Tocmai când păreau să cucerească, hotărât, felii tot mai consistente din timpul mediatic al târgumureşenilor, televiziunile locale – inclusiv studiourile din urbe ale unor posturi, private sau publice, de anvergură naţională – se confruntă cu o provocare oarecum neprevăzută. Nu se prea vorbeşte despre ea, deşi „provocare” e, în acest caz, mai degrabă un eufemism. Ele pur şi simplu dispar, prin forţa lucrurilor, din grila de opţiuni a telespectatorului mureşean. Şi îmi închipui că la fel se întâmplă şi în alte aşezări urbane sau rurale de pe cuprinsul ţării. Iată despre ce este vorba: cum în România ne-a ajuns, în fine, din urmă, trend-ul televiziunii digitale, în special al celei prin satelit (DTH – Direct to Home), concurenţii majori de pe piaţa serviciilor audiovizuale îşi promovează, cum e şi natural, oferte tentante de migrare spre noua tehnologie.
Concret: televiziunea clasică prin cablu, a cărei dominaţie de până acum doi ani, să spunem, a contribuit decisiv la apariţia şi impunerea televiziunilor locale (unele din ele de negăsit în „aer”, optând direct pentru broadcast-ul prin reţelele de cablu) se apropie de un sfârşit evident. În locul ei, operatorii oferă servicii prin satelit, sau prin cablu „digital”, mizând în primul rând pe calitatea superioară a imaginii (până la Full High Definition, în anumite cazuri), posibilitatea programării personalizate, în amănunt, a software-ului aparatelor decodoare, existenţa unui ghid de programe (EPG) sau chiar abilitatea acestor receivere de a înregistra în timp real, în unităţi de stocare interne, emisiunile tv. Chiar şi în cazul cablului clasic, operatorii vând, promoţional (când nu oferă, la pachet, gratuit) astfel de receivere care transformă experienţa vizuală a telespectatorului adăugând calitate, număr virtual ilimitat de canale şi alte sumedenii de avantaje.
Singurele „victime” sunt chiar televiziunile exclusiv locale, televiziunile comunităţii. Ca şi, după cum spuneam, studio-urile urbane ale marilor trusturi media. Cum toate canalele transmise în digital sunt preluate direct de pe satelit, iar aceste posturi emiteau strict prin curtoazia cablului clasic, Televiziunea Tîrgu-Mureş, Ştii TV, Analog TV Oradea, Televiziunea Orion din Braşov, Delta din Sibiu ş.a., multe altele, pur şi simplu nu mai pot exista în oferta digitală. Lipsesc, deci, iremediabil. După cum, atunci când prezentatorii ştirilor Pro TV, Antena 1, Prima, Realitatea etc. spun, în toiul buletinelor de ştiri. celebra frază cu „Acum staţiile din ţară vor intra în direct cu ştiri locale”, pentru telespectatorul televiziunii digitale nu se va întâmpla acest lucru: pe ecranul lui va continua, impasibilă, transmisiunea de la Bucureşti.
Cam astea sunt… faptele. Nu ştiu ce soluţii rapide pot fi găsite. Îmi imaginez însă că nu e la îndemâna unei televiziuni mici, de provincie, să cumpere timp de emisie şi să se doteze cu aparatură pentru a emite prin satelit. Dacă ar face-o, ar putea determina operatorii de televiziune digitală să includă emisiunile lor în grilele ultraperformante ale viitorului. Nu ştiu nici dacă se poate face compromisul invers: ca operatorii să preia şi să transmită, cu tot riscul pierderii calitative, în digital, emisiunile locale transmise în analogic. Mai mult ca sigur, comercial, n-au niciun interes. Până atunci însă, ca să-l văd pe Titus Ilovan cu ştirile lui de la TTM, pe Adi Giurgea cu intervenţiile şi invitaţii lui de la Realitatea sau pe Neluţu Chiorean în talk-show-urile de la Ştii TV, trebuie fie să plătesc de două ori (un abonament digital şi unul analog, mai puţin în cazul în care sunt la acelaşi operator), fie să brevetez un ghiduş sistem de distribuitor (sau loop) pentru cablul din casă şi să tot comut între analog şi digital. Stranie şi incomodă situaţiune, mai ales în vremurile concentrate pe „ergonomie” şi confort pe care le trăim.
