităţii, şi mai sunt dacă e să mai căutăm.
Revenind în România, în Ardeal, şi aici am dat în ultima lună de tot soiul de oameni politici cu discursuri naţionaliste. Bunăoară, după luni întregi de linişte, PRM Mureş a început să facă din nou conferinţe de presă. A apărut în scenă şi-un personaj de import, de la un partid naţionalist din Ungaria, catalogat de statul maghiar chiar extremist, care şi-a deschis birou de euro-parlamentar taman la Tîrgu-Mureş, de unde să rezolve ‘mnealui problemele pe care acum începe să le cunoască în contextul transilvănean. Peste acest amalgam de declaraţii ieşite din minţi înfierbântate, mai vine şi subiectul propunerii PPE de alegere a domnului Tokes Laszlo în funcţia de vicepreşedinte al Parlamentului European.
Sunt doar câteva exemple de evenimente specifice perioadelor de criză, în care minţile se înfierbântă. Pe undeva explicabil, aş adăuga, pentru că alegătorul buimăcit de găştile transpartinice caută limanul salvator, caută alternativa într-o mare de lipsă de alternative. Chiar un prieten bun de-al meu îmi repetă de fiecare dată când ajungem la discuţii politice: PRM n-a acces niciodată la guvernare, măcar pe ăştia nu-i poţi bănui de corupţie. Raţionamentul e periculos, pentru că sunt nenumărate exemple în istoria ultimei sute de ani în care personaje dubioase provenind din mediul naţionalist, uneori chiar bolnave psihic au acces la putere şi-au nimic popoare, au decimat populaţii. Şi poate n-au trucat niciodată licitaţii, nota bene!
Nu cred că e cazul să ne înfierbântăm, să ne agităm şi să răspundem cu aceeaşi monedă a discursului împătimit. Vreau doar să atrag atenţia, să fac legătura între criza economică, socială, poate chiar şi de sistem, care vine la pachet cu astfel de disfuncţionalităţi. Vreau doar să deschid perspectiva, nu să incit, să agit spirite. Vreau doar să rămâneţi cu ochii deschişi şi mintea lucidă. Asta dacă vreţi şi dumneavoastră, desigur.
