Da, mi s-a acrit. Regretatul George Pruteanu cred că până la urmă s-a dus tocmai din cauza asta: limba română e siluită mai ceva decât se întâmpla cu deţinuţii politic în închisorile comuniste… Peste tot. La radio, la TV, în ziare. Pur şi simplu, cei ce ne conduc, dar nu numai, au auzit cuvinte sau au citit cuvinte în cărţi sau dicţionare, fără a căuta dincolo de semnul egal pentru a afla exact ce înseamnă şi care e contextul în care pot fi folosite. Şi, pur şi simplu, le dau drumul pe gură atunci când lor le sună bine. Şi, în curând, ne vom trezi cu o altă limbă română. Iar în ultimele săptămâni au fost două cuvinte care, folosite excesiv, de politicieni şi chiar cadre didactice m-au făcut să reacţionez în acest material. Pentru că da, repet, mi s-a acrit.

Mai întâi, e vorba de „cei cu expertiză” care trebuie să vină să îşi spună cuvântul. Acum două minute am auzit-o pe Ecaterina Andronescu, fost ministru al Educaţiei vorbinde de oamenii „cu expertiză”. Oare îi era greu doamnei să vorbească româneşte?! Probabil a vrut să vorbească despre cei cu experienţă. Să vedem însă, pentru clarificare ce spune DEX-ul.

EXPERTÍZĂ, expertize, s.f. 1. Cercetare cu caracter tehnic făcută de un expert, la cererea unui organ de jurisdicție sau de urmărire penală ori a părților, asupra unei situații, probleme etc. a cărei lămurire interesează soluționarea cauzei. ♦ (Concr.) Raport întocmit de un expert asupra cercetărilor făcute. 2. (Med.; în sintagma) Expertiză medicală = a) stabilire, în urma unui examen medical, a capacității de muncă a unui bolnav sau a unui om sănătos în condițiile solicitărilor fizice și psihice din diferite profesiuni; b) consultație sau autopsie efectuată de medicul legist în cazuri de rănire, accident, viol, otrăvire, omor etc. – Din fr. expertise.
Sursa: DEX ’98

EXPERIÉNȚĂ, experiențe, s.f. 1. Totalitatea cunoștințelor pe care oamenii le dobândesc în mod nemijlocit despre realitatea înconjurătoare în procesul practicii social-istorice, al interacțiunii materiale dintre om și lumea exterioară. 2. Verificare a cunoștințelor pe cale practică, prin cercetarea fenomenelor din realitatea înconjurătoare. ♦ Experiment. ♢ Expr. A face o experiență = a face o încercare. [Pr.: -ri-en-] – Din fr. expérience, lat. experientia.
Sursa: DEX ’98

Ei? Or fi oameni cu expertiză sau cu experienţă?! Eu cred că e cazul să luăm atitudine. Pentru că altfel, în curând vom vorbi cuvinte. Adică o altă limbă de lemn în care securiştii vedeau peste tot „elemente duşmănoase” în cei ce se opuneau comunismului…

Merg mai departe şi vă spun că, după ce l-am auzit pe Mircea Geoană folosind cuvântul „otova”, am fugit la DEX.

ÓTOVA adj. invar. (Adesea adverbial) Uniform; neted, egal, drept; (despre oameni) care nu are talia marcată; fără formă. ♦ Fig. Monoton, uniform. – Et. nec.
Sursa: DEX ’98 |

M-am dus înapoi la fraza domniei sale şi am înţeles că e un cuvânt într-o frază. Dădea bine că nu a mai fost folosit de multă vreme. La două zile, colegi ai domniei sale, pe la televiziuni o ţineau întruna cu „otova”, indiferent de ce doreau să spuna. Era un cuvând auzit la fostul lor şef. Suna probabil bine… Dar era folosit aiurea…

Dacă aţi citit până aici, chiar dacă v-am enervat, sigur aţi rămas în minte cu semnificaţiile celor trei cuvinte şi nu doar cu trei cuvinte în minte… Şi ar fi încă multe altele care ar trebui înţelese înainte de folosire. Cel mai bun e DEX-ul. Merită. Pentru limba română.

PS: Tocmai l-am auzit pe Olteanu, de la PDL, desigur, vorbea despre acei miniştri care „vor fi remaniati” pentru ca „nu au confirmat”.

