(continuare)

Mi-au venit neamurile în România. Evident, le-am spus că la Borş să pregătească bănuţii pentru „rovignetă”. „Ce-i aia? Un fel de vignetă?”, m-au întrebat ei. Atunci mi-am dat seama cum putem fi tâmpizaţi (Nota 14) de cei care ne administreaza Patria: evident că e o vignetă, doar că ai noştri, crezând că unii o colecţionează ca pe timbre au „botezat-o”… Trec peste şocul negăsirii acestei vignete (Nota 15) nicăieri pe cei 160 km (Nota 16) parcurşi fraudulos de neamurile mele, în nici una din celebrele benzinării de pe traseu. A trebuit sa o cumpărăm abia în a treia zi, o zi lucrătoare, de la Poştă (Nota 17), curmând astfel stress-ul acestor cetăţeni comunitari, ce nu voiau a deveni periculoşi duşmani infiltraţi de duşmanii Patriei, pentru a atenta la siguranţa şoselelor Patriei. Căci da, ei sunt duşmanii şi nu căruţele ce se plimbă nestingherite pe drumurile europene de parcă ar fi pe drumul comunal… Căci da, ei sunt duşmanii şi nu carele trase de vaci (Nota 18).

Acum aflu că voi plăti taxă de autostradă în Patria mea, căci nu sunt suficienţi bani pentru a borduriza corespunzător toate drumurile (Nota 19) şi nici pentru a achiziţiona indicatoare turistico-rutiere in 3D (Nota 20). Ce sa fac, oi plăti, căci numai aşa scap de vigneta aia ciudată. Cum? Nu scăpăm de ea? Atunci am fi unica ţară din Europa care pune două taxe pe acelaşi „serviciu” oferit cu generozitate de Guvern fraierilor (Nota 21) guvernaţi! Păi de ce să nu se pună un I.T.P. (Nota 22) la caruţă, un certificat medical pentru animalul de tracţiune dat de un veterinar, un R.C.A. (Nota 23) la caruţă (ştiţi câte accidente generează aceste căruţe?), o vignetă la căruţă, un permis de conducere pentru „şoferul” atelajului (Nota 24). Se ştie că, pe vremuri, trebuia să „ai carnet” pentru a conduce bicicleta. Deci, de ce nu? Sper ca guvernanţii să mă citească şi de asta data (Nota 25) şi poate să reţină ceva. Revin: pe când „cu rovigneta la căruţă”? Ha?

Note:

14. luaţi cuvântul ca invenţie personală, în cazul că nu îl găsiţi în nici un dicţionar

15. la vremea respectivă; acum se pare ca s-a mai „normalizat situaţia”

16. distanţa dintre Oradea-Bors şi Cluj

17. căci poştaşii, au acceptat să o vândă (la vremea aceea), chiar şi pentru un comision atât de mic oferit de C.N.A.D.N.R.

18. da dom’le, acum doi ani am văzut car tras de vaci undeva lângă Focşani. Da dom’le, vaci, nu boi sau bivoli. Cât de pauper trebuie să fie cetăţeanul ca el sa folosească vaca la jug, nu s-o trimită la păscut şi produs lapte?

19. vezi exemplul cu bordurile triplu stratificate din capitala Republicii, exemplu mediatizat de „tonomate”, „ţigănci împuţite” şi „găozari” pe la diverse „mogulării”

20. adică în „3 dimensiuni” (în relief), după cum voia cu tot dinadinsul celebrul model ce era cat pe ce să fie copiat într-o statuie de gheaţă la Gura Humorului

21. interesantă etimologia acestui cuvânt: se pare că el provine din germană („frei”) şi a apărut prima oară în Oltenia, când austriecii încercau fără succes să civilizeze cea mai colonizată parte a Daciei Felix, în cele câteva decenii de administraţie. Povestea spune că unii olteni, mai şmecheri (ah, alt cuvânt cu etimologie interesantă!), nu voiau să plătească vameşilor la intrarea în târguri, intrând „frei” (se pronunţă „frai”, astfel „fraier”indu-i pe vameşi)

22. Inspecţie Tehnică Periodică; valabilă 2 ani pentru „fraierii” de automobilişti

23. Răspundere Civilă Auto, obligatorie pentru toţi automobiliştii care conduc pe drumurile publice

24. dacă vreţi, vă povestesc cum se ia un viraj la dreapta într-un sat bihorean, de către o căruţă, care voia să iasă de pe E60 şi să intre pe un alt drum…

25. urmărind adresele IP de la care sunt citit pe blog, am observat accese ale unor articole de la o clasă de IP-uri înregistrate pe „Cancelaria Primului Ministru” (instituţia a fost transformată) şi rutată de STS

Tiberiu Socaciu

Cu rovigneta la căruţă (II)

(continuare)

