De Ziua Națională comemorăm. La 24 ianuarie, de Ziua Unirii Principatelor, comemorăm. Azi, de Ziua Independenței și Ziua Europei, comemorăm. La fiecare sărbătoare noi nu sărbătorim, ci comemorăm. Nu ne bucurăm, ci depunem coroane. Nu privim cu optimism, ci cu gândul la morți.

Sigur, nu avem voie să ne uităm eroii, cei care au murit în războaie, pentru ca noi astăzi să putem vorbi liberi limba română, printre altele. Dar nici nu avem voie să rămânem blocați aici. Nici un popor civilizat n-am văzut să-și sărbătorească ziua națională sau ziua independenței așa cum facem noi. Atât de triști. Atât de obsedați de activitatea depusului de coroane.

Vă invit ca azi să încercați o altă variantă. Sorina Bota își lansează cel de-al doilea volum din Poveștile Orașului, dedicat clădirilor, cimitirelor și bisericilor din oraș. Lansarea are loc în cadrul inaugurării Hotelului Grand (care arată înfiorător de urât după renovare), de la ora 21. Un volum care adună 40 de povești, spuse de 19 istorici. Un volum care va fi editat în limba română, maghiară și engleză, urmând să aibă parte de o lansare și la Budapesta. Pentru că acesta este un mod mai nimerit de a sărbători o zi de o astfel de însemnătate. Faceți cunoștință cu istoria orașului, ca să puteți face cunoștință cu o părticică din dumneavoastră.

Noi nu sărbătorim niciodată nimic?

De Ziua Națională comemorăm. La 24 ianuarie, de Ziua Unirii Principatelor, comemorăm. Azi, de Ziua Independenței și Ziua Europei, comemorăm. La fiecare sărbătoare noi nu sărbătorim, ci comemorăm. Nu ne bucurăm, ci depunem coroane. Nu privim cu optimism, ci cu gândul la morți.

Sigur, nu avem voie să ne uităm eroii, cei care au murit în războaie, pentru ca noi astăzi să putem vorbi liberi limba română, printre altele. Dar nici nu avem voie să rămânem blocați aici. Nici un popor civilizat n-am văzut să-și sărbătorească ziua națională sau ziua independenței așa cum facem noi. Atât de triști. Atât de obsedați de activitatea depusului de coroane.

Vă invit ca azi să încercați o altă variantă. Sorina Bota își lansează cel de-al doilea volum din Poveștile Orașului, dedicat clădirilor, cimitirelor și bisericilor din oraș. Lansarea are loc în cadrul inaugurării Hotelului Grand (care arată înfiorător de urât după renovare), de la ora 21. Un volum care adună 40 de povești, spuse de 19 istorici. Un volum care va fi editat în limba română, maghiară și engleză, urmând să aibă parte de o lansare și la Budapesta. Pentru că acesta este un mod mai nimerit de a sărbători o zi de o astfel de însemnătate. Faceți cunoștință cu istoria orașului, ca să puteți face cunoștință cu o părticică din dumneavoastră.

Postat de pe data de 9 mai, 2011 in categoria Civism. Poti urmari comentariile acestui articol prin RSS 2.0. Acest articol a fost vizualizat de 1,129 ori.

1 Raspuns pentru “Noi nu sărbătorim niciodată nimic?”

  1. gigi spune:

