În 10 iunie Primăria Tîrgu Mureș aducea în plenul Consiliului Local proiectele de hotărâri prin care sportului mureșean de performanță pe BANI PUBLICI i se aloca 17, 2 milioane de lei pentru sezonul competițional 2013-2014. A fost un măcel. Societatea civilă era prezentă, ridicând dubii cu privire la criteriile pe baza cărora se repartizează banii. Niște copii, care oricum nu primeau nimic, au fost aduși să zbiere în contul partidei celeilalte. Ionela Ciotlăuș, vice-primarul exilat pe Gheorghe Doja într-un cabinet fără personalitate juridică, fără ștampilă și fără atribuții, era hotărâtă să spele rufele murdare în public, cerând aplicarea unor criterii de performanță care să asigure faptul că banii alocați ajung la jucători ”și nu în buzunarele altor gestionari”. Cum adică? Ce buzunare? Care gestionari? ”Păi, în situația în care FCM are restanțe la plata salariilor jucătorilor și se află în executare silită pentru o creanță către Finanțele Publice în debit de 3 milioane de lei, e clar că nu într-acolo se duc banii”, e de părere Ionela Ciotlăuș.
Niște băieți
La o radiografie sumară a sportului mureșean de performanță care se califică la banii cetățenilor, putem vedea, aproape în toate cazurile, o distribuție uniformă a mai tuturor afacerilor cu bani publici din Tîrgu Mureș: Fotbal Club Municipal – Claudiu Maior și Familia (vezi partea întâi), Baschet Club Mureș – Cornel Lungu și Conimur, City’us – Sorin Țerbea și Salubriserv, Baschet Club Nova Vita – Doru Borșan și primăriile de cartier, Clubul Sportiv Universitar – Constantin Copotoiu.
La o disecție aprofundată, lucrurile devin mai interesante, mai ales la FCM, unde se duce grosul banilor. Consiliul director îl are ca președinte pe Tatar Bela, director pe viață la compania Transport Local, care în parteneriat cu Siletina lui Claudiu Maior se ocupă de transportul public în Tîrgu Mureș. Restul consiliului arată ca un triumf al multiculturalismului pe plaiurile mioritice unde, în timp ce alții umblă ca bezmeticii cu bidineaua prin Carpați, românii și maghiarii au încins la Tîrgu Mureș o horă ca o împreunare inumană între bătuta ”di pi dial” și un ceardaș îndrăcit, cu boia de ardei, spre beneficiul bunei înțelegeri între popoarele vecine. Firește, unii dintre ei, cum ar fi consilierul local Gombos Csaba, ar putea să resimtă numirea în consiliul director al FCM ca o retrogradare de la Tarom, dar asta-i viața.
Dincolo de prezența consilierilor locali în consiliul director, persoana lui Ioan Nucu Man ar putea să facă notă discordantă, dacă nu am menționa faptul că acesta este patronul societății EnergoPlus, o beneficiară obișnuită a contractelor publice. ”Atunci când nu câștigă direct licitațiile, primește lucrările în subatrepriză”, declară vice-primarul Ionela Ciotlăuș.
Prezența lui Cornel Lungu în postura de președinte al BC Mureș pare girată de firma domniei sale, Conimur, o altă abonată la contracte publice, ”care s-ar bucura de mai mult succes, dacă ar avea loc de EnergoPlus”, crede Ionela Ciotlăuș.
Salubriserv-ul și Hotelul President l-a propulsat pe Sorin Țerbea nu doar la conducerea City’us, ci taman la președinția Federației Române de Futsal. Iar lui Doru Borșan trebuia să i se găsească o ocupație, după ce afacerea cu primăriile de cartier ocupând spațiile domniei sale contra unor sume de peste 20.000 de euro a căzut, Club Jo nu mai atrage șoarecii de discotecă de ani de zile, iar Rolls-ul proprietate personală, disponibil pentru închiriere la nunți, n-a rupt gura târgului. Probabil pentru că cerea 20.000 de euro pentru o cursă de la biserică la Sfatul Popular.
Legea spune 50/50
Și în ultimă instanță nu cumetriile ar fi problema, nici strania abundență sportivă într-un orășel de provincie, ci modul în care banii publici sunt utilizați în folosul unor persoane juridice, ce-i drept fără scop lucrativ, adică non-profit, dar de drept privat. Adică bani publici sunt folosiți în afaceri private, fie ele și sportive, în folosul cui?
Și pentru asta avem un GHID, numit al ”solicitanților pentru acordarea sprijinului financiar de la bugetul local”, întocmit în baza Ordinului 130/2006, care spune la punctul 5, litera i), că cluburile trebuie ”să participe cu o contribuție financiară de minimum 50% DIN VALOAREA TOTALĂ A PROIECTULUI”. Adică ”fi’ty/fi’ty”. Iar mai ‘nainte, la punctul e), zice că solicitanții n-au voie să aibă ”obligații de plată exigibile privind impozitele și taxele către stat”.
