Mulți români au fost afectați de către criza care s-a așternut asupra economiei mondiale, dar mult prea puțini au luat măsurile potrivite și necesare asemenor vremuri grele. Nu vreau să mă aventurez în discuții despre investiții inteligente și curajoase atunci când toată lumea privește spre cer cu coada printre picioare, dar haideți să verificăm anumite aspecte întâlnite în viața noastră de zi cu zi în Mureș.

Probabil am reuși să ne adunăm cel puțin o mână de oameni, care să cadem de comun acord că una dintre principalele baze ale unui comerț sănătos începe cu livrarea unui serviciu sau produs. În majoritatea tranzacțiilor economice livrarea necesită transport, care la rândul lui se efectuează pe străzi. La noi există trasee din beton cu cratere pe ele. Nu s-au facut investiții notabile în infrastructura drumurilor județene. În multe locuri notăm chiar progrese după metoda plimbatului țevii prin fabrică pe timpul comunismului (vezi imaginea atașată). La noi există șanse măricele pentru investiții mai mult în situațiile în care cei implicați pot dubla sau chiar tripla facturile de la începutul unui proiect până la finalizarea acestuia. Sau mai există proiectele cu sume exorbitante, proiecte care mai spre vestul Europei se realizeaza cu bugete mult mai reduse (vezi proiectul e-România). De unde nu se scoate untul, nici pe dracul nu-l mai interesează în România!

Dispunând de așa zisele străzi mioritice, observăm uimiți cum se plimbă maxi-taxiurile pe ele. Șoferii maxi-taxiurilor se plâng că de multe ori nu își pot ridica salariile ca să poată să alimenteze autovehiculele pentru ziua următoare, dar încă n-am observat la aceste mijloace de transport o viteză apropiată deplasării autobuzelor. La noi zici că autobuzele participă la niște întreceri de monster truck, vitezele lor te amețesc pe alocuri dacă ținem cont de mărimile lor și de lățimea benzilor străzilor mureșene. Nici acele staționări forțate ale maxi-taxiurilor în stațiile de așteptare cu speranța că mai dă Domnul să mai urce un călător, nu sunt o măsură care să conducă spre succesul businessului.

Alternativele mai comode numite taxiuri, utilizează ruleta rusească la acele taxatoare. Rămâi cu gura căscată când ți se întâmplă ca pe același traseu, deci practic o distanță foarte apropiată, și cu condiții similare în trafic într-o zi plătești 6 lei și în alte zile 9 sau chiar 10 lei. Al naibii să fiu, dar nu credeam că mârlănia poate să supraviețuiască și pe timpul unei recesiuni.Uite că la noi se poate! Noi nu suntem țara tuturor posibilităților, dar suntem țara cu toate posibilitățile negative. Renumele de înapoiați social ni le-am câștigat demult și ținem cu dinții de ea.

Cititorule, vroiam și eu să-mi cumpăr un amărât de tricou de la Luxor, ca să nu zică lumea că port în fiecare săptămână aceleași rânduri de tricouri și cămăși. Când într-un final am găsit ceva drăguț, pe placul meu și la un preț acceptabil, a trebuit să fiu martorul nepăsării vânzătoarei. Banii mei nu mai sunt importanți. Cred că am rămas în urmă și numai eu mai am coșmaruri despre criza economică. Duduia vorbea la telefonul mobil și nici măcar o privire peste umăr nu mi-a aruncat. Am tușit intenționat și nimic. Am decis să merg la altă vânzătoare, dar ea lipsea de la datorie. M-am plimbat un pic și revenind în locul unde credeam că o vânzătoare tocmai a fost răpită de către extratereștri, am rămas uimit când am constatat că ea a reapărut dar vorbea la telefon cu mătușa ei. Le este imposibil să ceară partenerului sau partenerei de conversație să revină peste 5 minute, ele trebuie să discute detaliile cinei de aseară sau cum le-au picat ridichii la micul dejun. Clientul să aștepte, nesimțitul care are pretenția de a fi servit.

Să continui? Nu vreau să provoc greață nimănui. Concluzionez faptul că majoritatea românilor n-au învățat nimic din această criză economică care încă n-a trecut și oricâte crize economice am trăi, tot atât de proști am rămâne.

Ce am învățat din criza economică?

