Le-am cerut  studenţilor mei, anul III Română-Engleză, să comenteze, în engleză, un poem  englez din secolul XIX, la alegere. Trei sferturi n-au putut numi nici un poet englez din secolul XIX şi nici o poezie.  (Au studiat în anul II Byron, Coleridge, Wordsworth, Shelley). Unul a povestit un roman de Dickens. Cinci au povestit piesa de teatru Romeo şi Julieta (numită  alternativ “roman“, novel, ori poem).  Restul de cincisprezece din şaizeci, care şi-au amintit o poezie, au scris totuşi în engleză. Am corectat mai jos greşelile lor :
Pluralul lui viu nu e vi, ci vii. Verbul a lua nu se scrie i-au. Obijnuit e incorect. Ii nu se scrie despartit, i-i.Să de-a e incorect (corect e să dea). Nu se zice propiu, ci propriu.

them nu poate înlocui their. Nu se poate spune them mother în loc de their mother. Intitulated nu există în engleza (cf. Merriam-Webster) .Combinated nu există în engleză. To enjoy of life e incorect
(verbul to enjoy e tranzitiv).Writted e incorect în loc de wrote. Poetry nu e identic cu poem. Lirycs nu e ortografiat corect, şi cu siguranţă nu înseamnă textul unei poezii, ci versurile unui cântec. Roman nu există în engleză, corect e novel. Disapointness nu există, corect e disappointment. Beautifuly thing e incorect. Tryed e incorect. Gaves nu există (give sau gave). Tooked place e incorect.

Tabloul Gioconda nu e de Picasso, ci de Leonardo da Vinci. Romeo and Juliet nu e un roman.Romeo and Juliet nu e un poem. Shackspear nu se scrie astfel.

Dacă se dădea admitere la facultate ei ar fi căzut la admitere. Toţi aceşti tineri vor deveni profesori de limba engleză şi romană peste trei luni.

Le-am cerut celor şaizeci de studenţi ai mei referate. Din şaizeci, mi-au dat referate vreo 20. Din ele, zece erau transcrise (copy/paste) de pe un sit internet, www.referate. ro.

O vină pentru situaţie o are aşa-numitul învăţământ axat pe competenţe. În noul sistem, elevii, vezi doamne, nu mai tocesc date seci, ci dobândesc competenţe.  Mare este confuzia din capetele pedagogilor de şcoală nouă ! Există materii axate pe competenţe (a învăţa engleza, franceza ori muzica înseamnă să ştii vorbi engleza, franceza, respectiv să cânţi, fluieri sau fredonezi melodii). Există materii bazate pe cunoştinţe (istoria, geografia, anatomia şi zoologia, de pildă). Există materii intermediare, ca biologia şi chimia, în care competenţele şi cunoştinţele sunt complementare.  Cultura generalş e alcatuitş doar din cunoştinte. Educaţia axată pe competenţe naşte monştri, fiindcă a şti cine a pictat Gioconda e o cunoştinţă, nu o competenţă.  O altă studentă, tot de anul III Litere, mă înştiinţează că poetul ei preferat e Macedonski, autorul frumosului poem Mistreţul cu colţi de argint. Pe vremea mea, a numi pe cineva “autorul meu preferat” presupunea măcar să-i poţi identifica poeziile.  Se presupune că un absolvent de engleză ştie după trei ani că în engleză, romanul se numeste novel.

Universitatea zuluşă

Este imperativ necesar, e indispensabil ca să se revină la Universitatea gratuită cu concurs de admitere şi cu număr limitat de locuri.  E suficient că s-a închis un cerc vicios, ca absolvenţii de universităţi fast-food au virusat învăţământul gimnazial şi liceal, şi trimit universităţilor liceeni care nu ştiu nimic. Conform cu situl QS, Quaquarelli Symonds, Israelul, ţară mică, cu suprafaţa Moldovei, are trei universităţi pe locurile 102, 114 si 132 din lume. Carolina din Praga e pe locul 230 în lume. Universitatea Eotvos Lorand  din Budapesta e pe locul 400. Universitatea Bucuresti e pe locul 500, lângă Universitatea din Szeged, (populaţie 166 000 locuitori) universitatea Kwazulu din Africa de Sud, din Bangladesh , Kazahstan şi Sri Lanka . Universitatea din Liubliana e pe locul 400. Universitatea Iagelona din Polonia e pe locul 302. Universitatea Ben Gurion, din deşertul Neghev, e pe locul 323.

Universitatea Babeş-Bolyai este dupa locul 600, lânga nişte universitati saudite, srilankeze şi kazahe (nisip, junglă, nisip). Situl ARWU al Institutului de Pedagogie al Universităţii Jiao Tong se opreşte la primele cinci sute de universităţi din lume, unde pe la coadă se află Universitatea Kwazulu Natal, cea din Liubliana şi cea din Wellington, Noua Zeelandă. Universitatea din Bucureşti are de ajuns din urmă universitatea zuluşă din Durban , cea slovena (Liubliana, 280 000 locuitori) şi cea din Wellington (386 000 locuitori, la capătul lumii, în largul Pacificului) .