Eu sunt mic, nu știu nimic.
Cu hârtia asta în mână ne-am dus la Claudiu Maior, a cărui disponibilitate de a lega două cuvinte ar trebui SALUTATĂ, oarecum, atâta timp cât restul comunității sportive mureșene tace ca UN MORMÂNT (vezi partea întâi).
Îmi fac apariția, neinvitat, în fieful consilierului primarului Dorin Florea, și-l surprind pe Ioan ”Neluțu” Chioreanu, căruia nu-i place fotbalul (vezi partea întâi), dând fuga în biroul șefului care, după ce expediază 2-3 veniți cu jalba în proțap, îmi face semn să intru, după care încuie ușa în spatele meu. Dumnezeule, ce se întâmplă aici? Noaptea Cuțitelor Lungi?
Mă așez și începe: ”Cine ești? De unde vii? Cine e șeful tău? Ai o legitimație? Ce vrei? Am primit jumătate din bugetul de anul trecut. Nu știu cum se vor descurca. Dacă nu ajunge, o s-o desființeze”. Cine? Vorbește de parcă ar fi străin de toată afacerea. Când îl întreb pe ce loc au terminat anul trecut, nu știe sigur dacă pe 4 sau 5. Se uită la Chioreanu, căruia nu-i place fotbalul.
Are FCM alte surse de finanțare în afară de banii CL? Vorbește ceva despre sponsori, bilete. ”Vedem după 3-6 luni. Nu știu, ne vom descurca”. Și cele 3 milioane creanțe la finanțe? Aduc în discuție puntul e). ”Dacă ar fi fost ceva ilegal, hotărârea n-ar fi trecut de Prefectură. Vom face exact cum spune legea”.
Un raport depus de către club la Primărie privind veniturile FCM pentru sezonul competițional 2012-2013, arată un total de 13 milioane de lei, din care 8 milioane de la Primăria Tîrgu Mureș. Cum rămâne cu Ghidul și obligația clubului de a participa cu finanțare proprie în proporție de 50%? Se rățoiește la mine: ”Nu știu. Dacă spui tu! Unde-i hârtia? Ai hârtia? E semnătura mea pe ea? Eu nu pot să spun pe ce n-am semnat. Du-te la club să-ți dea în scris! Du-te la DNA”!
Vlad Amariei, că ”restu’ e varză”
”El conduce din consiliul director, dar n-are drept de semnătură. Ceilalți semnează”, spune Vlad Amariei, ofițer de presă al FCM, cu sincope, între 2008 și 2012.
„Nu știu ce sponsori au. Dar nu văd cine ar veni alături de un club care nu are niciun fel de transparență. Mă refer la sponsori privați, nu FIRME DE PARTID”. Adică, firmele de partid, abonate la contracte publice, încasează aceeași BANI PUBLICI pe care dacă-i varsă parțial către sportul de performanță al Consiliului Local Tîrgu Mureș, nu înseamnă nimic. E aceeași afacere, 100% pe BANI PUBLICI.
”Nu știu dacă au alți bani în afară de cei primiți de la Primărie. Mi-ar fi greu să cred că vin ei cu bani, pentru că dacă ar fi ai lor, n-ar arunca așa cu ei. Contractele sunt incredibil de mari la jucători: 5 000 de euro, 6 000 de euro. U. Craiova, care vrea să promoveze, plătește 2 500. Astea sunt salarii de liga I pentru niște jucători care, când au venit la Tîrgu Mureș, își cam spuseseră cuvântul în fotbal. Jucători de peste 30 de ani, fără contra-ofertă, fără posibilitatea de a-i vinde mai departe, fără viitor. Plus, ce grămadă de bani au plătit pe rezilieri de contracte! Inexplicabil de mari sumele pentru jucători, antrenor, raportat la obiectiv și performanțe”.
”FC. Botoșani, care e o revelație în liga I, știi cât valorează primul 11? 5 000 de euro! Salariul unui jucător e de 3 000 de euro. Pentru promovare, Primăria Botoșani le-a acordat 1 milion de lei. La noi, echipă de liga a II-a cu datorii la Stat, cu obiectiv ratat… Mă miră contractele pe care le oferă în continuare”.
”E un fotbal de președinți. E un fotbal condus de impresari și arbitrii și lumea nu mai vine să se uite. Nu m-ar mira dacă la România-Ungaria o să fie locuri goale pe stadion, și ce rușine ar fi”.
