„Secuii sunt huni. Au venit in Campia Pannonica cu Attila, iar cand hunii s-au retras ei au ramas aici, pe teritoriul pe care il numim acum Tinutul Secuiesc. Nu au trebuit sa fie maghiarizati, din motive evidente.” Asta e textul pe care il primesc de cate ori incerc sa zgandar un nationalist secui sau maghiar, poate aflu noutati. Ultima oara, pe Facebook. Incerc sa reproduc cateva din textele pe care le-am scris, ele fiind exclusiv punctul meu de vedere, un neistoric istoric amator.
O alta teorie, alta decat cea a hunilor, auzita de la un amic, Dan Stoica, este cea avara. Secuii ar fi fost avari (si populatii asociate cu acestia), care au devenit vasali noilor veniti (poate au si fost dintotdeauna sau macar din Etelkoz). Cat timp ungurii au ocupat campia panonica, avarii au fost trimisi in Ardeal „in recunoastere” si in „pregatirea terenului” (a se citi o rarire a populatiei). Sincer, eu nu sunt adeptul acestei teorii, care mi se pare prea „militaroase”, desi aceasta teorie incearca sa explice unde au disparut brusc avarii.
Eu sunt adeptul teoriei khazare (khazari sau „cozari” sau „covari”; cele 2-3 triburi de khazari venite pana in si din Etelkoz cu triburile de unguri, dupa destramarea statului khazar). Eu cred ca secuii sunt urmasi ai khazarilor care au fost clar trib inferior ungurilor in migrare, ca populatii asociate, si care „puteau fi lasati” in zona Bihorului, respectiv ulterior mutati in Ardeal (vezi ipoteza anterioara cu avarii). Tot ce e posibil ca populatiile sa se fi mixat cu ramasite avare, cu alte populatii angrenate in migratie si rupte de trib, cu fundamentul aborigen etc etc. Teoria khazara ar putea explica trei probleme: a) existenta secuilor bihoreni, b) Menumorut mozaicul (imposibil sa fi fost crestin, caci avea „neveste” conform „Gesta Hungarorum”), c) secuii sambotasi (nu „sambatari” sau „sambetisti” sau „adventisti [de ziua a saptea]” cum au fost kalizii sau „kalizok” sau „koromza” sau „busrmani”, de exemplu, cum ar fi cei de la Bezidi (Bözödújfalu), de langa Sovata, vezi si http://upload.wikimedia.org/wikipedia/ro/thumb/f/f1/Bozodujfalu4.jpg/220px-Bozodujfalu4.jpg).
O alta teorie pe care mi-a spus-o o cunostinta, un ilustru profesor aradean, istoric, cunoscator si traducator din maghiara veche (!!), o discutie-potpuriu in care m-am folosit de expertiza dumnealui si am baleiat de… la sarmatii si sirienii (evreii?) din Legiunea a XIII-a Gemina, prin cumani si secui. Discutia a generat, ca sa fiu sincer, partial articolul meu „Biborţii, bârsanii şi americanii”, online la http://www.inmures.ro/2011/04/bibortii-barsanii-si-americanii/. In aceasta discutie, ilustrul meu interlocutor aradean si-a expus teoria ca secuii ar putea fi urmasi ai cumanilor care au ajuns din Cumania Alba in zona, iar pana la sosirea familiilor lor (posibil 6-12 luni) sa se fi „mixat” intre timp cu populatia aborigena, de la care a luat portul si obiceiurile, poate partial si limba. asa explica dumnealui expresia „feher nep” pentru persoane de sex feminin, care erau net mai albe comparat cu populatiile asiatice. Interesant este ca mi-a dat si niste amanunte care l-au intrigrat si care i s-au confirmat, dupa cum spunea dumnealui, din discutii cu custodele Muzeului din Miercurea Ciuc. Legat de bibortii din articolul meu, nu pot sa nu amintesc „Biborteni” in sustinerea teoriei domniei sale.
