Mâine se împlineşte o săptămână de când am solicitat de la Primăria Târgu-Mureş, în baza Legii 544/2001, documentaţia referitoare la achiziţia celor 90 de apartamente de pe Pandurilor. Mai precis, caietul de sarcini care a stat la baza licitaţiei şi ulterior a parafării contractului cu grupul de firme patronat de familia Benţa. Pentru a vedea exact ce s-a solicitat şi ce a venit. Mai amănunţit decât în expunerea de motive a hotărârii adoptată de CL Târgu-Mureş la acea dată. Plecarea lui Marius Paşcan din Biroul de Presă al instituţiei care trebuie să deservească toţi târgumureşenii a afectat însă structurile de comunicare şi, în consecinţă, deocamdată nu am primit materialele solicitate. Deşi sunt publice. Deşi nu ar fi luat mai mult de 15 minute fotocopierea lor. Asta în cazul în care nu ar exista în format electronic, lucru exclus. Am fost amânat pentru ziua de mâine. După ce am fost purtat pe la toţi oamenii care cică se ocupă de presă în Primăria Târgu-Mureş: Ioan Chiorean – redactor la Radio Târgu-Mureş, nu ştiu să se fi suspendat de acolo, dar funcţionează permanent pe lângă viceprimarul Claudiu Maior, el zice pe gratis, eu aproape îl cred că, dacă ia banii de la Radio, de ce ar mai fi plătit de altundeva, că tot ban public e?!; Aurel Trif, care are un nesemnificativ salariu de vreo 5000 de lei, dar care nu îşi vede capul de treabă şi care, în loc să răspundă problemelor ridicate în baza legii sus amintite, se ocupă de avizat achiziţii din bani publici pentru promovarea imaginii Primăriei în vremuri de criză şi care m-a „pasat” la Mihai Mircea, consilier juridic onest şi cooperant, dar care nu a reuşit nici el să scoată la lumină hârtiile cerute cu o viteză acceptabilă, termenul dat fiind tot pentru ziua de mâine. Până aici, o singură concluzie: Marius Paşcan, un bun comunicator, dincolo de păcatele pe care le are, ca orice muritor de rând, a reuşit să păstreze o relaţie de comunicare onorabilă cu presa, a „ţinut spatele” pentru orice şi a pus mereu la dispoziţie cele solicitate. Mai mult, Paşcan a fost purtătorul de cuvânt care, ori de câte ori a fost apelat de vreun jurnalist, a sunat imediat înapoi dacă în momentul cu pricina nu a putut primi apelul. Face la fel şi în Prefectură. Are tact şi şcoală. Poate tocmai de aceea a fost „avansat” Prefect, de teamă ca nu cumva să îşi dorească mai mult. Oricum, se vorbeşte în târg că i s-a arătat şi pixul cu care a fost făcut prefect, moment în care ar fi avut o reacţie bărbătească. El nu o recunoaşte public şi îl înţeleg. Sunt însă oameni care au relatat incidentul. Poate au minţit. Chiar şi ca minciună lansată pe piaţă, Marius Paşcan a gestionat-o onorabil la vremea respectivă.
Între timp însă lucrurile s-au schimbat. Paşcan a plecat, iar în Primărie s-a instaurat o nouă ordine, a Cabinetului II, cu camere de filmat şi cu anticameră la anticameră. În una din ele îşi duce traiul Ioan Chiorean, cel care cică îi face imaginea lui Claudiu Maior (foto). Şi rău i-o face. În primul rând pentru că se informează aproximativ, iar un exemplu este dat de invitaţia adresată locuitorilor din cartierul Tudor Vladimirescu să participe la o întâlnire publică la „Grupul Şcolar Tudor Vladimirescu (fosta Generală 20)”. Copii jigniţi, dascăli jigniţi, lipsă de profesionalism. Pentru că, fosta Şcoală Generală nr. 20 a fost ridicată la rangul de Gimnaziu de Stat, ceea ce îi dă o anumită prestanţă în comparaţie cu un grup şcolar. Dar pentru realizatorul emisiunilor muzicale de la Radio Târgu-Mureş cu veleităţi de manager al postului public, până nu cu multă vreme în urmă susţinător fervent al lui Adrian Năstase şi al social-democraţilor acestuia, nu contează… Apoi, trecând peste regulile de PR, acelaşi Ioan Chiorean şi-a învăţat „şeful” ce să vrobească pe la televiziuni. Adică i-a dat scris. Să citească. Deşi scrie în toate manualele că a citi atunci când eşti întrebat ceva nu dă bine. Nici măcar discursurile nu trebuie citite! A vrut să o facă şi cu primarul, dar acesta i-a aruncat cât colo foile. Am fost martor. E prea titrat Dorin Florea să citească în faţa camerelor de luat vederi atunci când cunoaşte oraşul. Aşadar, Chiorean e un fel de „bodyguard” la Cabinetul II. Azi am aflat însă că nu e chiar aşa. Pentru că, e informaţie prinsă azi la prima mână, fără verificare, dar care merită luată în seamă, viceprimarul se pare că chiar are „bodyguard”. Văzându-i salariul afişat de colegul Hegheş, mă întreb din ce bani îl plăteşte?! O fi tot din banii publici?! Şi, dacă nu e cu supărare: de cine se teme? Sau să pun altfel problema: pe cine urmează „să pună la punct” gealatul sau gealaţii viceprimarului? Doamne fereşte de aşa ceva!