Răzvan Cirezaru, 23 august 2013
Cooperativa ”Sportul Popular” la Tîrgu Mureș (II)
În 10 iunie Primăria Tîrgu Mureș aducea în plenul Consiliului Local proiectele de hotărâri prin care sportului mureșean de performanță pe BANI PUBLICI i se aloca 17, 2 milioane de lei pentru sezonul competițional 2013-2014. A fost un măcel. Societatea civilă era prezentă, ridicând dubii cu privire la criteriile pe baza cărora se repartizează banii. Niște copii, care oricum nu primeau nimic, au fost aduși să zbiere în contul partidei celeilalte. Ionela Ciotlăuș, vice-primarul exilat pe Gheorghe Doja într-un cabinet fără personalitate juridică, fără ștampilă și fără atribuții, era hotărâtă să spele rufele murdare în public, cerând aplicarea unor criterii de performanță care să asigure faptul că banii alocați ajung la jucători ”și nu în buzunarele altor gestionari”. Cum adică? Ce buzunare? Care gestionari? ”Păi, în situația în care FCM are restanțe la plata salariilor jucătorilor și se află în executare silită pentru o creanță către Finanțele Publice în debit de 3 milioane de lei, e clar că nu într-acolo se duc banii”, e de părere Ionela Ciotlăuș.
Niște băieți
La o radiografie sumară a sportului mureșean de performanță care se califică la banii cetățenilor, putem vedea, aproape în toate cazurile, o distribuție uniformă a mai tuturor afacerilor cu bani publici din Tîrgu Mureș: Fotbal Club Municipal – Claudiu Maior și Familia (vezi partea întâi), Baschet Club Mureș – Cornel Lungu și Conimur, City’us – Sorin Țerbea și Salubriserv, Baschet Club Nova Vita – Doru Borșan și primăriile de cartier, Clubul Sportiv Universitar – Constantin Copotoiu.
La o disecție aprofundată, lucrurile devin mai interesante, mai ales la FCM, unde se duce grosul banilor. Consiliul director îl are ca președinte pe Tatar Bela, director pe viață la compania Transport Local, care în parteneriat cu Siletina lui Claudiu Maior se ocupă de transportul public în Tîrgu Mureș. Restul consiliului arată ca un triumf al multiculturalismului pe plaiurile mioritice unde, în timp ce alții umblă ca bezmeticii cu bidineaua prin Carpați, românii și maghiarii au încins la Tîrgu Mureș o horă ca o împreunare inumană între bătuta ”di pi dial” și un ceardaș îndrăcit, cu boia de ardei, spre beneficiul bunei înțelegeri între popoarele vecine. Firește, unii dintre ei, cum ar fi consilierul local Gombos Csaba, ar putea să resimtă numirea în consiliul director al FCM ca o retrogradare de la Tarom, dar asta-i viața.
Dincolo de prezența consilierilor locali în consiliul director, persoana lui Ioan Nucu Man ar putea să facă notă discordantă, dacă nu am menționa faptul că acesta este patronul societății EnergoPlus, o beneficiară obișnuită a contractelor publice. ”Atunci când nu câștigă direct licitațiile, primește lucrările în subatrepriză”, declară vice-primarul Ionela Ciotlăuș.
Prezența lui Cornel Lungu în postura de președinte al BC Mureș pare girată de firma domniei sale, Conimur, o altă abonată la contracte publice, ”care s-ar bucura de mai mult succes, dacă ar avea loc de EnergoPlus”, crede Ionela Ciotlăuș.
Salubriserv-ul și Hotelul President l-a propulsat pe Sorin Țerbea nu doar la conducerea City’us, ci taman la președinția Federației Române de Futsal. Iar lui Doru Borșan trebuia să i se găsească o ocupație, după ce afacerea cu primăriile de cartier ocupând spațiile domniei sale contra unor sume de peste 20.000 de euro a căzut, Club Jo nu mai atrage șoarecii de discotecă de ani de zile, iar Rolls-ul proprietate personală, disponibil pentru închiriere la nunți, n-a rupt gura târgului. Probabil pentru că cerea 20.000 de euro pentru o cursă de la biserică la Sfatul Popular.
Legea spune 50/50
Și în ultimă instanță nu cumetriile ar fi problema, nici strania abundență sportivă într-un orășel de provincie, ci modul în care banii publici sunt utilizați în folosul unor persoane juridice, ce-i drept fără scop lucrativ, adică non-profit, dar de drept privat. Adică bani publici sunt folosiți în afaceri private, fie ele și sportive, în folosul cui?
Și pentru asta avem un GHID, numit al ”solicitanților pentru acordarea sprijinului financiar de la bugetul local”, întocmit în baza Ordinului 130/2006, care spune la punctul 5, litera i), că cluburile trebuie ”să participe cu o contribuție financiară de minimum 50% DIN VALOAREA TOTALĂ A PROIECTULUI”. Adică ”fi’ty/fi’ty”. Iar mai ‘nainte, la punctul e), zice că solicitanții n-au voie să aibă ”obligații de plată exigibile privind impozitele și taxele către stat”.
