1881 La 4/5 (16/17) septembrie vede lumina zilei Gheorghe Vasiliu. La Oficiul de stare civila e anuntat pe data de 5.
1881—1887 Isi petrece anii copilariei la Bacau, pe strada Bacau-Piatra (azi Nicolae Balcescu). Tatal sau isi deschide intre timp un de „coloniale“ si „bauturi spirtoase“.
1887 Frecventeaza gradinita de copii a sotilor Schmidt. Deprinde unele notiuni de limba germana.
1888 Este afectat de o criza de friguri palustre. De unde are loc amanarea inscrierii la scoala.
1890 Figureaza pentru un scurt timp pe lista elevilor la un pension german din Bacau.
1891—1894 Urmeaza cursul primar la Scoala domneasca (azi scoala nr. 1) cu invatatorul Nicolae Biberi. Premiant I in toate clasele.
1894—1898 Frecventeaza gimnaziul „Principele Ferdinand“. Obtine nota maxima la desen, caligrafie, muzica, gimnastica. Ca si Virginia, acasa ia lectii de vioara.. Scrie versuri din clasa a III-a gimnaziala, unele dintre care vor intra in primul sau volum, Plumb (este vorba de piesele Ploua, Rar, Sonet, Si toate). Citeste simbolistii francezi (de la Verlaine si Rolliant pana la Mallarmé) in colectia „Les hommes d’aujourd’hui“, editata de Librairie Vannier. Totodata lectureaza opere din clasicii latini, din romanticii francezi, germani, englezi, americani (Edgar Poe) etc.
1899 Obtine premiul I la concursul de desen artistic dupa natura de la Bcucuresti. Trimite la „Literatorul“ lui Al. Macedonski poezia Si toate, exprimandu-si entuziasmul fata de volumul Excelsior al acestuia.
1900 In acest an scrie poezia Plumb.
1903 Ia examenul de bacalaureat cu media de 6,63. Se inscrie la Facultatea de drept. Face cunostinta cu Al. Macedonski. Citeste la cenaclul acestuia poeziile Plumb si Note de toamna. Publica in ziarul „Seara“ al lui Al. Bogdan-Pitesti versuri. In alta publicatie, a lui Cantilli, apar: Lacustra (prima versiune) si Nevroza. In „Arta“ (Iasi) vad lumina tiparului: Toamna („Rasuna din margini de targ“) si Melancolie, purtand pentru intaia oara semnatura G. Bacovia.
1906 Se intoarce la Bacau.
1911 Isi ia licenta in drept. La 11 noiembrie se inscrie in baroul bacauan. Dar nu va exercita avocatura. La Iasi il cunoaste personal pe I. M. Rascu. Impreuna cu Mihai Codreanu participa la o sezatoare a revistei „Versuri“ (ulterior „Versuri si proza“), in care publica poeziile Finis, Plumb, Tu ai murit, Gri (cu titlul Gris), sub pseudonimul George Andoni.
1912 Colaboreaza la noua serie a revistei „Romanul literar“ cu Poema in oglinda, iar la „Flacara“ lui C. Banu cu Nervi de toamna („E toamna, e fosnet, e somn…“) si Amurg antic.
1914 Se interneaza la sanatoriul de boli nervoase al doctorului Margaritarescu din capitala. Este preocupat de tiparirea volumului Plumb. Catre finele anului, in vreme ce volumul Plumb se mai afla sun tipar, G. Bacovia revine la Bacau. Este vizitat de Al. Macedonski.
1916 Abia in acest an poezia bacoviana este apreciata in „Noua revista romana“ (an. XVII, nr. 23. 24-31 ianuarie, p. 342
1920 Este desemnat sef de clasa a III-a la Ministerul Muncii.
1921 Este avansat sef de birou clasa I.
Vede lumina tiparului antologia Cartea dragostei (editia a II-a) de Radu D. Rosetti si Emanoil Cerbu (Editura „Alcalay si Calafeteanu, Bucuresti), volum care include si poezia lui G. Bacovia Nevroza.
1923 Revine la Bucuresti. Agatha Grogorescu ii promite, dupa ruperea logodnei, de a se casatori cu el, o data cu incheierea studiilor. Pentru volumul Plumb ministrul Artelor il decerneaza cu un premiu de 5000 lei. Este o ocazie de comentarii favorabile creatiei poetului. Intre acestea se considera si cel al lui Cezar Petrescu, care retipareste in „Gandirea“ un amplu grupaj de poezii, insotit de o prezentare succinta, sub pseudonimul Darie.