Am expus în Observatorul cultural, numărul 296 din 2005, cazul unui profesor universitar de latină. Greşelile de traducere pe care le făcea demonstrau o cunoaştere precară a limbii latine.

Un om care confundă «a neglija» cu «a pune mai presus», şi care confundă transparenţa aerului cu opacitatea aramei, prevedeam în acel articol, va deveni în curând conducător de doctorate în limba şi literatura latină .

Profeţia mi s-a adeverit. Din 2009, conduce doctorate în limba şi literatura latină .

Învăţământul românesc e prăbuţit cu totul. Predau profesori care fac greşeli de clasa a şasea. Absolvă cu diplomă studenţi care acum cinsprezece ani ar fi căzut la admitere. Conduc doctorate oameni total necalificaţi.Comisia centrală de acreditare a titlurilor universitare face conducători de doctorat în glumă.

Sunt un excelent prooroc.

Nu se mai miră nimeni că n-avem universităţi remarcabile cu cercetători remarcabili, când înşişi conducătorii de doctorat se fac din carton lipit cu aracet.

Am cunoscut din mers, pe stradă, în aprilie 2010, un domn, Chira, din Bistriţa ori Dej. De meserie făcea garduri de fier. Ca studii, isprăvise liceul cu vreo patruzeci de ani în urmă. Am stat cu de vorbă despre Eugen Barbu, Ivasiuc, Blaga, Esenin, Petru Culianu, Cioran, I. D. Sirbu şi Art Nouveau.

Citise imens.

Am stat de vorbă la Sasca Montană cu un bătrânel sărman, Mircea Bragea, despre navarhii de la Arginuse, Hannah Arendt, Părinteasca dimindari, poeziile lui Dinescu, Ernest Renan, despre depozite cuaternare porfiroblastice, marnocalcare triasice şi Ben-et-Nash, prima stea din Ursa Mare. Ca studii, avea cinsprezece ani de temniţă grea după 1950.

Când universităţile româneşti vor fi în stare să cultive intelectuali de talia absolvenţilor de liceu din vremea lui Dej, de talia puşcăriaşilor din vremea lui Groza, fiţi amabili şi treziţi-mă !

Problema universităţilor din România nu e să ajungă din urma cine ştie ce universităţi vestice. Problema universităţilor noastre e să ajungă din urma nivelul  liceelor româneşti din 1988. Şi atunci mai vorbim.

Educaţia e singurul domeniu în care nu se vorbeşte de greaua moştenire a comunismului. Regimul de debandadă, numit democraţie şi miniştrii incapabili şi iresponsabili au transformat învăţământul romănesc într-un haos.

Din toţi olimpicii internaţionali români de anul trecut, unul singur s-a înscris de nevoie la Universitatea din Bucureşti, fiindcă nu ştia engleză, ca sa devină bursier la o Universitate străină.

Fac încă patru profeţii :

1. Peste cinci ani nici un liceean olimpic nu se va înscrie student în vreo universitate română.

2. Peste zece ani, nivelul de analfabetism al studenţilor români va fi acelaşi ca cel pe care l-am pomenit mai sus.

3. Peste zece ani nici o universitate românească nu va intra în lista primelor cinci sute de universităţi din lume, iar kazahii, sauditii, srilankezii şi zuluşii ne vor privi ca şi acum, de sus.

4. Nici peste zece ani ministerul educaţiei nu-şi va decupa din presă un articol despre starea învăţământului român, ca să-l aibă la îndemână.

 Mai 2010

Despre învăţământul din România: însemnări de Dan Ungureanu

Le-am cerut  studenţilor mei, anul III Română-Engleză, să comenteze, în engleză, un poem  englez din secolul XIX, la alegere. Trei sferturi n-au putut numi nici un poet englez din secolul XIX şi nici o poezie.  (Au studiat în anul II Byron, Coleridge, Wordsworth, Shelley). Unul a povestit un roman de Dickens. Cinci au povestit piesa de teatru Romeo şi Julieta (numită  alternativ “roman“, novel, ori poem).  Restul de cincisprezece din şaizeci, care şi-au amintit o poezie, au scris totuşi în engleză. Am corectat mai jos greşelile lor :
Pluralul lui viu nu e vi, ci vii. Verbul a lua nu se scrie i-au. Obijnuit e incorect. Ii nu se scrie despartit, i-i.Să de-a e incorect (corect e să dea). Nu se zice propiu, ci propriu.

them nu poate înlocui their. Nu se poate spune them mother în loc de their mother. Intitulated nu există în engleza (cf. Merriam-Webster) .Combinated nu există în engleză. To enjoy of life e incorect
(verbul to enjoy e tranzitiv).Writted e incorect în loc de wrote. Poetry nu e identic cu poem. Lirycs nu e ortografiat corect, şi cu siguranţă nu înseamnă textul unei poezii, ci versurile unui cântec. Roman nu există în engleză, corect e novel. Disapointness nu există, corect e disappointment. Beautifuly thing e incorect. Tryed e incorect. Gaves nu există (give sau gave). Tooked place e incorect.

