Carevasăzică se aplică ordonanța lui ginerică, costruită pentru a scoate ochii oamenilor creduli și a mai înstări niște rubedenii ale guvernanților. Deci se dau oameni afară din instituții bugetare. În contextul în care majoritatea instituțiilor de cultură sunt bugetare, iar până acum bugetarii cu potență decizională dau semne că nu aleg să dea afară plimbătorii de hârtii din administrație, ci mai degrabă artiștii, că ăia ș-așa nu produc nimic după mintea lor. Un exemplu concret relatat de TTM, este Consiliul Județean unde, ca s-o luăm pe scurt, vor fi dați afară 127 de angajați, dintre care 38 de la Filarmonică. Și nu am socotit încă Ansamblul Mureșul, Teatrul Ariel, Muzeul Județean, Administrația Palatului Culturii sau Muzeul de Științe ale Naturi.
Sigur, putem vorbi despre managementul defectuos al acestor instituții, aș îndrăzni să spun toate, pentru că nici măcar una dintre ele nu am cunoștință de fie capabile să se autofinanțeze. Iar aici intervine discuția despre posibilitatea ca o instituție culturală din România să ajungă la performanța de a se autofinanța, cum se întâmplă de exemplu în SUA, unde vorbim de o industrie în toată puterea cuvântului, dacă e să vorbim doar de film. Eu dau însă exemplul Teatrului Național Radu Stanca din Sibiu, că-i aici mai aproape, și care a ajuns la un grad de dinanțare de 60-70%, deci să-l luăm acesta drept etalon. Chiar și așa cred că instituțiile de cultură sus-numite ar avea probleme în a-l atinge.
Pe de altă parte dacă reformă în instituțiile de stat pline de plimbători de acte înseamnă să dai afară în bună măsură oameni de cultură, atunci iarăși n-am nici un dubiu că e un fiasco de doi bani. Să închizi Filarmonica și Teatrul German din Timișoara, să dai afară 38 de angajați de la Filarmonica din Tîrgu-Mureș (sunt doar două exemple), pentru ca mai apoi să apari țanțoș ca un copil răzgâiat și să declari asta, mi se pare de-o penibilitate și-o ipocrizie nepereche. Dar, bag seama e la modă.
Concedieri, primesc, dar să știm și noi
Carevasăzică se aplică ordonanța lui ginerică, costruită pentru a scoate ochii oamenilor creduli și a mai înstări niște rubedenii ale guvernanților. Deci se dau oameni afară din instituții bugetare. În contextul în care majoritatea instituțiilor de cultură sunt bugetare, iar până acum bugetarii cu potență decizională dau semne că nu aleg să dea afară plimbătorii de hârtii din administrație, ci mai degrabă artiștii, că ăia ș-așa nu produc nimic după mintea lor. Un exemplu concret relatat de TTM, este Consiliul Județean unde, ca s-o luăm pe scurt, vor fi dați afară 127 de angajați, dintre care 38 de la Filarmonică. Și nu am socotit încă Ansamblul Mureșul, Teatrul Ariel, Muzeul Județean, Administrația Palatului Culturii sau Muzeul de Științe ale Naturi.
Sigur, putem vorbi despre managementul defectuos al acestor instituții, aș îndrăzni să spun toate, pentru că nici măcar una dintre ele nu am cunoștință de fie capabile să se autofinanțeze. Iar aici intervine discuția despre posibilitatea ca o instituție culturală din România să ajungă la performanța de a se autofinanța, cum se întâmplă de exemplu în SUA, unde vorbim de o industrie în toată puterea cuvântului, dacă e să vorbim doar de film. Eu dau însă exemplul Teatrului Național Radu Stanca din Sibiu, că-i aici mai aproape, și care a ajuns la un grad de dinanțare de 60-70%, deci să-l luăm acesta drept etalon. Chiar și așa cred că instituțiile de cultură sus-numite ar avea probleme în a-l atinge.
Pe de altă parte dacă reformă în instituțiile de stat pline de plimbători de acte înseamnă să dai afară în bună măsură oameni de cultură, atunci iarăși n-am nici un dubiu că e un fiasco de doi bani. Să închizi Filarmonica și Teatrul German din Timișoara, să dai afară 38 de angajați de la Filarmonica din Tîrgu-Mureș (sunt doar două exemple), pentru ca mai apoi să apari țanțoș ca un copil răzgâiat și să declari asta, mi se pare de-o penibilitate și-o ipocrizie nepereche. Dar, bag seama e la modă.