1924 Poetul obtine un loc de suplinitor la catedra de desen si caligrafie a scolii comerciale de baieti din Bacau. Participa la Piatra-Neamt la o sezatoare literara, alaturi de Mihail Sadoveanu, Cezar Petrescu, Ionel Teodoreanu, George Toparceanu, Ion Marin Sadoveanu. Revista „Omul liber“ prezinta poezia Serenada muncitorului, sub titlul Serenada si un articol de Ion Pas (semnat p. a. s.), in care se accentueaza asupra „gestului de revolta surprinzator, brutal“ al poetului contra „raului“ social.
1925 Scoate la Bacau, impreuna cu fostul sau coleg de scoala Grigore Tabacaru, revista „Ateneul literar“ (apoi devenita „Ateneul cultural“), care va aparea pana in 1928.
1926 „Ateneul cultural“ ii tipareste poeziile: Balada, Destul, Pantofi, Psalm si poemul in proza Un visator.
1928 La 28 iunie G. Bacovia se casatoreste la Bucuresti cu Agatha Grigorescu.
Criticul Pompiliu Constantinescu caracterizeaza astfel in Opere si autori (Editura Ancora, Bucuresti) poezia lui G. Bacovia: „O gangrena a universului ii otraveste si-i roade fiinta, o solitudine maniacala il impinge la un solilocviu pe muche de cutit, intre luciditate si dementa; ca si pe marii romantici, amorul si moartea il obsedeaza, dar fara patetism retoric, fara elanuri zgomotoase spre fericire si fara filosofare grandilocventa (…). Eul bacovian rasuceste un tragic, obsedant scancet… materia in dezagregare are un fel de constiinta de sine, vizibila in insusi propriul ei proces de dezatomizare“.
1929 In iunie, stabilit la Bucuresti, G. St. Cazacu editeaza, impreuna cu G. Bacovia, revista „Orizonturi noi“ (seria a II-a). Gratie eforturilor lui Liviu Rebreanu, Bacovia e numit in postul de referent la Directia Cultura poporului, de curand infiintata in Ministerul Artelor. Redacteaza texte pentru caminele culturale si o poezie ocazionala de Florii (Imn), pe care o publica revista „Orizonturi noi“. Tot aici ii apare si poezia Liceu.
1932 G. Bacovia este invitat in luna februarie, impreuna cu alti scriitori ai vremii, de catre profesorul D. Caracostea, seful catedrei de istoria literaturii romane, la seminarul sau pentru a vorbi studentilor de creatia proprie. Societatea scriitorilor romani ii stabileste o pensie lunara de 1000 lei. In antologia in limba germana a poetilor romani (alcatuitor si traducator fiind Franyó Zoltán) G. Bacovia este prezent cu poeziile Toamna („Rasuna din margini de targ“), Amurg („Ca lacrimi mari de sange“) si Pastel („E-o muzica de toamna“).
1934 Paul Zarifopol ii propune publicarea unei antologii lirice la Editura Fundatiei pentru literatura si arta. Volumul apare sub titlul Poezii, ingrijit si prefatat de Adrian Maniu. Impreuna cu Tudor Arghezi, este distins cu premiul national de poezie.
1935 Poetul ofera, impreuna cu Arghezi, Minulescu, N. D. Cocea, Ionel Teodoreanu, Agatha Grigorescu-Bacovia, autografe la libraria Alcalay.
1938 O alta criza face necesara spitalizarea poetului la clinica de psihiatrie a Spitalului central, aici asistat fiind de doctorul Tomescu. Convalescenta si-o face la vila din Busteni a a Societatii scriitorilor romani.
1940 Societatea scriitorilor romani majoreaza pensia poetului de la 1000 la 2000 lei lunar.
1941 Vede lumina tiparului fundamentala si enciclopedica lucrare a lui G. Calinescu Istoria literaturii romane de la origini pana in prezent. Poezia lui G. Bacovia este considerata estetic ca un document al „manierismului patetic“. Pictorul Coman Ardeleanu executa doua portrete ale poetului: unul in ulei si altul in pastel.
