În mod frecvent, scena pe care se desfăsoară tămbălăul politic (în nici un caz „lupta politică”) este denumită „EŞICHIER POLITIC”. Originea cuvântului cu pricina, în franţuzescul „échiquier” înseamnă  „Dispozitiv în care trupele unei unităţi, aşezate masat în careuri, sunt despărţite prin intervale egale” Această imagine aduce aminte de tabla de şah, jocul numindu-se „échecs”. (şah)

Căutând etimologia lui, găsim “ Etymologie : Échecs ; provenç. escaquier ; ital. scacchiere. Quant à la signification de échiquier, pour cour de finance, trésor, elle vient de ce que cette cour tenait ses séances avec une table recouverte d’un tapis divisé en carreaux comme un échiquier. C’est ainsi que bureau, étoffe, a pris le sens de table sur laquelle on écrit, et d’office où l’on expédie les affaires. ”

Unde vreau să ajung, de fapt ? Dacă, prin acestă expresie consacrată asemănăm viaţa politică unui joc de şah şi din această interpretare îi spunem eşichier politic, ar fi de aşteptat ca aceasta să aibă caracteristicile jocului amintit : competitorii joacă în linişte, publicul urmăreşte deasemenea în linişte absolută,  se face evaluarea tuturor posibilităţilor teoretice ale adversarului, în încercarea de a se găsi răspunsul adecvat pentru fiecare mutare posibilă. Unii jucători, se spune că reuşesc să anticipeze mutările adversarului până la nivelul de 16 mutări. Se confruntă strategii, tactici diferite, iar actorii principali, în primul rând GÂNDESC. În linişte, ordine, disciplină. Fără îndoială, mai este nevoi şi de un coeficient de inteligenţă peste obişnuit !

Dacă te uiţi la viaţa politică românescă, ce vezi? Nimic din toate astea. Dar, surpriză sau nu, seamănă foarte bine cu caracteristicile altui sport, unde nu “muţi” cu creierul, ci dai cu piciorul.

În fotbal găsim tot ceea ce NU şi-ar fi închipuit grecii la prima Olimpiadă, în anul 776 î.Hr.: hărmălaie, injurii, faulturi (popular „dat la geoale”) spectatori care aruncă, scuipă (nu numai seminţe…), înjură, ameninţă cu vorba şi pumnul, aruncă obiecte în teren.

Adică o şcoală a vieţii tocmai bună pentru a duce copii pe stadion, sub spectrul gândirii latinilor  “mens sana in corpore sano”, nu? La singurul tip de competiţie în care spectatorii ajung să se omoare (vezi stadionul Heysel, 1985)! Lucru care NU se întâmplă la rugby, fotbal american sau hockey, în sporturi “full contact”.

De la comuna primitivă încoace, grupurile de oameni şi-au ales conducători, pe cei mai puternici, pe cei mai isteţi, pe cei consideraţi a fi cei mai POTRIVIŢI SĂ LE GARANTEZE STABILITATE, SIGURANŢĂ, CHIAR BUNĂSTARE.

Noi, ajunşi în mileniu III, o dată la 4 ani ne exprimăm încrederea, ne punem speranţa şi ne încredinţăm VIAŢA  printr-un vot (2/3 din electorat nu mai crede in nimic, şi nu se prezintă la vot).

Pentru prima dată de când există oameni pe acest petic al planetei, nu s-au ales “jucători de şah” care să ne uşureze traiul (adică scopul fundamental al existenţei statului, în toate  doctrinele, de la extrema comunistă la extrema fascistă), ci bocitoare. Acestea, deşi la putere cu o majoritate confortabilă (furată, dar asta-i altă poveste) nu fac altceva decât să se lamenteze că sunt depăşite de condiţiile vitrege în care trebuie să lucreze. Nu mai vorbesc de brambureala menită să ne bage în ceaţă: nu vine criza, vine criza, centură de siguranţă, am trecut de criză, vine vârful II, derapaje, nu luăm împrumut, luăm împrumut, tăiem, nu tăiem, a trecut punctul de minim…

Atunci de ce nu lasă pe alţii, care poate, ştiu “şah” măcar la nivel de categoria III. Nu-i vorbă, avem şi maeştrii, dar ăştia nu ar rezista în politica românescă, pentru că este … mult mai apropiată de fotbal! Şi pentru că la noi, nu se dă la geoale numai  între partide, ci şi în interiorul lor (cu varianta originală  “a da la …Geoane”?).

Revenind la babele cu pricina, este drept că îşi joacă bine rolul, deasupra trupului în convulsii al României. Când se va pedepsi cu puşcăria malpraxisul din politică ?