    Ca sa traiasca poporul bine, i se aplica sacrificiul suprem
    “A recession is when your neighbor loses his job. A depression is when you lose your job.”
    “Salut Gicule! Nu stiu daca esti la curent, dar mai nou am devenit zilier la o firma ce activeaza în domeniul constructiilor. Muncesc la negru pentru ca patronii au decis sa nu mai contribuie cu ceva la bugetul de stat. Ei spun ca statul este cel mai mare hot in viata, motiv pentru care bugetul este si va fi sistematic furat, siluit, dirijat de cei aflati vremelnic la butoane. Asa zic ei! Eu ce dracu’ sa fac? Tac si-mi vad de treaba.
    Astazi, în pauza de masa, seful meu direct, m-a informat ca tocmai ce am avut parte (expresie scorojita la maxim de presa romana) de o zi importanta în viata mea. Am tresarit plin de gânduri frivole: îmi maresc astia “salariul” convenit, sau o prima ceva, sa pot sa-mi achit rata la banca… Dar nu! Am aflat ca iarasi au decis altii despre traiectoria destinului meu. Tot aceia care poarta vina ca eu, tip cu studii, cu doi copii pe lânga casa femeii, am ajuns în situatia de a accepta compromisuri existentiale majore. Din cauza impotentei si incompetentei lor, a unor rame aflate la conducerea sarmanei, bietei noastre tari. Ai observat, Gicule, n-am folosit sintagma “a celor care ne guverneaza” pentru simplul motiv ca asa ceva nu se întâmpla de foarte multa vreme la noi în România.
    Am aflat ca de câteva zile avem guvernul nostru poate fi de tipul doi într-unu, trei intr-unu… Adica, vezi Doamne, o demisie a unui ministeriabil nici nu conteaza: se preia postul instant. De catre cine? Un alt membru al guvernului, ori chiar de prim-ministru. Cata competenta! Cata daruire! Ce sacrificiu! Sunt convins ca la o adica, dupa aceeasi schema logica, la un moment dat doar doi oameni pot conduce guvernul Romaniei! Si de fapt, ca efecte, n-ar fi exact acelasi lucru? Si de fapt, poate chiar asa se intampla!
    Tocmai de aceea ma napadesc ganduri perverse: pentru ca nu mai doresc sa muncesc în economia subterana si pentru ca am înteles ca ministrilor le va fi foarte dificil sa faca fata la atâta amar de stres, vreau sa fac parte din guvern! Dar numai cu o conditie: ca scara blocului în care locuiesc sa aiba o pondere importanta în noul guvern! Sa simt eu si vecinii mei – fie doar si pentru doua luni – gustul perfid al puterii ascuns îndaratul unor zâmbete tovarasesti. Pentru ca, nu-i asa, la urma urmei, buruienile sunt niste plante folositoare doar lor.
    Am aflat astazi ca unii dintre asa-zisii politicieni au picioare scurte si ca altii le au si mai scurte! Din pacate pentru toate domniile lor, nu se poate afirma nici macar ca diferenta se afla între picioare! Am aflat astazi ca Traian Basescu vrea cu tot dinadinsul sa aiba un rol însemnat în viata sa. Altul, mai important decât sa-si bage picioarele in Constitutie, in Parlament, in ideea institutiei ce-l emana de prea multi ani, intr-un minister blond… oriunde. Apoi am aflat ca nici ceilalti, adicatalea opozitia, nu sunt mai breji si ca prin “ideile lor intelectuale au învins caracterul moral al persoanei lor”. Am aflat astazi ca în gramatica limbii române sinonimul cuvântului “pace” este “hai la razboi”. Am aflat ca peste putin timp eu si ai mei vom avea dreptul sa crapam fara nici o vina, in schimb cu orgasmica fericire de a fi platitor de taxe si impozite in tara lor! Hai salut ca m-am saturat sa ma tot plang tie!”
    Cam acestea au fost ideile unui amic, framantari si dureri ce faceau parte dintr-un mail mai amplu si carora am încercat doar sa le dau cât de cât o forma “digerabila” din punct de vedere jurnalistic. Ce raspuns i-as da sau ce as mai adauga eu in continuarea celor scrise mai sus? Poate ceva de genul: Încearca sa uiti ca vreo 50.000 de lipitori conduc de 20 de ani aproximativ 18 milioane de români! Incearca sa intelegi ca imobilismul (cum altfel as putea redefini absenteismul previzibil de la vot?) nu este o forma de protest. Apoi observa si invata cât mai repede cu putinta ca ai si drepturi nu numai obligatii fata de societate ori fata de statul roman. Lupta pentru drepturile tale! Chiar si în instanta daca este cazul. Stai pe baricade si lupta pentru dreptul tau legitim de a reprezenta , de a fi reprezentat si cel mai important, poate, de a nu fi calcat in picioare. TU, ca om, ca roman! Îndura, strânge din dinti si continua sa crezi ca numai forta pozitiva a celor multi, care înseamna forta fiecaruia în parte, deci si a ta, poate sa te ajute sa existi, sa iubesti, sa te daruiesti… Adu aminte celor care îti vor solicita din când în când votul ca istoria s-a construit cu sacrificiile enorme ale celor multi (si nu prosti!), datorita îndârjirii si a sperantelor lor. Strecoara-te din mocirla în care altii, fara voia ta, te-au vârât si unde ei doresc sa ramâi ca simpla masa de manevra. Gândeste, actioneaza, alege! Arata ca nu esti slab, ca nu poti fi înfrânt la nesfârsit. Arata ce înseamna un ROMAN putere!
    PS-Tara noastra este de o frumusete iremediabila. Era o zi de toamna… Si afara ploua, nu-i asa d-le presedinte?
    Sau poate doriti sa inchei cu citate (gasite pe net) din lucrari de bacalaureat ale unor tineri vajnici, tineri ce reprezinta viitorul luminos al neamului: Poema „Miorita” circula pe baza orala, adica nu a fost scrisa, din motive tehnice. In balada „Miorita” este vorba de trei ciobani care comploteaza impreuna sa-l omoare pe unul dintre ei. Ciobanul „Mioritei” a spus ca la cap sa-i puie diverse categorii de fluiere.” Si mai departe:”In cunoscuta balada Miorita, sunt descrise cateva intamplari in care sunt implicate doi criminali, o oaie turnatoare, si un cioban care socheaza prin prostia lui.” Viitorul? Nici el nu mai e ce era pe vremuri…

Publica un raspuns