Eu sunt mic, nu știu nimic.
Cu hârtia asta în mână ne-am dus la Claudiu Maior, a cărui disponibilitate de a lega două cuvinte ar trebui SALUTATĂ, oarecum, atâta timp cât restul comunității sportive mureșene tace ca UN MORMÂNT (vezi partea întâi).
Îmi fac apariția, neinvitat, în fieful consilierului primarului Dorin Florea, și-l surprind pe Ioan ”Neluțu” Chioreanu, căruia nu-i place fotbalul (vezi partea întâi), dând fuga în biroul șefului care, după ce expediază 2-3 veniți cu jalba în proțap, îmi face semn să intru, după care încuie ușa în spatele meu. Dumnezeule, ce se întâmplă aici? Noaptea Cuțitelor Lungi?
Mă așez și începe: ”Cine ești? De unde vii? Cine e șeful tău? Ai o legitimație? Ce vrei? Am primit jumătate din bugetul de anul trecut. Nu știu cum se vor descurca. Dacă nu ajunge, o s-o desființeze”. Cine? Vorbește de parcă ar fi străin de toată afacerea. Când îl întreb pe ce loc au terminat anul trecut, nu știe sigur dacă pe 4 sau 5. Se uită la Chioreanu, căruia nu-i place fotbalul.
Are FCM alte surse de finanțare în afară de banii CL? Vorbește ceva despre sponsori, bilete. ”Vedem după 3-6 luni. Nu știu, ne vom descurca”. Și cele 3 milioane creanțe la finanțe? Aduc în discuție puntul e). ”Dacă ar fi fost ceva ilegal, hotărârea n-ar fi trecut de Prefectură. Vom face exact cum spune legea”.
Un raport depus de către club la Primărie privind veniturile FCM pentru sezonul competițional 2012-2013, arată un total de 13 milioane de lei, din care 8 milioane de la Primăria Tîrgu Mureș. Cum rămâne cu Ghidul și obligația clubului de a participa cu finanțare proprie în proporție de 50%? Se rățoiește la mine: ”Nu știu. Dacă spui tu! Unde-i hârtia? Ai hârtia? E semnătura mea pe ea? Eu nu pot să spun pe ce n-am semnat. Du-te la club să-ți dea în scris! Du-te la DNA”!
Vlad Amariei, că ”restu’ e varză”
”El conduce din consiliul director, dar n-are drept de semnătură. Ceilalți semnează”, spune Vlad Amariei, ofițer de presă al FCM, cu sincope, între 2008 și 2012.
„Nu știu ce sponsori au. Dar nu văd cine ar veni alături de un club care nu are niciun fel de transparență. Mă refer la sponsori privați, nu FIRME DE PARTID”. Adică, firmele de partid, abonate la contracte publice, încasează aceeași BANI PUBLICI pe care dacă-i varsă parțial către sportul de performanță al Consiliului Local Tîrgu Mureș, nu înseamnă nimic. E aceeași afacere, 100% pe BANI PUBLICI.
”Nu știu dacă au alți bani în afară de cei primiți de la Primărie. Mi-ar fi greu să cred că vin ei cu bani, pentru că dacă ar fi ai lor, n-ar arunca așa cu ei. Contractele sunt incredibil de mari la jucători: 5 000 de euro, 6 000 de euro. U. Craiova, care vrea să promoveze, plătește 2 500. Astea sunt salarii de liga I pentru niște jucători care, când au venit la Tîrgu Mureș, își cam spuseseră cuvântul în fotbal. Jucători de peste 30 de ani, fără contra-ofertă, fără posibilitatea de a-i vinde mai departe, fără viitor. Plus, ce grămadă de bani au plătit pe rezilieri de contracte! Inexplicabil de mari sumele pentru jucători, antrenor, raportat la obiectiv și performanțe”.
”FC. Botoșani, care e o revelație în liga I, știi cât valorează primul 11? 5 000 de euro! Salariul unui jucător e de 3 000 de euro. Pentru promovare, Primăria Botoșani le-a acordat 1 milion de lei. La noi, echipă de liga a II-a cu datorii la Stat, cu obiectiv ratat… Mă miră contractele pe care le oferă în continuare”.
”E un fotbal de președinți. E un fotbal condus de impresari și arbitrii și lumea nu mai vine să se uite. Nu m-ar mira dacă la România-Ungaria o să fie locuri goale pe stadion, și ce rușine ar fi”.
Răzvan Cirezaru, 23 august 2013