Ar merita totuşi să primim nişte explicaţii. Chiar de la viceprimarul Claudiu Maior, un om care, vreau să cred, ştie ce face şi care va reuşi să îşi paveze drumul spre glorie cu fapte bune sau măcar cu bune intenţii, nu cu legea pumnului. Ar merita aşadar să primim nişte explicaţii. Aşa, măcar să ştim ce ni se pregăteşte. Pentru că, aşa cum vorbeam cu un coleg, un ziar poate fi cumpărat, un articol poate fi blocat, la fel şi cu o emisiune TV sau cu o televiziune în sine, însă o conştiinţă nu. Iar dacă ajungem în situaţia de a reduce la tăcere un jurnalist, fizic, la fel ca în Rusia lui Putin, o altă conştiinţă va da glas altui jurnalist şi altui jurnalist. Pentru că sunt încă mulţi Oameni în ţara asta… E trist însă că am ajuns să vorbim despre asemenea variante la 20 de ani după ce românii s-au eliberat de tirania fricii şi a pumnului în gură instaurată de Securitatea lui Ceauşescu. Foarte trist.
„Bodyguard” la Cabinetul II sau de ce nu pot cumpăra ei o conştiinţă
Mâine se împlineşte o săptămână de când am solicitat de la Primăria Târgu-Mureş, în baza Legii 544/2001, documentaţia referitoare la achiziţia celor 90 de apartamente de pe Pandurilor. Mai precis, caietul de sarcini care a stat la baza licitaţiei şi ulterior a parafării contractului cu grupul de firme patronat de familia Benţa. Pentru a vedea exact ce s-a solicitat şi ce a venit. Mai amănunţit decât în expunerea de motive a hotărârii adoptată de CL Târgu-Mureş la acea dată. Plecarea lui Marius Paşcan din Biroul de Presă al instituţiei care trebuie să deservească toţi târgumureşenii a afectat însă structurile de comunicare şi, în consecinţă, deocamdată nu am primit materialele solicitate. Deşi sunt publice. Deşi nu ar fi luat mai mult de 15 minute fotocopierea lor. Asta în cazul în care nu ar exista în format electronic, lucru exclus. Am fost amânat pentru ziua de mâine. După ce am fost purtat pe la toţi oamenii care cică se ocupă de presă în Primăria Târgu-Mureş: Ioan Chiorean – redactor la Radio Târgu-Mureş, nu ştiu să se fi suspendat de acolo, dar funcţionează permanent pe lângă viceprimarul Claudiu Maior, el zice pe gratis, eu aproape îl cred că, dacă ia banii de la Radio, de ce ar mai fi plătit de altundeva, că tot ban public e?!; Aurel Trif, care are un nesemnificativ salariu de vreo 5000 de lei, dar care nu îşi vede capul de treabă şi care, în loc să răspundă problemelor ridicate în baza legii sus amintite, se ocupă de avizat achiziţii din bani publici pentru promovarea imaginii Primăriei în vremuri de criză şi care m-a „pasat” la Mihai Mircea, consilier juridic onest şi cooperant, dar care nu a reuşit nici el să scoată la lumină hârtiile cerute cu o viteză acceptabilă, termenul dat fiind tot pentru ziua de mâine. Până aici, o singură concluzie: Marius Paşcan, un bun comunicator, dincolo de păcatele pe care le are, ca orice muritor de rând, a reuşit să păstreze o relaţie de comunicare onorabilă cu presa, a „ţinut spatele” pentru orice şi a pus mereu la dispoziţie cele solicitate. Mai mult, Paşcan a fost purtătorul de cuvânt care, ori de câte ori a fost apelat de vreun jurnalist, a sunat imediat înapoi dacă în momentul cu pricina nu a putut primi apelul. Face la fel şi în Prefectură. Are tact şi şcoală. Poate tocmai de aceea a fost „avansat” Prefect, de teamă ca nu cumva să îşi dorească mai mult. Oricum, se vorbeşte în târg că i s-a arătat şi pixul cu care a fost făcut prefect, moment în care ar fi avut o reacţie bărbătească. El nu o recunoaşte public şi îl înţeleg. Sunt însă oameni care au relatat incidentul. Poate au minţit. Chiar şi ca minciună lansată pe piaţă, Marius Paşcan a gestionat-o onorabil la vremea respectivă.
