În sfârşit, Poliţia rutieră română a învăţat lecţia mediatică a filmărilor live, cu radarul, probabil, pe timpul fugii după infractor. Infractorul rutier, el însuşi personagiu nou şi, după toate aparenţele, cu un viitor notabil în faimă la noi. Un personaj non-fiction, pe care de altminteri îl avem în varianta lui concretă în fiecare intersecţie, pe poduri, sub poduri, pe cele câteva sute (oare am zis prea mult) de kilometri de autostrăzi mioritice.

Demult brevetată de alde Discovery, National Geographic ş.a., ba chiar expusă non-stop în America pe televiziuni de nişă, unde capa şi spada contemporan-cotidiene sunt subiectul interminabil, urmărirea asta „pe bune”, in real life, are deopotrivă ceva voyeurist – gen Big Brother, ceva de reality-show extrem şi, desigur, o anume spectacularitate de tip Fast and Furious. Chiar, ce se făcea biata Poliţie rutieră, travestită brusc în echipă de filmare (şi ce grozave erau comentariile de pe fundal, „Uite-l cum calcă oamenii, uite-l cum intră pe contrasens etc.”) dacă personagiul fugar avea… NoS? Nu era oare mai incitant, mediatic? Poate aveam mai multe episoade, poate apăreau şi elicoptere, tancuri, Mig-uri ş.a. Să vezi rating, să vezi head-lineuri, să vezi distincţii şi promovări atunci.

Ghinion însă. Bietul pilot de curse care a confundat bulevardul aglomerat cu pista, în loc să ia un premiu pentru că izbuteşte să se strecoare mai abitir ca în filme prin traficul infernal, nu reuşeşte să scape de urmărirea poliţiei. Şi el, şi ei, conduc maşinile naţionale – ceea ce e un alt detaliu simbolic. Logan-uri alergând alte Logan-uri. Până la curba fatală. Maşina naţională a urmăritului se dă peste cap, oamenii legii (ce-mi place clişeul ăsta cu iz de western) îl prind pe fugarul ce scapă nevătămat.

Şi care ia, tot el, peste picior jurnaliştii în sala de interogatoriu, sau ce-o fi fost? „Dar voi de unde ştiţi că m-au urmărit? Aţi fost acolo?” Absurdul în stare pură, nihilismul absolut, ori numai tupeul fanatic, obrăznicia grobiană printre semnele căreia  care ne chinuim să supravieţuim zilnic?

Dumitru-Mircea BUDA

Need for Speed mioritic

În sfârşit, Poliţia rutieră română a învăţat lecţia mediatică a filmărilor live, cu radarul, probabil, pe timpul fugii după infractor. Infractorul rutier, el însuşi personagiu nou şi, după toate aparenţele, cu un viitor notabil în faimă la noi. Un personaj non-fiction, pe care de altminteri îl avem în varianta lui concretă în fiecare intersecţie, pe poduri, sub poduri, pe cele câteva sute (oare am zis prea mult) de kilometri de autostrăzi mioritice.

Demult brevetată de alde Discovery, National Geographic ş.a., ba chiar expusă non-stop în America pe televiziuni de nişă, unde capa şi spada contemporan-cotidiene sunt subiectul interminabil, urmărirea asta „pe bune”, in real life, are deopotrivă ceva voyeurist – gen Big Brother, ceva de reality-show extrem şi, desigur, o anume spectacularitate de tip Fast and Furious. Chiar, ce se făcea biata Poliţie rutieră, travestită brusc în echipă de filmare (şi ce grozave erau comentariile de pe fundal, „Uite-l cum calcă oamenii, uite-l cum intră pe contrasens etc.”) dacă personagiul fugar avea… NoS? Nu era oare mai incitant, mediatic? Poate aveam mai multe episoade, poate apăreau şi elicoptere, tancuri, Mig-uri ş.a. Să vezi rating, să vezi head-lineuri, să vezi distincţii şi promovări atunci.

Ghinion însă. Bietul pilot de curse care a confundat bulevardul aglomerat cu pista, în loc să ia un premiu pentru că izbuteşte să se strecoare mai abitir ca în filme prin traficul infernal, nu reuşeşte să scape de urmărirea poliţiei. Şi el, şi ei, conduc maşinile naţionale – ceea ce e un alt detaliu simbolic. Logan-uri alergând alte Logan-uri. Până la curba fatală. Maşina naţională a urmăritului se dă peste cap, oamenii legii (ce-mi place clişeul ăsta cu iz de western) îl prind pe fugarul ce scapă nevătămat.

Şi care ia, tot el, peste picior jurnaliştii în sala de interogatoriu, sau ce-o fi fost? „Dar voi de unde ştiţi că m-au urmărit? Aţi fost acolo?” Absurdul în stare pură, nihilismul absolut, ori numai tupeul fanatic, obrăznicia grobiană printre semnele căreia  care ne chinuim să supravieţuim zilnic?

Dumitru-Mircea BUDA

Postat de pe data de 9 dec., 2010 in categoria Civism, Divertisment, Educație. Poti urmari comentariile acestui articol prin RSS 2.0. Acest articol a fost vizualizat de 341 ori.

Publica un raspuns