La Budapesta s-a vorbit o vreme despre reducerea perioadei în care o mamă primește ajutor social din partea statului pentru ca aceasta să rămână acasă și să se ocupe direct de creșterea copilului. Evident, și statul maghiar s-a lovit de-o rezistență din partea opoziției, a societății civile, a mamelor. În acest moment autritățile s-au regrupat. Au luat la numărat creșele, numărul locurilor din dânsele, costul înființări unor locuri noi ș-au tras concluzia că e mai păgubos pe termen scurt și mediu pentru stat să construiască creșe noi decât să susțină șederea mamelor acasă. Și cu asta s-a terminat discuția.

Informația n-am cules-o personal, ci mi-a fost livrată de jurnaliști maghiari din presa locală de la noi. Prin urmare, pot doar să sper că nu e eronată.

Acum făcând o paralelă cu ce se întâmplă pe la București, cu simpaticul domn ministru Ioan Botiș, vă întreb: v-a dat vreodată domnia sa impresia că are idee despre ce vorbește? Că știe exact ce economie va face la buget cu această reducere și de ce era nevoie fix de înjumătățirea perioadei în care o mamă este ajutată de stat să-și crească odrasla? Că știe câte locuri suplimentare în creșe trebuie create, unde trebuie create și de unde va lua bani pentru ele?

N-aș vrea să vă spun ce impresie mi-a lăsat mie domnia sa, însă vă invit să fiți atenți la intervențiile publice ale dumnealui și, cine știe, poate veți ajunge chiar să mă contraziceți.

Chiar dacă informația legată de Budapesta ar fi falsă, întrebările pentru domnul Botiș rămân în picioare.

Cu foarfeca prin bugetul asigurărilor sociale

La Budapesta s-a vorbit o vreme despre reducerea perioadei în care o mamă primește ajutor social din partea statului pentru ca aceasta să rămână acasă și să se ocupe direct de creșterea copilului. Evident, și statul maghiar s-a lovit de-o rezistență din partea opoziției, a societății civile, a mamelor. În acest moment autritățile s-au regrupat. Au luat la numărat creșele, numărul locurilor din dânsele, costul înființări unor locuri noi ș-au tras concluzia că e mai păgubos pe termen scurt și mediu pentru stat să construiască creșe noi decât să susțină șederea mamelor acasă. Și cu asta s-a terminat discuția.

Informația n-am cules-o personal, ci mi-a fost livrată de jurnaliști maghiari din presa locală de la noi. Prin urmare, pot doar să sper că nu e eronată.

Acum făcând o paralelă cu ce se întâmplă pe la București, cu simpaticul domn ministru Ioan Botiș, vă întreb: v-a dat vreodată domnia sa impresia că are idee despre ce vorbește? Că știe exact ce economie va face la buget cu această reducere și de ce era nevoie fix de înjumătățirea perioadei în care o mamă este ajutată de stat să-și crească odrasla? Că știe câte locuri suplimentare în creșe trebuie create, unde trebuie create și de unde va lua bani pentru ele?

N-aș vrea să vă spun ce impresie mi-a lăsat mie domnia sa, însă vă invit să fiți atenți la intervențiile publice ale dumnealui și, cine știe, poate veți ajunge chiar să mă contraziceți.

Chiar dacă informația legată de Budapesta ar fi falsă, întrebările pentru domnul Botiș rămân în picioare.

Postat de pe data de 2 dec., 2010 in categoria Civism. Poti urmari comentariile acestui articol prin RSS 2.0. Acest articol a fost vizualizat de 442 ori.

2 Raspunsuri pentru “Cu foarfeca prin bugetul asigurărilor sociale”

  1. maria spune:

    ministrul Botiș este adeptul concepției prezidențiale conform căreia fiecare trebuie să se gândească la posibilitățile lui înainte de a concepe un copil; Băssscu face abstracție de faptul că nu toată lumea are meseria de matelot-bișnițar și de afacerist electoral: uite așa vor face copii doar țiganii pentru care copiii reprexintă o afacere.

  2. AndreiaM spune:

    Sa va mai spun ca este in lucru schimbarea intregii legislatii in domeniul social (asa numitul cod social) elaborat in 3 saptamani, cu capitolul de servicii sociale (in varianta “draft”) la nivelul anilor ’90 de parca n-ar fi aparut intre timp ceva legislatie mai adaptata la nivel european si, bineinteles, fara nici un fel de calcul financiar ce inseamna implementarea noii legislatii (de ex. se dau niste procente de finantare a serviciilor sociale de la bugetul de stat atat pentru servicii publice, cat si private fara sa fie clar despre ce sume se vorbeste de fapt, in special in zona serviciilor private, unde eu nu stiu ca ministerul sa urmareasca bugetele utilizate de ONG-uri pentru servicii sociale). Si nu este singurul sector in care deciziile politice se iau fara calcul fiananciar prealabil… Rareori expunerile de motive care insotesc de la hotararile consiliilor locale, pana la legislatia complexa elaborata in parlament au si o componenta de sustenatibilitate financiara. Aici ar trebui intervenit prin lege si mentionata obligativitatea la toate nivele a justficarii implicatiilor financiare in procesul legislativ.

Publica un raspuns