Veneam cu mașina de la Râciu, pe la miezul nopții. Dau drumul la radio, iar o voce care voia să-și ascundă indignarea ne spunea că pedeliștii știau de mai bine de-o săptămână că tăierea pensiilor va fi declarată neconstituțională de judecătorii Curții Constituționale. O amică dă și replica: Ah, deci n-am pierdut nimic!

Mai mult de atât, am avut chiar de câștigat câte ceva. De vineri seara m-am rupt de televizor, internet, oraș, agitație inutilă, nervi, stres și toate nebuniile aduse de cotidian. La SPS Talent Camp Râciu, primul festival de film de scurt metraj organizat în mediul rural era altă lume. O combinație faină între localnici, care nu prea pricepeau ce se întâmplă, dar executau întocmai ce le spunea dom’ primar, și oameni de film (actori, regizori, cinefili etc. adunați de mine sub căciula acestui termen) care la rândul lor nu pricepeau prea bine care e legătura dintre pasiunea sau meseria lor și locul acesta în care le-a fost dat să se întâlnească.

Nu, n-a fost Cannes, TIFF ori SFF, ci a fost Râciu. Cu filme bune, proaste, iar unele chiar foarte proaste. Dar asta era ideea: să aduni o seamă de amatori și să cauți talentul înnăscut, talentul care n-a apucat să fie șlefuit de școli. În plus de asta, să aduci filmul la omul din mediul rural care are mai puține oportunități decât noi, ăștia de pe la oraș, dependenții de torente. Asezonate cu concerte, cu niște mese cu bucate tradiționale, cu niște palincă și vin, vă dați seama că nu trebuie să fi Tarantino să ghicești ce atmosferă a ieșit.

Ah, era să uit. Și workshop-urile pe care le-am frecventat mai puțin, însă ultimul dintre ele chiar m-a prins. Poate pentru cineva care a studiat teatru pare ceva mai degrabă plictisitor, dar pentru mine a însemnat altceva. Omul care ne vorbea, un actor cu care fusesem după beri la birt cu o noapte mai devreme, m-a făcut să conștientizez pentru prima dată aerul. Credeți că e puțin lucru?

P.S.1 Marele minus al festivalului, după părerea mea a fost unul singur: lipsa lui Nicu Mihoc absent, din păcate, extrem de bine motivat.

P.S.2 Dacă n-am fost prea coerent, iertare, încă sunt obosit și buimăcit.

O altfel de experiență

Veneam cu mașina de la Râciu, pe la miezul nopții. Dau drumul la radio, iar o voce care voia să-și ascundă indignarea ne spunea că pedeliștii știau de mai bine de-o săptămână că tăierea pensiilor va fi declarată neconstituțională de judecătorii Curții Constituționale. O amică dă și replica: Ah, deci n-am pierdut nimic!

Mai mult de atât, am avut chiar de câștigat câte ceva. De vineri seara m-am rupt de televizor, internet, oraș, agitație inutilă, nervi, stres și toate nebuniile aduse de cotidian. La SPS Talent Camp Râciu, primul festival de film de scurt metraj organizat în mediul rural era altă lume. O combinație faină între localnici, care nu prea pricepeau ce se întâmplă, dar executau întocmai ce le spunea dom’ primar, și oameni de film (actori, regizori, cinefili etc. adunați de mine sub căciula acestui termen) care la rândul lor nu pricepeau prea bine care e legătura dintre pasiunea sau meseria lor și locul acesta în care le-a fost dat să se întâlnească.

Nu, n-a fost Cannes, TIFF ori SFF, ci a fost Râciu. Cu filme bune, proaste, iar unele chiar foarte proaste. Dar asta era ideea: să aduni o seamă de amatori și să cauți talentul înnăscut, talentul care n-a apucat să fie șlefuit de școli. În plus de asta, să aduci filmul la omul din mediul rural care are mai puține oportunități decât noi, ăștia de pe la oraș, dependenții de torente. Asezonate cu concerte, cu niște mese cu bucate tradiționale, cu niște palincă și vin, vă dați seama că nu trebuie să fi Tarantino să ghicești ce atmosferă a ieșit.

Ah, era să uit. Și workshop-urile pe care le-am frecventat mai puțin, însă ultimul dintre ele chiar m-a prins. Poate pentru cineva care a studiat teatru pare ceva mai degrabă plictisitor, dar pentru mine a însemnat altceva. Omul care ne vorbea, un actor cu care fusesem după beri la birt cu o noapte mai devreme, m-a făcut să conștientizez pentru prima dată aerul. Credeți că e puțin lucru?

P.S.1 Marele minus al festivalului, după părerea mea a fost unul singur: lipsa lui Nicu Mihoc absent, din păcate, extrem de bine motivat.

P.S.2 Dacă n-am fost prea coerent, iertare, încă sunt obosit și buimăcit.

Postat de pe data de 28 iun., 2010 in categoria Civism, Evenimente. Poti urmari comentariile acestui articol prin RSS 2.0. Acest articol a fost vizualizat de 1,713 ori.

1 Raspuns pentru “O altfel de experiență”

  1. KOKO spune:

    bravo ma!!!

Publica un raspuns