„Proiect: Condiţia jurnalistului într-o presă instituţionalizată şi înregimentată politic”, Episodul 12: Radioul Public şi colaboratorii pe perioadă determinată
Atât Radioul cât şi Televiziunea Publică încheie cu colaboratorii contracte de cesiune a drepturilor de autor încheiate pe termen determinat de o lună de zile. Practic, colaboratorii sunt „angajaţi”( ghilimele, pentru că de fapt nu sunt angajaţi) pentru o lună de zile, în luna următoare urmând a fi încheiat un nou contract, asta în cazul în care aceştia continuă să fie plăcuţi în ochii „stăpânilor”.
Explicaţia cum că această politică are la bază posibilitatea de a elibera din funcţie în mod expeditiv „angajaţi”, în situaţii de dificultăţi financiare, sună destul de straniu în cazul unor societăţi de stat care beneficiază de un venit constant provenit de la milioane de abonaţi care, vrând – nevrând, cotizează, nu pentru a plăti 1 000 de lei unui pârlit de colaborator, ci sutele de milioane ale celor care conduc aceste instituţii.
Mult mai credibil ar fi faptul că atât Radioul cât şi Televiziunea Publică, la fel ca toate instituţiile publice din această ţară, sunt aservite politic, iar menţinerea „angajatului” într-un regim de nesiguranţă constituie o pârghie de neînlocuit pentru exercitarea presiunii din partea autorităţii politice. Mai ales când e vorba despre diseminarea informaţiei. Îndrăzneşte să ieşi din rând şi în luna următoare te trezeşti în stradă. Nu e nevoie nici măcar de demitere, ori disponibilizare cu acordare de salarii compensatorii. Totul se petrece expeditiv, cu maximum de eficienţă. Asta în situaţia în care criteriile de obţinere a statutului de angajat cu drepturi depline rămân cît se poate de absconse. Iar parveniţii cu funcţii de conducere, plătiţi cu salarii mai mari decât cele ale miniştrilor, au toate motivele să conserve sistemul.
Radioul Public şi colaboratorii pe perioadă determinată
„Proiect: Condiţia jurnalistului într-o presă instituţionalizată şi înregimentată politic”, Episodul 12: Radioul Public şi colaboratorii pe perioadă determinată
Atât Radioul cât şi Televiziunea Publică încheie cu colaboratorii contracte de cesiune a drepturilor de autor încheiate pe termen determinat de o lună de zile. Practic, colaboratorii sunt „angajaţi”( ghilimele, pentru că de fapt nu sunt angajaţi) pentru o lună de zile, în luna următoare urmând a fi încheiat un nou contract, asta în cazul în care aceştia continuă să fie plăcuţi în ochii „stăpânilor”.
Explicaţia cum că această politică are la bază posibilitatea de a elibera din funcţie în mod expeditiv „angajaţi”, în situaţii de dificultăţi financiare, sună destul de straniu în cazul unor societăţi de stat care beneficiază de un venit constant provenit de la milioane de abonaţi care, vrând – nevrând, cotizează, nu pentru a plăti 1 000 de lei unui pârlit de colaborator, ci sutele de milioane ale celor care conduc aceste instituţii.
Mult mai credibil ar fi faptul că atât Radioul cât şi Televiziunea Publică, la fel ca toate instituţiile publice din această ţară, sunt aservite politic, iar menţinerea „angajatului” într-un regim de nesiguranţă constituie o pârghie de neînlocuit pentru exercitarea presiunii din partea autorităţii politice. Mai ales când e vorba despre diseminarea informaţiei. Îndrăzneşte să ieşi din rând şi în luna următoare te trezeşti în stradă. Nu e nevoie nici măcar de demitere, ori disponibilizare cu acordare de salarii compensatorii. Totul se petrece expeditiv, cu maximum de eficienţă. Asta în situaţia în care criteriile de obţinere a statutului de angajat cu drepturi depline rămân cît se poate de absconse. Iar parveniţii cu funcţii de conducere, plătiţi cu salarii mai mari decât cele ale miniştrilor, au toate motivele să conserve sistemul.