Cert este ca secuii au avut si au un alt fel de a fi si de a vorbi. Vorba lui Dan Stoica, inclusiv fondul umoristic este altul decat al maghiarilor din Depresiunea Transilvaniei sau al celor din Pusta, Banat si Partium. E clar ca sunt urmasii unor luptatori, tot ce e posibil sa fie turanici, caci ei si-ai pastrat secole privilegiile de oameni liberi (probabil platite prin servicii graniceresti asumate printr-un contract solemn, istoric, recunoscut si peste veacuri, dovada fiind participarile cu corpuri expeditionare in armata suzeranului, voivodul-principe al Transilvaniei, dar si manevre pe cont propriu, nu de putine ori aparent impotriva suzeranului (Mihai Patrascu Viteazu, a avut „colaboratori” secui), ceea ce demonstreaza si un mare nivel de autonomie. Etnologic/etnografic portul si obiceiurile difera fata de ale maghiarilor din Campia Transilvaniei. Ca sa nu amintim decat in treacat ca maghiarii din bazinul Transilvaniei (mai putin casta nobiliara, care este aproape cert formata din urmasi genetici ai vechilor luptatori, eventual mixati usor cu „nobilimea rurala” a populatiilor aborigene, cu un stil de viata foarte „agricol”; dar si aceasta nobilime judeala si cnezala e posibil sa fi prins partial sange slav, vezi ipoteticul stat slav de pe Tarnave de pe la 500-600) sunt eminamente iobagite (de la Dieta din 1514 cu siguranta, dar se regaseste un document de pe la 1200 care atesta existenta iobagilor in zona Balgradului), ceea ce poate indica o potentiala alta origine.
In Ardeal, Reforma Calvina a reusit sa maghiarizeze intr-o prima etapa comunitati rurale intregi care au adoptat miscarea lui Calvin si Zwingli, chiar daca acestea nu erau de maghiari (vezi sasii clujeni, romanii din Campie, posibil populatii secuiesti etc). Legat de „nemaghiarizarea” sau „nemaghiarizabilitatea” secuilor, parerea mea este ca e o poveste. Nimeni nu poate nega un fond genetic si filologic turanian comun cu al multor popoare din Stepa Asiei, dar asta nu inseamna foarte mult. Totul a inceput cu momentul in care principele-voievod al Ardealului a devenit de iure comitele secuilor si s-a finalizat in secolul al XIX-lea.
Interesante sunt testele haplotip care s-au facut pe populatii care se declarau „romani”, respectiv „maghiari” si/sau „secui” si a aratat ca majoritatea au fond genetic comun. Ceea ce e explicabil, la urma urmei, caci zona intracarpatica a fost un imens creuzet in care s-au intalnit „popoare” de toate soiurile, unele din ele, „esuand” [si pe] aici in etapele de decadere (sarmati/sciti, huni, gepizi, avari, khazari, pecenegi, cumani).
Tiberiu Socaciu
Despre secui – un punct de vedere legat de originea lor
„Secuii sunt huni. Au venit in Campia Pannonica cu Attila, iar cand hunii s-au retras ei au ramas aici, pe teritoriul pe care il numim acum Tinutul Secuiesc. Nu au trebuit sa fie maghiarizati, din motive evidente.” Asta e textul pe care il primesc de cate ori incerc sa zgandar un nationalist secui sau maghiar, poate aflu noutati. Ultima oara, pe Facebook. Incerc sa reproduc cateva din textele pe care le-am scris, ele fiind exclusiv punctul meu de vedere, un neistoric istoric amator.
O alta teorie, alta decat cea a hunilor, auzita de la un amic, Dan Stoica, este cea avara. Secuii ar fi fost avari (si populatii asociate cu acestia), care au devenit vasali noilor veniti (poate au si fost dintotdeauna sau macar din Etelkoz). Cat timp ungurii au ocupat campia panonica, avarii au fost trimisi in Ardeal „in recunoastere” si in „pregatirea terenului” (a se citi o rarire a populatiei). Sincer, eu nu sunt adeptul acestei teorii, care mi se pare prea „militaroase”, desi aceasta teorie incearca sa explice unde au disparut brusc avarii.
Eu sunt adeptul teoriei khazare (khazari sau „cozari” sau „covari”; cele 2-3 triburi de khazari venite pana in si din Etelkoz cu triburile de unguri, dupa destramarea statului khazar). Eu cred ca secuii sunt urmasi ai khazarilor care au fost clar trib inferior ungurilor in migrare, ca populatii asociate, si care „puteau fi lasati” in zona Bihorului, respectiv ulterior mutati in Ardeal (vezi ipoteza anterioara cu avarii). Tot ce e posibil ca populatiile sa se fi mixat cu ramasite avare, cu alte populatii angrenate in migratie si rupte de trib, cu fundamentul aborigen etc etc. Teoria khazara ar putea explica trei probleme: a) existenta secuilor bihoreni, b) Menumorut mozaicul (imposibil sa fi fost crestin, caci avea „neveste” conform „Gesta Hungarorum”), c) secuii sambotasi (nu „sambatari” sau „sambetisti” sau „adventisti [de ziua a saptea]” cum au fost kalizii sau „kalizok” sau „koromza” sau „busrmani”, de exemplu, cum ar fi cei de la Bezidi (Bözödújfalu), de langa Sovata, vezi si http://upload.wikimedia.org/wikipedia/ro/thumb/f/f1/Bozodujfalu4.jpg/220px-Bozodujfalu4.jpg).
