Azi inainte de pranz aud o replica a unui membru al comunitatii iudaice care m-a amuzat teribil. Dat fiind optiunile lui politice, cum sa citeasca el in rugaciunea de luni fraza cu „sa ii ajute Dumnezeu pe conducatorii acestei tari, pe presedinte si pe intregul Guvern”? E de stiut ca, incepand cu sute si mii de ani in urma, toate religiile oficiale sau recunoscute de stat aveau in codul lor de proceduri ale liturghiei si o secventa de rugaciune pentru conducatorii si oamenii de stat. Cel mai celebru caz, mostenit istoriceste in Biserica Rasariteana a fost mariajul Stat-Biserica, unde s-a ajuns ca Bazileul sa-l introneze pe noul Patriarh, iar la moartea bazileului, Patriarhul sa-l introneze pe noul Bazileu. Toate bisericile ortodoxe au mostenit in arealul pe care s-au extins aceasta cutuma: toti domnii, voivozii, principii, printii, regii, tarii, imparatii din spatiul ortodox erau incoronati in prezenta celui mai mare arhiereu cu jurisdictie pe zona controlata de functia aferenta titlului. Si tot ei aprobau numirea unei vladici noi. Si Biserica Apuseana a ajuns sa iasa din independenta mostenita de la Sfantul Petru prin acceptarea inzestrarii pamantene facute de Carol cel Mare, inzestrare facuta cu scopul clar de a proteja din punct de vedere material Biserica. Numai ca protectia s-a terminat incet-incet cu Manzini, Garibaldi si Couvert, iar pe final cu Tratatul de la Lateran, care a inghesuit toate Statele Papale in cativa ari de cladiri.
Stau si ma gandesc la rugaciunile zilnice ale evreilor autohtoni. Sunt convins ca aceste rugaciuni au fost facute si pe vremea cand statul le pregatea pas cu pas solutia finala, prin negocierea acordurilor finale cu Germania pentru deportarea la Belzec intr-un ritm de 2-3000 pe zi. Chiar si dupa micile incidente feroviare de la Iasi-Podul Iloaiei, ei s-au rugat pentru Conducatorul Patriei. La rebeliune, ei nu au uitat din rugaciuni pe legionarii prieteni cu criminalul Antonescu Ion. Cand s-au introdus legile rasiale si s-a trecut la romanizare, au cerut lui Dumnezeu sa calauzeasca calea aleasa de oamenii de stat. Acum, cand populatia iudaica este imbatranita si 80% din ei sunt pensionari, adica 15%-abili din punctul de vedere al celui mai slab si incompetent guvern al Romaniei din ultimii 92 ani, ei se vor ruga pentru Conducator si pentru Mana lui cea Dreapta, implementatoarea deciziilor gandite de geniul cotrocenian.
In curand va fi o asumare in Parlamentul-inca-bicameral al tarii. Sa ne rugam ca Dumnezeu sa le dea minte alesilor uninominali sa lase Guvernul in pace, ca el are „nevoie de liniste”, ca sa citez un celebru articol cu marca novaceneana, alb, din „Adevarul” de acum 20 ani, cand minerii au venit sa ne invete cum e cu democratia in geologia carbonifera industriala. Are nevoie de liniste, caci vrea sa scoata tara din cacat. Are nevoie de liniste, caci vor sa devina criminali, eutanasiind prin atac la Constitutie pe pensionarii, bolnavii, simplii aflati la limita subzistentei. Are nevoie de liniste, caci si-au asumat prin vocea unui ministru ca nu mai vor sa minta. Pai stai nenicule, cand ala al Germaniei a vorbit aiurea o singura data, s-a dat la o parte de la butoane (se aude la Cotroceni?). Iar cand ala al Japoniei a promis ceva si nu poate face, s-a dat la o parte (se aude la Victoria?). Pentru a te da la o parte, trebuie sa fii un vir (in latineste „vir” inseamna „barbat”), adica ai nevoie de barbatie sau sa-ti calauzeasca cineva pasii. Deci, haideti sa ne unim rugile si sa ne rugam Atotputernicului si Bunului Dumnezeu pentru criminali si mincinosi!