Dumitru-Mircea BUDA
TELEVIZIUNILE LOCALE ŞI MIGRAŢIA ÎN DIGITAL
Tocmai când păreau să cucerească, hotărât, felii tot mai consistente din timpul mediatic al târgumureşenilor, televiziunile locale – inclusiv studiourile din urbe ale unor posturi, private sau publice, de anvergură naţională – se confruntă cu o provocare oarecum neprevăzută. Nu se prea vorbeşte despre ea, deşi „provocare” e, în acest caz, mai degrabă un eufemism. Ele pur şi simplu dispar, prin forţa lucrurilor, din grila de opţiuni a telespectatorului mureşean. Şi îmi închipui că la fel se întâmplă şi în alte aşezări urbane sau rurale de pe cuprinsul ţării. Iată despre ce este vorba: cum în România ne-a ajuns, în fine, din urmă, trend-ul televiziunii digitale, în special al celei prin satelit (DTH – Direct to Home), concurenţii majori de pe piaţa serviciilor audiovizuale îşi promovează, cum e şi natural, oferte tentante de migrare spre noua tehnologie.
Concret: televiziunea clasică prin cablu, a cărei dominaţie de până acum doi ani, să spunem, a contribuit decisiv la apariţia şi impunerea televiziunilor locale (unele din ele de negăsit în „aer”, optând direct pentru broadcast-ul prin reţelele de cablu) se apropie de un sfârşit evident. În locul ei, operatorii oferă servicii prin satelit, sau prin cablu „digital”, mizând în primul rând pe calitatea superioară a imaginii (până la Full High Definition, în anumite cazuri), posibilitatea programării personalizate, în amănunt, a software-ului aparatelor decodoare, existenţa unui ghid de programe (EPG) sau chiar abilitatea acestor receivere de a înregistra în timp real, în unităţi de stocare interne, emisiunile tv. Chiar şi în cazul cablului clasic, operatorii vând, promoţional (când nu oferă, la pachet, gratuit) astfel de receivere care transformă experienţa vizuală a telespectatorului adăugând calitate, număr virtual ilimitat de canale şi alte sumedenii de avantaje.
Singurele „victime” sunt chiar televiziunile exclusiv locale, televiziunile comunităţii. Ca şi, după cum spuneam, studio-urile urbane ale marilor trusturi media. Cum toate canalele transmise în digital sunt preluate direct de pe satelit, iar aceste posturi emiteau strict prin curtoazia cablului clasic, Televiziunea Tîrgu-Mureş, Ştii TV, Analog TV Oradea, Televiziunea Orion din Braşov, Delta din Sibiu ş.a., multe altele, pur şi simplu nu mai pot exista în oferta digitală. Lipsesc, deci, iremediabil. După cum, atunci când prezentatorii ştirilor Pro TV, Antena 1, Prima, Realitatea etc. spun, în toiul buletinelor de ştiri. celebra frază cu „Acum staţiile din ţară vor intra în direct cu ştiri locale”, pentru telespectatorul televiziunii digitale nu se va întâmpla acest lucru: pe ecranul lui va continua, impasibilă, transmisiunea de la Bucureşti.
Cam astea sunt… faptele. Nu ştiu ce soluţii rapide pot fi găsite. Îmi imaginez însă că nu e la îndemâna unei televiziuni mici, de provincie, să cumpere timp de emisie şi să se doteze cu aparatură pentru a emite prin satelit. Dacă ar face-o, ar putea determina operatorii de televiziune digitală să includă emisiunile lor în grilele ultraperformante ale viitorului. Nu ştiu nici dacă se poate face compromisul invers: ca operatorii să preia şi să transmită, cu tot riscul pierderii calitative, în digital, emisiunile locale transmise în analogic. Mai mult ca sigur, comercial, n-au niciun interes. Până atunci însă, ca să-l văd pe Titus Ilovan cu ştirile lui de la TTM, pe Adi Giurgea cu intervenţiile şi invitaţii lui de la Realitatea sau pe Neluţu Chiorean în talk-show-urile de la Ştii TV, trebuie fie să plătesc de două ori (un abonament digital şi unul analog, mai puţin în cazul în care sunt la acelaşi operator), fie să brevetez un ghiduş sistem de distribuitor (sau loop) pentru cablul din casă şi să tot comut între analog şi digital. Stranie şi incomodă situaţiune, mai ales în vremurile concentrate pe „ergonomie” şi confort pe care le trăim.
Dumitru-Mircea BUDA