BOCITOARELE SI ŞAHUL

În mod frecvent, scena pe care se desfăsoară tămbălăul politic (în nici un caz „lupta politică”) este denumită „EŞICHIER POLITIC”. Originea cuvântului cu pricina, în franţuzescul „échiquier” înseamnă  „Dispozitiv în care trupele unei unităţi, aşezate masat în careuri, sunt despărţite prin intervale egale” Această imagine aduce aminte de tabla de şah, jocul numindu-se „échecs”. (şah)

Căutând etimologia lui, găsim “ Etymologie : Échecs ; provenç. escaquier ; ital. scacchiere. Quant à la signification de échiquier, pour cour de finance, trésor, elle vient de ce que cette cour tenait ses séances avec une table recouverte d’un tapis divisé en carreaux comme un échiquier. C’est ainsi que bureau, étoffe, a pris le sens de table sur laquelle on écrit, et d’office où l’on expédie les affaires. ”

Unde vreau să ajung, de fapt ? Dacă, prin acestă expresie consacrată asemănăm viaţa politică unui joc de şah şi din această interpretare îi spunem eşichier politic, ar fi de aşteptat ca aceasta să aibă caracteristicile jocului amintit : competitorii joacă în linişte, publicul urmăreşte deasemenea în linişte absolută,  se face evaluarea tuturor posibilităţilor teoretice ale adversarului, în încercarea de a se găsi răspunsul adecvat pentru fiecare mutare posibilă. Unii jucători, se spune că reuşesc să anticipeze mutările adversarului până la nivelul de 16 mutări. Se confruntă strategii, tactici diferite, iar actorii principali, în primul rând GÂNDESC. În linişte, ordine, disciplină. Fără îndoială, mai este nevoi şi de un coeficient de inteligenţă peste obişnuit !

Dacă te uiţi la viaţa politică românescă, ce vezi? Nimic din toate astea. Dar, surpriză sau nu, seamănă foarte bine cu caracteristicile altui sport, unde nu “muţi” cu creierul, ci dai cu piciorul.

În fotbal găsim tot ceea ce NU şi-ar fi închipuit grecii la prima Olimpiadă, în anul 776 î.Hr.: hărmălaie, injurii, faulturi (popular „dat la geoale”) spectatori care aruncă, scuipă (nu numai seminţe…), înjură, ameninţă cu vorba şi pumnul, aruncă obiecte în teren.

Adică o şcoală a vieţii tocmai bună pentru a duce copii pe stadion, sub spectrul gândirii latinilor  “mens sana in corpore sano”, nu? La singurul tip de competiţie în care spectatorii ajung să se omoare (vezi stadionul Heysel, 1985)! Lucru care NU se întâmplă la rugby, fotbal american sau hockey, în sporturi “full contact”.

De la comuna primitivă încoace, grupurile de oameni şi-au ales conducători, pe cei mai puternici, pe cei mai isteţi, pe cei consideraţi a fi cei mai POTRIVIŢI SĂ LE GARANTEZE STABILITATE, SIGURANŢĂ, CHIAR BUNĂSTARE.

Noi, ajunşi în mileniu III, o dată la 4 ani ne exprimăm încrederea, ne punem speranţa şi ne încredinţăm VIAŢA  printr-un vot (2/3 din electorat nu mai crede in nimic, şi nu se prezintă la vot).

Pentru prima dată de când există oameni pe acest petic al planetei, nu s-au ales “jucători de şah” care să ne uşureze traiul (adică scopul fundamental al existenţei statului, în toate  doctrinele, de la extrema comunistă la extrema fascistă), ci bocitoare. Acestea, deşi la putere cu o majoritate confortabilă (furată, dar asta-i altă poveste) nu fac altceva decât să se lamenteze că sunt depăşite de condiţiile vitrege în care trebuie să lucreze. Nu mai vorbesc de brambureala menită să ne bage în ceaţă: nu vine criza, vine criza, centură de siguranţă, am trecut de criză, vine vârful II, derapaje, nu luăm împrumut, luăm împrumut, tăiem, nu tăiem, a trecut punctul de minim…

Atunci de ce nu lasă pe alţii, care poate, ştiu “şah” măcar la nivel de categoria III. Nu-i vorbă, avem şi maeştrii, dar ăştia nu ar rezista în politica românescă, pentru că este … mult mai apropiată de fotbal! Şi pentru că la noi, nu se dă la geoale numai  între partide, ci şi în interiorul lor (cu varianta originală  “a da la …Geoane”?).

Revenind la babele cu pricina, este drept că îşi joacă bine rolul, deasupra trupului în convulsii al României. Când se va pedepsi cu puşcăria malpraxisul din politică ?

Postat de pe data de 14 dec., 2010 in categoria Civism. Poti urmari comentariile acestui articol prin RSS 2.0. Acest articol a fost vizualizat de 547 ori.

1 Raspuns pentru “BOCITOARELE SI ŞAHUL”

  1. maria spune:

    in schimb, unii de la noi au ales pe cei mai hoti, mai mincinosi, mai smecheri, mai derapati si derapanti, mai urati, mai grobieni, mai ne(in)culti; de ce? sa raspunda fiecare cum crede de cuviinta; ]n spatiul muresean, incapabil sa gaseasca oameni corecti, profesionisti adevarati, se utiliyeaza scuza: ,,ho’t, hoti, da romani!

Publica un raspuns