Da, e prea portocalie situaţia. Aproape că avem hepatită. În curând vom urina probabil împrăştiat de foame. Sau de teamă. Pentru că România a trecut de la roşu la portocaliu şi, aşa după cum era de aşteptat, combinaţia de galben şi roşu e mai dură decât roşul în sine…

Astăzi, sând liniştit la birou, în faţa unui computer, mi-a fugit privirea pe geam. Nu, nu era portocaliu, cerul era senin, dar atenţia mi-a fost captată de portocalii care se grăbeau spre Tempo, un restaurant preferat de Florea-Maior şi acoliţii lor. Mergeau cu flori. Chiar şi Aurel Mircea Pop, trimis de DNA în judecată zilele trecute, mergea agale spre Tempo cu o sticlă învelită în hârtie albă la sub-braţ. A venit şi Rus Dan Dorul. Şi Ioana Roman. Dar şi Gabriela Oşan, cea care aşteaptă să fie directoare în Primărie. Au mers mulţi, de parcă le-a dat cineva drumul şi le era foame tare. Puşi la patru ace. În timpul programului de lucru. Mai toţi plătiţi de la buget. Dar “fără greţuri”, cum ar spune unii. Intrigat am ieşit în strada mare să aflu ce şi cum. Şi am aflat: era de sărbătorit “unul din liderii locali ai PDL”, cum s-a intitulat respectivul. Adică Vasile Filimon. Bărbat respectabil până la urmă. Fost liberal. Sau poate “cârtiţa” lui Florea în PNL Mureş. Până la un punct. Ei bine, Filimon se pare că şi-a serbat ziua de naştere. Şi cum Florea a făcut acelaşi gest la Tempo, era normal ca şi el, pretendent la fotoliul de vicepreşedinte al CJ Mureş, să vină tot acolo. Până la urmă nimic rău acolo. Atât doar că, dacă stăteai să tragi linie, vedeai nivelul căţeluşilor care se gudură pe lângă şefuţi. Sau şefuleţul care îşi copiază liderul. Sau care sunt oamenii de pe axa Florea-Maior…

Un coleg, la fel de interesat şi el de bairam,  nu s-a răbdat şi mi-a spus: oare la desert au mere flambate?! De ce întrebarea asta? Pentru că, pe vremea când era la Piaţă, Filimon îndulcea gura presei, sau dorea să o îndulcească, cu mere. În fiece toamnă. Bărbat adevărat. Cu gusturi fine.

Ce să zic? LA MULŢI ANI, nea Filimoane, că partidul are nevoie de matale. Mai ales acum când mergem spre autoritarism dacă nu chiar spre dictatură. Că nu uităm că eşti militar de carieră…

Dar uitaţi-vă în jur: nu e prea portocaliu totul? Aveţi în buzunare bani? Trăiţi bine? Aşa să ne ajute Dumnezeu!

Portocaliu cu gust de piaţă

Da, e prea portocalie situaţia. Aproape că avem hepatită. În curând vom urina probabil împrăştiat de foame. Sau de teamă. Pentru că România a trecut de la roşu la portocaliu şi, aşa după cum era de aşteptat, combinaţia de galben şi roşu e mai dură decât roşul în sine…

Astăzi, sând liniştit la birou, în faţa unui computer, mi-a fugit privirea pe geam. Nu, nu era portocaliu, cerul era senin, dar atenţia mi-a fost captată de portocalii care se grăbeau spre Tempo, un restaurant preferat de Florea-Maior şi acoliţii lor. Mergeau cu flori. Chiar şi Aurel Mircea Pop, trimis de DNA în judecată zilele trecute, mergea agale spre Tempo cu o sticlă învelită în hârtie albă la sub-braţ. A venit şi Rus Dan Dorul. Şi Ioana Roman. Dar şi Gabriela Oşan, cea care aşteaptă să fie directoare în Primărie. Au mers mulţi, de parcă le-a dat cineva drumul şi le era foame tare. Puşi la patru ace. În timpul programului de lucru. Mai toţi plătiţi de la buget. Dar “fără greţuri”, cum ar spune unii. Intrigat am ieşit în strada mare să aflu ce şi cum. Şi am aflat: era de sărbătorit “unul din liderii locali ai PDL”, cum s-a intitulat respectivul. Adică Vasile Filimon. Bărbat respectabil până la urmă. Fost liberal. Sau poate “cârtiţa” lui Florea în PNL Mureş. Până la un punct. Ei bine, Filimon se pare că şi-a serbat ziua de naştere. Şi cum Florea a făcut acelaşi gest la Tempo, era normal ca şi el, pretendent la fotoliul de vicepreşedinte al CJ Mureş, să vină tot acolo. Până la urmă nimic rău acolo. Atât doar că, dacă stăteai să tragi linie, vedeai nivelul căţeluşilor care se gudură pe lângă şefuţi. Sau şefuleţul care îşi copiază liderul. Sau care sunt oamenii de pe axa Florea-Maior…

Un coleg, la fel de interesat şi el de bairam,  nu s-a răbdat şi mi-a spus: oare la desert au mere flambate?! De ce întrebarea asta? Pentru că, pe vremea când era la Piaţă, Filimon îndulcea gura presei, sau dorea să o îndulcească, cu mere. În fiece toamnă. Bărbat adevărat. Cu gusturi fine.

Ce să zic? LA MULŢI ANI, nea Filimoane, că partidul are nevoie de matale. Mai ales acum când mergem spre autoritarism dacă nu chiar spre dictatură. Că nu uităm că eşti militar de carieră…

Dar uitaţi-vă în jur: nu e prea portocaliu totul? Aveţi în buzunare bani? Trăiţi bine? Aşa să ne ajute Dumnezeu!

Postat de pe data de 14 iun., 2010 in categoria Civism. Poti urmari comentariile acestui articol prin RSS 2.0. Acest articol a fost vizualizat de 2,221 ori.

2 Raspunsuri pentru “Portocaliu cu gust de piaţă”

  1. fili spune:

    Sa traiesti, Filimoane ! Ai stiut cand ai scris Ciocoii vechi si noi ce insi au aia in partidul portocaliu! Si pentru cei care nu stiu, Filimon e ala la care saptamana(marului) tine doua luni si nici nu incaseaza, de generos ce e, taxe pentru ocuparea locurilor pe domeniul public pentru 2 si un sfert(doua luni si un sfert).

  2. Marcius Porcius Cato spune:

    cand vad toata sleahta de lingai imi vine greata

Publica un raspuns