1944 Conform biografilor sai, Agatha Grigorescu-Bacovia si fiul Gabriel se refugiaza la Pucioasa. De aici vor coresponda cu poetul ramas in Bucuresti. Dupa 23 august familia revine in capitala. Sotia isi reia activitatea de profesoara. In Editura Fundatiei pentru literatura si arta vede lumina tiparului volumul de Opere al autorului.
1945 G. Bacovia este numit bibliotecar la Ministerul Minelor si Petrolului. Volumul colectiv intitulat Poezia sociala romaneasca (Tipografia Minerva, Brasov) il prezinta pe poet cu poezia Amurg („Trec burgheze colorate“).
1946 Are loc aniversarea a 65 de ani de viata si a 50 de ani de activitate literara a lui G. Bacovia. Este numit consilier la Ministerul Artelor, care ii confera premiul sau pentru poezie.
1947 Are loc sarbatorirea poetului la Bacau. O agapa la fostul sau liceu. Se desfasoara un festival bacovian la teatrul din localitate (recital de poezie si muzica pe versuri bacoviene, balet etc. Ziarul din Bacau „Inainte“ publica poezia Doina („Dintre cate-am incercat“). Postul pe care il ocupa poetul la Ministerul Artelor este desfiintat.
1948—1954 Poezia lui G. Bacovia este in dizgratie. Autorul este „considerat“ „decadent“.
1955 Consiliul de Ministri ii acorda o pensie de onoare de 2000 lei lunar.
1956 Revista „Steaua“, dupa publicarea unui studiu amplu in doua numere la rand, semnat de A. E. Baconsky, in care autorul pledeaza pentru „valorificarea deplina a liricii bacoviene“, ii gazduieste poeziile Cogisto si In iarna. Tanarul scriitor“ ii publica poezia Arhaism
1957 „Viata romaneasca (nr. 1, ianuarie) ii publica poezia Doina („Frunze se tarasc“), iar „Viata studenteasca“ – piesa De-as fi artist. Bolnav, poetul alcatuieste sumarul unei noi editii, mai ample, de Poezii. Antologia va aparea insa dupa plecarea in eternitate a autorului. Ea va fi insotita de asemenea de o prefata de Eugen Jebeleanu. In ziua de 22 mai, dupa orele 8 dimineata, inima lui G. Bacovia isi inceteaza bataile.
Comemorări, prea puţin despre un poet atât de mare : Bacovia
1881 La 4/5 (16/17) septembrie vede lumina zilei Gheorghe Vasiliu. La Oficiul de stare civila e anuntat pe data de 5.
1881—1887 Isi petrece anii copilariei la Bacau, pe strada Bacau-Piatra (azi Nicolae Balcescu). Tatal sau isi deschide intre timp un de „coloniale“ si „bauturi spirtoase“.
1887 Frecventeaza gradinita de copii a sotilor Schmidt. Deprinde unele notiuni de limba germana.
1888 Este afectat de o criza de friguri palustre. De unde are loc amanarea inscrierii la scoala.
1890 Figureaza pentru un scurt timp pe lista elevilor la un pension german din Bacau.
1891—1894 Urmeaza cursul primar la Scoala domneasca (azi scoala nr. 1) cu invatatorul Nicolae Biberi. Premiant I in toate clasele.
1894—1898 Frecventeaza gimnaziul „Principele Ferdinand“. Obtine nota maxima la desen, caligrafie, muzica, gimnastica. Ca si Virginia, acasa ia lectii de vioara.. Scrie versuri din clasa a III-a gimnaziala, unele dintre care vor intra in primul sau volum, Plumb (este vorba de piesele Ploua, Rar, Sonet, Si toate). Citeste simbolistii francezi (de la Verlaine si Rolliant pana la Mallarmé) in colectia „Les hommes d’aujourd’hui“, editata de Librairie Vannier. Totodata lectureaza opere din clasicii latini, din romanticii francezi, germani, englezi, americani (Edgar Poe) etc.
1899 Obtine premiul I la concursul de desen artistic dupa natura de la Bcucuresti. Trimite la „Literatorul“ lui Al. Macedonski poezia Si toate, exprimandu-si entuziasmul fata de volumul Excelsior al acestuia.
1900 In acest an scrie poezia Plumb.
1903 Ia examenul de bacalaureat cu media de 6,63. Se inscrie la Facultatea de drept. Face cunostinta cu Al. Macedonski. Citeste la cenaclul acestuia poeziile Plumb si Note de toamna. Publica in ziarul „Seara“ al lui Al. Bogdan-Pitesti versuri. In alta publicatie, a lui Cantilli, apar: Lacustra (prima versiune) si Nevroza. In „Arta“ (Iasi) vad lumina tiparului: Toamna („Rasuna din margini de targ“) si Melancolie, purtand pentru intaia oara semnatura G. Bacovia.