Mulți români au fost afectați de către criza care s-a așternut asupra economiei mondiale, dar mult prea puțini au luat măsurile potrivite și necesare asemenor vremuri grele. Nu vreau să mă aventurez în discuții despre investiții inteligente și curajoase atunci când toată lumea privește spre cer cu coada printre picioare, dar haideți să verificăm anumite aspecte întâlnite în viața noastră de zi cu zi în Mureș.

Probabil am reuși să ne adunăm cel puțin o mână de oameni, care să cadem de comun acord că una dintre principalele baze ale unui comerț sănătos începe cu livrarea unui serviciu sau produs. În majoritatea tranzacțiilor economice livrarea necesită transport, care la rândul lui se efectuează pe străzi. La noi există trasee din beton cu cratere pe ele. Nu s-au facut investiții notabile în infrastructura drumurilor județene. În multe locuri notăm chiar progrese după metoda plimbatului țevii prin fabrică pe timpul comunismului (vezi imaginea atașată). La noi există șanse măricele pentru investiții mai mult în situațiile în care cei implicați pot dubla sau chiar tripla facturile de la începutul unui proiect până la finalizarea acestuia. Sau mai există proiectele cu sume exorbitante, proiecte care mai spre vestul Europei se realizeaza cu bugete mult mai reduse (vezi proiectul e-România). De unde nu se scoate untul, nici pe dracul nu-l mai interesează în România!

Dispunând de așa zisele străzi mioritice, observăm uimiți cum se plimbă maxi-taxiurile pe ele. Șoferii maxi-taxiurilor se plâng că de multe ori nu își pot ridica salariile ca să poată să alimenteze autovehiculele pentru ziua următoare, dar încă n-am observat la aceste mijloace de transport o viteză apropiată deplasării autobuzelor. La noi zici că autobuzele participă la niște întreceri de monster truck, vitezele lor te amețesc pe alocuri dacă ținem cont de mărimile lor și de lățimea benzilor străzilor mureșene. Nici acele staționări forțate ale maxi-taxiurilor în stațiile de așteptare cu speranța că mai dă Domnul să mai urce un călător, nu sunt o măsură care să conducă spre succesul businessului.

Alternativele mai comode numite taxiuri, utilizează ruleta rusească la acele taxatoare. Rămâi cu gura căscată când ți se întâmplă ca pe același traseu, deci practic o distanță foarte apropiată, și cu condiții similare în trafic într-o zi plătești 6 lei și în alte zile 9 sau chiar 10 lei. Al naibii să fiu, dar nu credeam că mârlănia poate să supraviețuiască și pe timpul unei recesiuni.Uite că la noi se poate! Noi nu suntem țara tuturor posibilităților, dar suntem țara cu toate posibilitățile negative. Renumele de înapoiați social ni le-am câștigat demult și ținem cu dinții de ea.

Cititorule, vroiam și eu să-mi cumpăr un amărât de tricou de la Luxor, ca să nu zică lumea că port în fiecare săptămână aceleași rânduri de tricouri și cămăși. Când într-un final am găsit ceva drăguț, pe placul meu și la un preț acceptabil, a trebuit să fiu martorul nepăsării vânzătoarei. Banii mei nu mai sunt importanți. Cred că am rămas în urmă și numai eu mai am coșmaruri despre criza economică. Duduia vorbea la telefonul mobil și nici măcar o privire peste umăr nu mi-a aruncat. Am tușit intenționat și nimic. Am decis să merg la altă vânzătoare, dar ea lipsea de la datorie. M-am plimbat un pic și revenind în locul unde credeam că o vânzătoare tocmai a fost răpită de către extratereștri, am rămas uimit când am constatat că ea a reapărut dar vorbea la telefon cu mătușa ei. Le este imposibil să ceară partenerului sau partenerei de conversație să revină peste 5 minute, ele trebuie să discute detaliile cinei de aseară sau cum le-au picat ridichii la micul dejun. Clientul să aștepte, nesimțitul care are pretenția de a fi servit.

Să continui? Nu vreau să provoc greață nimănui. Concluzionez faptul că majoritatea românilor n-au învățat nimic din această criză economică care încă n-a trecut și oricâte crize economice am trăi, tot atât de proști am rămâne.

Postat de pe data de 10 mai, 2011 in categoria Business, Opinii. Poti urmari comentariile acestui articol prin RSS 2.0. Acest articol a fost vizualizat de 2,681 ori.

Publica un raspuns