Tabloul Gioconda nu e de Picasso, ci de Leonardo da Vinci. Romeo and Juliet nu e un roman.Romeo and Juliet nu e un poem. Shackspear nu se scrie astfel.

Dacă se dădea admitere la facultate ei ar fi căzut la admitere. Toţi aceşti tineri vor deveni profesori de limba engleză şi romană peste trei luni.

Le-am cerut celor şaizeci de studenţi ai mei referate. Din şaizeci, mi-au dat referate vreo 20. Din ele, zece erau transcrise (copy/paste) de pe un sit internet, www.referate. ro.

O vină pentru situaţie o are aşa-numitul învăţământ axat pe competenţe. În noul sistem, elevii, vezi doamne, nu mai tocesc date seci, ci dobândesc competenţe.  Mare este confuzia din capetele pedagogilor de şcoală nouă ! Există materii axate pe competenţe (a învăţa engleza, franceza ori muzica înseamnă să ştii vorbi engleza, franceza, respectiv să cânţi, fluieri sau fredonezi melodii). Există materii bazate pe cunoştinţe (istoria, geografia, anatomia şi zoologia, de pildă). Există materii intermediare, ca biologia şi chimia, în care competenţele şi cunoştinţele sunt complementare.  Cultura generalş e alcatuitş doar din cunoştinte. Educaţia axată pe competenţe naşte monştri, fiindcă a şti cine a pictat Gioconda e o cunoştinţă, nu o competenţă.  O altă studentă, tot de anul III Litere, mă înştiinţează că poetul ei preferat e Macedonski, autorul frumosului poem Mistreţul cu colţi de argint. Pe vremea mea, a numi pe cineva “autorul meu preferat” presupunea măcar să-i poţi identifica poeziile.  Se presupune că un absolvent de engleză ştie după trei ani că în engleză, romanul se numeste novel.

Universitatea zuluşă

Este imperativ necesar, e indispensabil ca să se revină la Universitatea gratuită cu concurs de admitere şi cu număr limitat de locuri.  E suficient că s-a închis un cerc vicios, ca absolvenţii de universităţi fast-food au virusat învăţământul gimnazial şi liceal, şi trimit universităţilor liceeni care nu ştiu nimic. Conform cu situl QS, Quaquarelli Symonds, Israelul, ţară mică, cu suprafaţa Moldovei, are trei universităţi pe locurile 102, 114 si 132 din lume. Carolina din Praga e pe locul 230 în lume. Universitatea Eotvos Lorand  din Budapesta e pe locul 400. Universitatea Bucuresti e pe locul 500, lângă Universitatea din Szeged, (populaţie 166 000 locuitori) universitatea Kwazulu din Africa de Sud, din Bangladesh , Kazahstan şi Sri Lanka . Universitatea din Liubliana e pe locul 400. Universitatea Iagelona din Polonia e pe locul 302. Universitatea Ben Gurion, din deşertul Neghev, e pe locul 323.

Universitatea Babeş-Bolyai este dupa locul 600, lânga nişte universitati saudite, srilankeze şi kazahe (nisip, junglă, nisip). Situl ARWU al Institutului de Pedagogie al Universităţii Jiao Tong se opreşte la primele cinci sute de universităţi din lume, unde pe la coadă se află Universitatea Kwazulu Natal, cea din Liubliana şi cea din Wellington, Noua Zeelandă. Universitatea din Bucureşti are de ajuns din urmă universitatea zuluşă din Durban , cea slovena (Liubliana, 280 000 locuitori) şi cea din Wellington (386 000 locuitori, la capătul lumii, în largul Pacificului) .

Am expus în Observatorul cultural, numărul 296 din 2005, cazul unui profesor universitar de latină. Greşelile de traducere pe care le făcea demonstrau o cunoaştere precară a limbii latine.

Un om care confundă «a neglija» cu «a pune mai presus», şi care confundă transparenţa aerului cu opacitatea aramei, prevedeam în acel articol, va deveni în curând conducător de doctorate în limba şi literatura latină .

Profeţia mi s-a adeverit. Din 2009, conduce doctorate în limba şi literatura latină .