Mi-au venit neamurile în România. Evident, le-am spus că la Borş să pregătească bănuţii pentru „rovignetă”. „Ce-i aia? Un fel de vignetă?”, m-au întrebat ei. Atunci mi-am dat seama cum putem fi tâmpizaţi (Nota 14) de cei care ne administreaza Patria: evident că e o vignetă, doar că ai noştri, crezând că unii o colecţionează ca pe timbre au „botezat-o”… Trec peste şocul negăsirii acestei vignete (Nota 15) nicăieri pe cei 160 km (Nota 16) parcurşi fraudulos de neamurile mele, în nici una din celebrele benzinării de pe traseu. A trebuit sa o cumpărăm abia în a treia zi, o zi lucrătoare, de la Poştă (Nota 17), curmând astfel stress-ul acestor cetăţeni comunitari, ce nu voiau a deveni periculoşi duşmani infiltraţi de duşmanii Patriei, pentru a atenta la siguranţa şoselelor Patriei. Căci da, ei sunt duşmanii şi nu căruţele ce se plimbă nestingherite pe drumurile europene de parcă ar fi pe drumul comunal… Căci da, ei sunt duşmanii şi nu carele trase de vaci (Nota 18).

Acum aflu că voi plăti taxă de autostradă în Patria mea, căci nu sunt suficienţi bani pentru a borduriza corespunzător toate drumurile (Nota 19) şi nici pentru a achiziţiona indicatoare turistico-rutiere in 3D (Nota 20). Ce sa fac, oi plăti, căci numai aşa scap de vigneta aia ciudată. Cum? Nu scăpăm de ea? Atunci am fi unica ţară din Europa care pune două taxe pe acelaşi „serviciu” oferit cu generozitate de Guvern fraierilor (Nota 21) guvernaţi! Păi de ce să nu se pună un I.T.P. (Nota 22) la caruţă, un certificat medical pentru animalul de tracţiune dat de un veterinar, un R.C.A. (Nota 23) la caruţă (ştiţi câte accidente generează aceste căruţe?), o vignetă la căruţă, un permis de conducere pentru „şoferul” atelajului (Nota 24). Se ştie că, pe vremuri, trebuia să „ai carnet” pentru a conduce bicicleta. Deci, de ce nu? Sper ca guvernanţii să mă citească şi de asta data (Nota 25) şi poate să reţină ceva. Revin: pe când „cu rovigneta la căruţă”? Ha?

Note:

14. luaţi cuvântul ca invenţie personală, în cazul că nu îl găsiţi în nici un dicţionar

15. la vremea respectivă; acum se pare ca s-a mai „normalizat situaţia”

16. distanţa dintre Oradea-Bors şi Cluj

17. căci poştaşii, au acceptat să o vândă (la vremea aceea), chiar şi pentru un comision atât de mic oferit de C.N.A.D.N.R.

18. da dom’le, acum doi ani am văzut car tras de vaci undeva lângă Focşani. Da dom’le, vaci, nu boi sau bivoli. Cât de pauper trebuie să fie cetăţeanul ca el sa folosească vaca la jug, nu s-o trimită la păscut şi produs lapte?

19. vezi exemplul cu bordurile triplu stratificate din capitala Republicii, exemplu mediatizat de „tonomate”, „ţigănci împuţite” şi „găozari” pe la diverse „mogulării”

20. adică în „3 dimensiuni” (în relief), după cum voia cu tot dinadinsul celebrul model ce era cat pe ce să fie copiat într-o statuie de gheaţă la Gura Humorului

21. interesantă etimologia acestui cuvânt: se pare că el provine din germană („frei”) şi a apărut prima oară în Oltenia, când austriecii încercau fără succes să civilizeze cea mai colonizată parte a Daciei Felix, în cele câteva decenii de administraţie. Povestea spune că unii olteni, mai şmecheri (ah, alt cuvânt cu etimologie interesantă!), nu voiau să plătească vameşilor la intrarea în târguri, intrând „frei” (se pronunţă „frai”, astfel „fraier”indu-i pe vameşi)

22. Inspecţie Tehnică Periodică; valabilă 2 ani pentru „fraierii” de automobilişti

23. Răspundere Civilă Auto, obligatorie pentru toţi automobiliştii care conduc pe drumurile publice

24. dacă vreţi, vă povestesc cum se ia un viraj la dreapta într-un sat bihorean, de către o căruţă, care voia să iasă de pe E60 şi să intre pe un alt drum…

25. urmărind adresele IP de la care sunt citit pe blog, am observat accese ale unor articole de la o clasă de IP-uri înregistrate pe „Cancelaria Primului Ministru” (instituţia a fost transformată) şi rutată de STS

Tiberiu Socaciu

Postat de pe data de 9 nov., 2010 in categoria Civism, Cultură, Educație, Opinii. Poti urmari comentariile acestui articol prin RSS 2.0. Acest articol a fost vizualizat de 1,990 ori.

Publica un raspuns