CONFIRMÁ, confirm, vb. I. Tranz. 1. A recunoaște justețea unei afirmații făcute de altcineva mai înainte; a atesta, a mărturisi autenticitatea, exactitatea unui lucru; a întări o ipoteză, o afirmație etc. 2. (Jur.) A renunța la dreptul de a cere anularea unui act juridic, căruia îi recunoaște astfel efectele juridice. ♦ A întări hotărârea, sentința unei instanțe inferioare prin aprobare. 3. A definitiva pe cineva într-o situație. 4. (În biserica catolică) A oficia ritualul confirmației. – Din fr. confirmer, lat. confirmare.
Sursa: DEX ’98

REMANIÁ, remaniez, vb. I. Tranz. 1. A face modificări în organizarea unei instituții, în compoziția unui guvern etc. 2. A transforma parțial o mașină, o instalație sau o construcție, după o deteriorare, cu scopul readucerii în starea de funcționare sau pentru a-i îmbunătăți caracteristicile funcționale. 3. A înlătura defectele unor materiale sau ale unor produse care nu corespund prescripțiilor tehnice impuse, dar care nu sunt considerate nici rebut total. [Pr.: -ni-a] – Din fr. remanier.
Sursa: DEX ’98

Aşadar, bieţii de ei… Dacă ar fi după Olteanu, miniştrii guvernului ar trebui modificaţi, transformaţi sau ar trebui operaţi pentru a li se înlătura defectele pentru că „nu au confirmat”… Înţelegeţi?

Mi s-a acrit. „Otova” şi „expertiză”

Da, mi s-a acrit. Regretatul George Pruteanu cred că până la urmă s-a dus tocmai din cauza asta: limba română e siluită mai ceva decât se întâmpla cu deţinuţii politic în închisorile comuniste… Peste tot. La radio, la TV, în ziare. Pur şi simplu, cei ce ne conduc, dar nu numai, au auzit cuvinte sau au citit cuvinte în cărţi sau dicţionare, fără a căuta dincolo de semnul egal pentru a afla exact ce înseamnă şi care e contextul în care pot fi folosite. Şi, pur şi simplu, le dau drumul pe gură atunci când lor le sună bine. Şi, în curând, ne vom trezi cu o altă limbă română. Iar în ultimele săptămâni au fost două cuvinte care, folosite excesiv, de politicieni şi chiar cadre didactice m-au făcut să reacţionez în acest material. Pentru că da, repet, mi s-a acrit.

Mai întâi, e vorba de „cei cu expertiză” care trebuie să vină să îşi spună cuvântul. Acum două minute am auzit-o pe Ecaterina Andronescu, fost ministru al Educaţiei vorbinde de oamenii „cu expertiză”. Oare îi era greu doamnei să vorbească româneşte?! Probabil a vrut să vorbească despre cei cu experienţă. Să vedem însă, pentru clarificare ce spune DEX-ul.

EXPERTÍZĂ, expertize, s.f. 1. Cercetare cu caracter tehnic făcută de un expert, la cererea unui organ de jurisdicție sau de urmărire penală ori a părților, asupra unei situații, probleme etc. a cărei lămurire interesează soluționarea cauzei. ♦ (Concr.) Raport întocmit de un expert asupra cercetărilor făcute. 2. (Med.; în sintagma) Expertiză medicală = a) stabilire, în urma unui examen medical, a capacității de muncă a unui bolnav sau a unui om sănătos în condițiile solicitărilor fizice și psihice din diferite profesiuni; b) consultație sau autopsie efectuată de medicul legist în cazuri de rănire, accident, viol, otrăvire, omor etc. – Din fr. expertise.
Sursa: DEX ’98

EXPERIÉNȚĂ, experiențe, s.f. 1. Totalitatea cunoștințelor pe care oamenii le dobândesc în mod nemijlocit despre realitatea înconjurătoare în procesul practicii social-istorice, al interacțiunii materiale dintre om și lumea exterioară. 2. Verificare a cunoștințelor pe cale practică, prin cercetarea fenomenelor din realitatea înconjurătoare. ♦ Experiment. ♢ Expr. A face o experiență = a face o încercare. [Pr.: -ri-en-] – Din fr. expérience, lat. experientia.
Sursa: DEX ’98

Ei? Or fi oameni cu expertiză sau cu experienţă?! Eu cred că e cazul să luăm atitudine. Pentru că altfel, în curând vom vorbi cuvinte. Adică o altă limbă de lemn în care securiştii vedeau peste tot „elemente duşmănoase” în cei ce se opuneau comunismului…

Merg mai departe şi vă spun că, după ce l-am auzit pe Mircea Geoană folosind cuvântul „otova”, am fugit la DEX.