Tiberiu Socaciu
Azi inainte de pranz aud o replica a unui membru al comunitatii iudaice care m-a amuzat teribil. Dat fiind optiunile lui politice, cum sa citeasca el in rugaciunea de luni fraza cu „sa ii ajute Dumnezeu pe conducatorii acestei tari, pe presedinte si pe intregul Guvern”? E de stiut ca, incepand cu sute si mii de ani in urma, toate religiile oficiale sau recunoscute de stat aveau in codul lor de proceduri ale liturghiei si o secventa de rugaciune pentru conducatorii si oamenii de stat. Cel mai celebru caz, mostenit istoriceste in Biserica Rasariteana a fost mariajul Stat-Biserica, unde s-a ajuns ca Bazileul sa-l introneze pe noul Patriarh, iar la moartea bazileului, Patriarhul sa-l introneze pe noul Bazileu. Toate bisericile ortodoxe au mostenit in arealul pe care s-au extins aceasta cutuma: toti domnii, voivozii, principii, printii, regii, tarii, imparatii din spatiul ortodox erau incoronati in prezenta celui mai mare arhiereu cu jurisdictie pe zona controlata de functia aferenta titlului. Si tot ei aprobau numirea unei vladici noi. Si Biserica Apuseana a ajuns sa iasa din independenta mostenita de la Sfantul Petru prin acceptarea inzestrarii pamantene facute de Carol cel Mare, inzestrare facuta cu scopul clar de a proteja din punct de vedere material Biserica. Numai ca protectia s-a terminat incet-incet cu Manzini, Garibaldi si Couvert, iar pe final cu Tratatul de la Lateran, care a inghesuit toate Statele Papale in cativa ari de cladiri.
Stau si ma gandesc la rugaciunile zilnice ale evreilor autohtoni. Sunt convins ca aceste rugaciuni au fost facute si pe vremea cand statul le pregatea pas cu pas solutia finala, prin negocierea acordurilor finale cu Germania pentru deportarea la Belzec intr-un ritm de 2-3000 pe zi. Chiar si dupa micile incidente feroviare de la Iasi-Podul Iloaiei, ei s-au rugat pentru Conducatorul Patriei. La rebeliune, ei nu au uitat din rugaciuni pe legionarii prieteni cu criminalul Antonescu Ion. Cand s-au introdus legile rasiale si s-a trecut la romanizare, au cerut lui Dumnezeu sa calauzeasca calea aleasa de oamenii de stat. Acum, cand populatia iudaica este imbatranita si 80% din ei sunt pensionari, adica 15%-abili din punctul de vedere al celui mai slab si incompetent guvern al Romaniei din ultimii 92 ani, ei se vor ruga pentru Conducator si pentru Mana lui cea Dreapta, implementatoarea deciziilor gandite de geniul cotrocenian.
In curand va fi o asumare in Parlamentul-inca-bicameral al tarii. Sa ne rugam ca Dumnezeu sa le dea minte alesilor uninominali sa lase Guvernul in pace, ca el are „nevoie de liniste”, ca sa citez un celebru articol cu marca novaceneana, alb, din „Adevarul” de acum 20 ani, cand minerii au venit sa ne invete cum e cu democratia in geologia carbonifera industriala. Are nevoie de liniste, caci vrea sa scoata tara din cacat. Are nevoie de liniste, caci vor sa devina criminali, eutanasiind prin atac la Constitutie pe pensionarii, bolnavii, simplii aflati la limita subzistentei. Are nevoie de liniste, caci si-au asumat prin vocea unui ministru ca nu mai vor sa minta. Pai stai nenicule, cand ala al Germaniei a vorbit aiurea o singura data, s-a dat la o parte de la butoane (se aude la Cotroceni?). Iar cand ala al Japoniei a promis ceva si nu poate face, s-a dat la o parte (se aude la Victoria?). Pentru a te da la o parte, trebuie sa fii un vir (in latineste „vir” inseamna „barbat”), adica ai nevoie de barbatie sau sa-ti calauzeasca cineva pasii. Deci, haideti sa ne unim rugile si sa ne rugam Atotputernicului si Bunului Dumnezeu pentru criminali si mincinosi!
Tiberiu Socaciu