1906 Se intoarce la Bacau.
1911 Isi ia licenta in drept. La 11 noiembrie se inscrie in baroul bacauan. Dar nu va exercita avocatura. La Iasi il cunoaste personal pe I. M. Rascu. Impreuna cu Mihai Codreanu participa la o sezatoare a revistei „Versuri“ (ulterior „Versuri si proza“), in care publica poeziile Finis, Plumb, Tu ai murit, Gri (cu titlul Gris), sub pseudonimul George Andoni.
1912 Colaboreaza la noua serie a revistei „Romanul literar“ cu Poema in oglinda, iar la „Flacara“ lui C. Banu cu Nervi de toamna („E toamna, e fosnet, e somn…“) si Amurg antic.
1914 Se interneaza la sanatoriul de boli nervoase al doctorului Margaritarescu din capitala. Este preocupat de tiparirea volumului Plumb. Catre finele anului, in vreme ce volumul Plumb se mai afla sun tipar, G. Bacovia revine la Bacau. Este vizitat de Al. Macedonski.
1916 Abia in acest an poezia bacoviana este apreciata in „Noua revista romana“ (an. XVII, nr. 23. 24-31 ianuarie, p. 342
1920 Este desemnat sef de clasa a III-a la Ministerul Muncii.
1921 Este avansat sef de birou clasa I.
Vede lumina tiparului antologia Cartea dragostei (editia a II-a) de Radu D. Rosetti si Emanoil Cerbu (Editura „Alcalay si Calafeteanu, Bucuresti), volum care include si poezia lui G. Bacovia Nevroza.
1923 Revine la Bucuresti. Agatha Grogorescu ii promite, dupa ruperea logodnei, de a se casatori cu el, o data cu incheierea studiilor. Pentru volumul Plumb ministrul Artelor il decerneaza cu un premiu de 5000 lei. Este o ocazie de comentarii favorabile creatiei poetului. Intre acestea se considera si cel al lui Cezar Petrescu, care retipareste in „Gandirea“ un amplu grupaj de poezii, insotit de o prezentare succinta, sub pseudonimul Darie.
1924 Poetul obtine un loc de suplinitor la catedra de desen si caligrafie a scolii comerciale de baieti din Bacau. Participa la Piatra-Neamt la o sezatoare literara, alaturi de Mihail Sadoveanu, Cezar Petrescu, Ionel Teodoreanu, George Toparceanu, Ion Marin Sadoveanu. Revista „Omul liber“ prezinta poezia Serenada muncitorului, sub titlul Serenada si un articol de Ion Pas (semnat p. a. s.), in care se accentueaza asupra „gestului de revolta surprinzator, brutal“ al poetului contra „raului“ social.
1925 Scoate la Bacau, impreuna cu fostul sau coleg de scoala Grigore Tabacaru, revista „Ateneul literar“ (apoi devenita „Ateneul cultural“), care va aparea pana in 1928.
1926 „Ateneul cultural“ ii tipareste poeziile: Balada, Destul, Pantofi, Psalm si poemul in proza Un visator.
1928 La 28 iunie G. Bacovia se casatoreste la Bucuresti cu Agatha Grigorescu.
Criticul Pompiliu Constantinescu caracterizeaza astfel in Opere si autori (Editura Ancora, Bucuresti) poezia lui G. Bacovia: „O gangrena a universului ii otraveste si-i roade fiinta, o solitudine maniacala il impinge la un solilocviu pe muche de cutit, intre luciditate si dementa; ca si pe marii romantici, amorul si moartea il obsedeaza, dar fara patetism retoric, fara elanuri zgomotoase spre fericire si fara filosofare grandilocventa (…). Eul bacovian rasuceste un tragic, obsedant scancet… materia in dezagregare are un fel de constiinta de sine, vizibila in insusi propriul ei proces de dezatomizare“.
1929 In iunie, stabilit la Bucuresti, G. St. Cazacu editeaza, impreuna cu G. Bacovia, revista „Orizonturi noi“ (seria a II-a). Gratie eforturilor lui Liviu Rebreanu, Bacovia e numit in postul de referent la Directia Cultura poporului, de curand infiintata in Ministerul Artelor. Redacteaza texte pentru caminele culturale si o poezie ocazionala de Florii (Imn), pe care o publica revista „Orizonturi noi“. Tot aici ii apare si poezia Liceu.