ÓTOVA adj. invar. (Adesea adverbial) Uniform; neted, egal, drept; (despre oameni) care nu are talia marcată; fără formă. ♦ Fig. Monoton, uniform. – Et. nec.
Sursa: DEX ’98 |

M-am dus înapoi la fraza domniei sale şi am înţeles că e un cuvânt într-o frază. Dădea bine că nu a mai fost folosit de multă vreme. La două zile, colegi ai domniei sale, pe la televiziuni o ţineau întruna cu „otova”, indiferent de ce doreau să spuna. Era un cuvând auzit la fostul lor şef. Suna probabil bine… Dar era folosit aiurea…

Dacă aţi citit până aici, chiar dacă v-am enervat, sigur aţi rămas în minte cu semnificaţiile celor trei cuvinte şi nu doar cu trei cuvinte în minte… Şi ar fi încă multe altele care ar trebui înţelese înainte de folosire. Cel mai bun e DEX-ul. Merită. Pentru limba română.

PS: Tocmai l-am auzit pe Olteanu, de la PDL, desigur, vorbea despre acei miniştri care „vor fi remaniati” pentru ca „nu au confirmat”.

CONFIRMÁ, confirm, vb. I. Tranz. 1. A recunoaște justețea unei afirmații făcute de altcineva mai înainte; a atesta, a mărturisi autenticitatea, exactitatea unui lucru; a întări o ipoteză, o afirmație etc. 2. (Jur.) A renunța la dreptul de a cere anularea unui act juridic, căruia îi recunoaște astfel efectele juridice. ♦ A întări hotărârea, sentința unei instanțe inferioare prin aprobare. 3. A definitiva pe cineva într-o situație. 4. (În biserica catolică) A oficia ritualul confirmației. – Din fr. confirmer, lat. confirmare.
Sursa: DEX ’98

REMANIÁ, remaniez, vb. I. Tranz. 1. A face modificări în organizarea unei instituții, în compoziția unui guvern etc. 2. A transforma parțial o mașină, o instalație sau o construcție, după o deteriorare, cu scopul readucerii în starea de funcționare sau pentru a-i îmbunătăți caracteristicile funcționale. 3. A înlătura defectele unor materiale sau ale unor produse care nu corespund prescripțiilor tehnice impuse, dar care nu sunt considerate nici rebut total. [Pr.: -ni-a] – Din fr. remanier.
Sursa: DEX ’98

Aşadar, bieţii de ei… Dacă ar fi după Olteanu, miniştrii guvernului ar trebui modificaţi, transformaţi sau ar trebui operaţi pentru a li se înlătura defectele pentru că „nu au confirmat”… Înţelegeţi?

Postat de pe data de 4 iun., 2010 in categoria Civism, Cultură. Poti urmari comentariile acestui articol prin RSS 2.0. Acest articol a fost vizualizat de 3,600 ori.

3 Raspunsuri pentru “Mi s-a acrit. „Otova” şi „expertiză””

  1. Alina spune:

    Adi, îl pomeneam ieri, într-un comentariu, pe regretatul Pruteanu. Cât ne lipseşte tuturor emisiunea „Doar o vorba săţ-i mai spun” (pentru cei care sunt prea tineri pentru a-şi aminti, aşa şuguia maestrul – deci a greşit în mod voit, şi eu, de asemenea). De bine de rău, o seară pe săptămână era cineva care să ne lămurească ce şi cum e cu limba română. Lua câte o expresie şi o diseca pe înţelesul tuturor. Îţi explica şi ce-i cu cratima aia şi unde-i şade bine.
    N-ar strica să mai avem cu toţii cel puţin atâta respect pentru limba română încât s-o învăţăm corect. Nu mă refer la politicieni, care îşi urmează liderii cu un efect de turmă încât mă îngrozesc. Şi gândeşte-te că doar îi auzim vorbind. Oare ce-ar ieşi dacă le-am urmări puţin ortografia? Sincer, n-aş îndrăzni să mă hazardez…
    Nu vreau să-i nedreptăţesc pe aceia care ştiu să scrie corect româneşte pentru că – trebuie să admit – am întâlnit şi asemenea politicieni. Dar mai puţini, ce-i drept. Asta pentru ca toate excepţiile să întărească regula. 😉
    Mă îngrozesc de multe ori, însă, când văd greşeli de ortografie în reviste, ziare şi chiar cărţi. „Greşeală de tipar!” – s-ar scuza unii editori; „dar unde vă sunt corectorii” – i-aş întreba.
    Şi câte personaje sunt care scriu „miau” ca pisica…
    Aşa că îţi împărtăşesc „acreala”.

  2. marcel spune:

    Păi cine-a zis că ăștia vorbesc românește? Asta e „varză de Bruxelles”, aia cu căpățâni multe și mici. Oricum, să vorbești așa a devenit un „brand”, al prostiei „cu expertiză”.

  3. patriot_act spune:

    Imbecilitate dusa la extrem,tic verbal,maimutareala pretins academica….imi vine sa vomit pe toti ratatii care siluiesc limba romana cu expresii scoase din adancul put al neghiobiei!

Publica un raspuns