O alta teorie pe care mi-a spus-o o cunostinta, un ilustru profesor aradean, istoric, cunoscator si traducator din maghiara veche (!!), o discutie-potpuriu in care m-am folosit de expertiza dumnealui si am baleiat de… la sarmatii si sirienii (evreii?) din Legiunea a XIII-a Gemina, prin cumani si secui. Discutia a generat, ca sa fiu sincer, partial articolul meu „Biborţii, bârsanii şi americanii”, online la http://www.inmures.ro/2011/04/bibortii-barsanii-si-americanii/. In aceasta discutie, ilustrul meu interlocutor aradean si-a expus teoria ca secuii ar putea fi urmasi ai cumanilor care au ajuns din Cumania Alba in zona, iar pana la sosirea familiilor lor (posibil 6-12 luni) sa se fi „mixat” intre timp cu populatia aborigena, de la care a luat portul si obiceiurile, poate partial si limba. asa explica dumnealui expresia „feher nep” pentru persoane de sex feminin, care erau net mai albe comparat cu populatiile asiatice. Interesant este ca mi-a dat si niste amanunte care l-au intrigrat si care i s-au confirmat, dupa cum spunea dumnealui, din discutii cu custodele Muzeului din Miercurea Ciuc. Legat de bibortii din articolul meu, nu pot sa nu amintesc „Biborteni” in sustinerea teoriei domniei sale.
Cert este ca secuii au avut si au un alt fel de a fi si de a vorbi. Vorba lui Dan Stoica, inclusiv fondul umoristic este altul decat al maghiarilor din Depresiunea Transilvaniei sau al celor din Pusta, Banat si Partium. E clar ca sunt urmasii unor luptatori, tot ce e posibil sa fie turanici, caci ei si-ai pastrat secole privilegiile de oameni liberi (probabil platite prin servicii graniceresti asumate printr-un contract solemn, istoric, recunoscut si peste veacuri, dovada fiind participarile cu corpuri expeditionare in armata suzeranului, voivodul-principe al Transilvaniei, dar si manevre pe cont propriu, nu de putine ori aparent impotriva suzeranului (Mihai Patrascu Viteazu, a avut „colaboratori” secui), ceea ce demonstreaza si un mare nivel de autonomie. Etnologic/etnografic portul si obiceiurile difera fata de ale maghiarilor din Campia Transilvaniei. Ca sa nu amintim decat in treacat ca maghiarii din bazinul Transilvaniei (mai putin casta nobiliara, care este aproape cert formata din urmasi genetici ai vechilor luptatori, eventual mixati usor cu „nobilimea rurala” a populatiilor aborigene, cu un stil de viata foarte „agricol”; dar si aceasta nobilime judeala si cnezala e posibil sa fi prins partial sange slav, vezi ipoteticul stat slav de pe Tarnave de pe la 500-600) sunt eminamente iobagite (de la Dieta din 1514 cu siguranta, dar se regaseste un document de pe la 1200 care atesta existenta iobagilor in zona Balgradului), ceea ce poate indica o potentiala alta origine.
In Ardeal, Reforma Calvina a reusit sa maghiarizeze intr-o prima etapa comunitati rurale intregi care au adoptat miscarea lui Calvin si Zwingli, chiar daca acestea nu erau de maghiari (vezi sasii clujeni, romanii din Campie, posibil populatii secuiesti etc). Legat de „nemaghiarizarea” sau „nemaghiarizabilitatea” secuilor, parerea mea este ca e o poveste. Nimeni nu poate nega un fond genetic si filologic turanian comun cu al multor popoare din Stepa Asiei, dar asta nu inseamna foarte mult. Totul a inceput cu momentul in care principele-voievod al Ardealului a devenit de iure comitele secuilor si s-a finalizat in secolul al XIX-lea.
Interesante sunt testele haplotip care s-au facut pe populatii care se declarau „romani”, respectiv „maghiari” si/sau „secui” si a aratat ca majoritatea au fond genetic comun. Ceea ce e explicabil, la urma urmei, caci zona intracarpatica a fost un imens creuzet in care s-au intalnit „popoare” de toate soiurile, unele din ele, „esuand” [si pe] aici in etapele de decadere (sarmati/sciti, huni, gepizi, avari, khazari, pecenegi, cumani).
Tiberiu Socaciu