1932 G. Bacovia este invitat in luna februarie, impreuna cu alti scriitori ai vremii, de catre profesorul D. Caracostea, seful catedrei de istoria literaturii romane, la seminarul sau pentru a vorbi studentilor de creatia proprie. Societatea scriitorilor romani ii stabileste o pensie lunara de 1000 lei. In antologia in limba germana a poetilor romani (alcatuitor si traducator fiind Franyó Zoltán) G. Bacovia este prezent cu poeziile Toamna („Rasuna din margini de targ“), Amurg („Ca lacrimi mari de sange“) si Pastel („E-o muzica de toamna“).
1934 Paul Zarifopol ii propune publicarea unei antologii lirice la Editura Fundatiei pentru literatura si arta. Volumul apare sub titlul Poezii, ingrijit si prefatat de Adrian Maniu. Impreuna cu Tudor Arghezi, este distins cu premiul national de poezie.
1935 Poetul ofera, impreuna cu Arghezi, Minulescu, N. D. Cocea, Ionel Teodoreanu, Agatha Grigorescu-Bacovia, autografe la libraria Alcalay.
1938 O alta criza face necesara spitalizarea poetului la clinica de psihiatrie a Spitalului central, aici asistat fiind de doctorul Tomescu. Convalescenta si-o face la vila din Busteni a a Societatii scriitorilor romani.
1940 Societatea scriitorilor romani majoreaza pensia poetului de la 1000 la 2000 lei lunar.
1941 Vede lumina tiparului fundamentala si enciclopedica lucrare a lui G. Calinescu Istoria literaturii romane de la origini pana in prezent. Poezia lui G. Bacovia este considerata estetic ca un document al „manierismului patetic“. Pictorul Coman Ardeleanu executa doua portrete ale poetului: unul in ulei si altul in pastel.
1944 Conform biografilor sai, Agatha Grigorescu-Bacovia si fiul Gabriel se refugiaza la Pucioasa. De aici vor coresponda cu poetul ramas in Bucuresti. Dupa 23 august familia revine in capitala. Sotia isi reia activitatea de profesoara. In Editura Fundatiei pentru literatura si arta vede lumina tiparului volumul de Opere al autorului.
1945 G. Bacovia este numit bibliotecar la Ministerul Minelor si Petrolului. Volumul colectiv intitulat Poezia sociala romaneasca (Tipografia Minerva, Brasov) il prezinta pe poet cu poezia Amurg („Trec burgheze colorate“).
1946 Are loc aniversarea a 65 de ani de viata si a 50 de ani de activitate literara a lui G. Bacovia. Este numit consilier la Ministerul Artelor, care ii confera premiul sau pentru poezie.
1947 Are loc sarbatorirea poetului la Bacau. O agapa la fostul sau liceu. Se desfasoara un festival bacovian la teatrul din localitate (recital de poezie si muzica pe versuri bacoviene, balet etc. Ziarul din Bacau „Inainte“ publica poezia Doina („Dintre cate-am incercat“). Postul pe care il ocupa poetul la Ministerul Artelor este desfiintat.
1948—1954 Poezia lui G. Bacovia este in dizgratie. Autorul este „considerat“ „decadent“.
1955 Consiliul de Ministri ii acorda o pensie de onoare de 2000 lei lunar.
1956 Revista „Steaua“, dupa publicarea unui studiu amplu in doua numere la rand, semnat de A. E. Baconsky, in care autorul pledeaza pentru „valorificarea deplina a liricii bacoviene“, ii gazduieste poeziile Cogisto si In iarna. Tanarul scriitor“ ii publica poezia Arhaism
1957 „Viata romaneasca (nr. 1, ianuarie) ii publica poezia Doina („Frunze se tarasc“), iar „Viata studenteasca“ – piesa De-as fi artist. Bolnav, poetul alcatuieste sumarul unei noi editii, mai ample, de Poezii. Antologia va aparea insa dupa plecarea in eternitate a autorului. Ea va fi insotita de asemenea de o prefata de Eugen Jebeleanu. In ziua de 22 mai, dupa orele 8 dimineata, inima lui G. Bacovia isi inceteaza bataile.