Între timp însă lucrurile s-au schimbat. Paşcan a plecat, iar în Primărie s-a instaurat o nouă ordine, a Cabinetului II, cu camere de filmat şi cu anticameră la anticameră. În una din ele îşi duce traiul Ioan Chiorean, cel care cică îi face imaginea lui Claudiu Maior (foto). Şi rău i-o face. În primul rând pentru că se informează aproximativ, iar un exemplu este dat de invitaţia adresată locuitorilor din cartierul Tudor Vladimirescu să participe la o întâlnire publică la „Grupul Şcolar Tudor Vladimirescu (fosta Generală 20)”. Copii jigniţi, dascăli jigniţi, lipsă de profesionalism. Pentru că, fosta Şcoală Generală nr. 20 a fost ridicată la rangul de Gimnaziu de Stat, ceea ce îi dă o anumită prestanţă în comparaţie cu un grup şcolar. Dar pentru realizatorul emisiunilor muzicale de la Radio Târgu-Mureş cu veleităţi de manager al postului public, până nu cu multă vreme în urmă susţinător fervent al lui Adrian Năstase şi al social-democraţilor acestuia, nu contează… Apoi, trecând peste regulile de PR, acelaşi Ioan Chiorean şi-a învăţat „şeful” ce să vrobească pe la televiziuni. Adică i-a dat scris. Să citească. Deşi scrie în toate manualele că a citi atunci când eşti întrebat ceva nu dă bine. Nici măcar discursurile nu trebuie citite! A vrut să o facă şi cu primarul, dar acesta i-a aruncat cât colo foile. Am fost martor. E prea titrat Dorin Florea să citească în faţa camerelor de luat vederi atunci când cunoaşte oraşul. Aşadar, Chiorean e un fel de „bodyguard” la Cabinetul II. Azi am aflat însă că nu e chiar aşa. Pentru că, e informaţie prinsă azi la prima mână, fără verificare, dar care merită luată în seamă, viceprimarul se pare că chiar are „bodyguard”. Văzându-i salariul afişat de colegul Hegheş, mă întreb din ce bani îl plăteşte?! O fi tot din banii publici?! Şi, dacă nu e cu supărare: de cine se teme? Sau să pun altfel problema: pe cine urmează „să pună la punct” gealatul sau gealaţii viceprimarului? Doamne fereşte de aşa ceva!
Ar merita totuşi să primim nişte explicaţii. Chiar de la viceprimarul Claudiu Maior, un om care, vreau să cred, ştie ce face şi care va reuşi să îşi paveze drumul spre glorie cu fapte bune sau măcar cu bune intenţii, nu cu legea pumnului. Ar merita aşadar să primim nişte explicaţii. Aşa, măcar să ştim ce ni se pregăteşte. Pentru că, aşa cum vorbeam cu un coleg, un ziar poate fi cumpărat, un articol poate fi blocat, la fel şi cu o emisiune TV sau cu o televiziune în sine, însă o conştiinţă nu. Iar dacă ajungem în situaţia de a reduce la tăcere un jurnalist, fizic, la fel ca în Rusia lui Putin, o altă conştiinţă va da glas altui jurnalist şi altui jurnalist. Pentru că sunt încă mulţi Oameni în ţara asta… E trist însă că am ajuns să vorbim despre asemenea variante la 20 de ani după ce românii s-au eliberat de tirania fricii şi a pumnului în gură instaurată de Securitatea lui Ceauşescu. Foarte trist.