Învăţământul românesc e prăbuţit cu totul. Predau profesori care fac greşeli de clasa a şasea. Absolvă cu diplomă studenţi care acum cinsprezece ani ar fi căzut la admitere. Conduc doctorate oameni total necalificaţi.Comisia centrală de acreditare a titlurilor universitare face conducători de doctorat în glumă.

Sunt un excelent prooroc.

Nu se mai miră nimeni că n-avem universităţi remarcabile cu cercetători remarcabili, când înşişi conducătorii de doctorat se fac din carton lipit cu aracet.

Am cunoscut din mers, pe stradă, în aprilie 2010, un domn, Chira, din Bistriţa ori Dej. De meserie făcea garduri de fier. Ca studii, isprăvise liceul cu vreo patruzeci de ani în urmă. Am stat cu de vorbă despre Eugen Barbu, Ivasiuc, Blaga, Esenin, Petru Culianu, Cioran, I. D. Sirbu şi Art Nouveau.

Citise imens.

Am stat de vorbă la Sasca Montană cu un bătrânel sărman, Mircea Bragea, despre navarhii de la Arginuse, Hannah Arendt, Părinteasca dimindari, poeziile lui Dinescu, Ernest Renan, despre depozite cuaternare porfiroblastice, marnocalcare triasice şi Ben-et-Nash, prima stea din Ursa Mare. Ca studii, avea cinsprezece ani de temniţă grea după 1950.

Când universităţile româneşti vor fi în stare să cultive intelectuali de talia absolvenţilor de liceu din vremea lui Dej, de talia puşcăriaşilor din vremea lui Groza, fiţi amabili şi treziţi-mă !

Problema universităţilor din România nu e să ajungă din urma cine ştie ce universităţi vestice. Problema universităţilor noastre e să ajungă din urma nivelul  liceelor româneşti din 1988. Şi atunci mai vorbim.

Educaţia e singurul domeniu în care nu se vorbeşte de greaua moştenire a comunismului. Regimul de debandadă, numit democraţie şi miniştrii incapabili şi iresponsabili au transformat învăţământul romănesc într-un haos.

Din toţi olimpicii internaţionali români de anul trecut, unul singur s-a înscris de nevoie la Universitatea din Bucureşti, fiindcă nu ştia engleză, ca sa devină bursier la o Universitate străină.

Fac încă patru profeţii :

1. Peste cinci ani nici un liceean olimpic nu se va înscrie student în vreo universitate română.

2. Peste zece ani, nivelul de analfabetism al studenţilor români va fi acelaşi ca cel pe care l-am pomenit mai sus.

3. Peste zece ani nici o universitate românească nu va intra în lista primelor cinci sute de universităţi din lume, iar kazahii, sauditii, srilankezii şi zuluşii ne vor privi ca şi acum, de sus.

4. Nici peste zece ani ministerul educaţiei nu-şi va decupa din presă un articol despre starea învăţământului român, ca să-l aibă la îndemână.

 Mai 2010

Postat de pe data de 19 ian., 2011 in categoria Civism, Cultură. Poti urmari comentariile acestui articol prin RSS 2.0. Acest articol a fost vizualizat de 1,272 ori.

2 Raspunsuri pentru “Despre învăţământul din România: însemnări de Dan Ungureanu”

  1. decebal traian remes spune:

    1. nu pricep cine ii autorul acestui articol. daca domnu Badulescu lo preluat, sa ne spuna si noua sursa
    2.io gandesc ca peste 5 ani nici un premiant care are ceva posibilitati materiale nu o sa se inscrie la o universitate romaneasca (sau romana, cum ii corect?)
    3. in clasele I-VIII se cere foarte mult. unde si ce se intampla pe parcurs?

  2. Mircea spune:

    1.Sincer, am gasit acest material salvat pe calculator, nu retin de unde l-am preluat. El este de fapt mai lung, am mai taiat din el, precum si numele profesorului de latina, care conform „profetiei” a avansat pe ierarhie. Si eu cunosc o f. buna profesoara de liceu, care fiind pensionara nu mai este solicitata, dar este deranjata acasa de ceilalti, majoritatea pile de partid, pentru a-i lamuri cum este corect.
    2. cred ca e bine in ambele forme (universitate americana, franceza, germana…)
    3. Eu am terminat liceul acum 35 de ani. Indraznesc sa ma iau la „tranta” cu generatia actuala in materie de cultura generala, adica scopul liceului (azi colegiu national) de a slefui piatra bruta pana devine diamant. Vede azi cineva pe strada, in crasme, pe stadioane, in discoteci, etc… diamante? Cu copy/paste nu se face scoala. Omul trebuie se creeze, nu sa copieze (adica nota 1). Dar, neavand (sau ignorand/reducand la tacere) repere universal recunoscute, decat surogate, societatea romaneasca isi distruge proprii copii. propriul viitor. Sorry, ma uit la ce este in jur…

Publica un raspuns