Particip de o vreme încoace la mai toate şedinţele Colegiului Prefectural. Dacă n-aţi auzit niciodată de acest comitet, comisie, organism sau cum vreţi să-i zicem, staţi liniştiţi, nu vă impacientaţi, că n-aţi pierdut nimic. Absolut nimic. Colegiul Prefectural e format în jurul Instituţiei Prefectului, după cum îi spune şi numele, fiind format din directorii instituţiilor deconcentrate (Inspectorat de Poliţie, Şcolar, Direcţie de Muncă, Sanitară etc.). Veţi zice „da, uite aşa mai fac înc-un comitet, comiţie ori cum să-i spunem, numai de dragul de-a mai ciuguli vre-un ban, vreo indemnizaţie de şedinţă, vre-un spor”. Nu, astăzi m-am interesat, iar şeful de cabinet al Prefectului mi-a confirmat că respectivii directori nu capătă nimic în plus pentru participarea la şedinţa lunară a Colegiului. S-atunci ce-i cu şedinţele?
După cum vă spuneam, am fost în ultima vreme la mai toate reuniunile colegial-prefecturale şi zău dac-am înţeles care le e rostul, dacă au vreo finalitate, vreo relevanţă. Nimic. De pildă astăzi s-au întâlnit, iar în timp ce directorul adjunct de la Direcţia Sanitară prezenta un raport, în sală directorii de la Poştă, Direcţia de Sport, Garnizoană, AJOFM, Agenţia de Protecţia Mediului etc. şedeau şi ascultau. De ce, la ce le-ar putea folosi? Habar n-am. Precum n-am înţeles de ce i-ar interesa pe aceeaşi directori sus-numiţi un raport al Oficiului de Plăţi pentru Dezvoltare şi Pescuit. Ori raportul Oficiului de Cadastru. Sau invers: un raport al Direcţiei de Sport, când i-o veni rândul, de ce ar fi interesant pentru cel de la Pescuit şi Dezvoltare Rurală. Fiecare îşi prezintă raportul, la sfârşit prefectul, ori după caz subprefecţii, mai trag câte-o remarcă, vreun băgăreţ face pe interesantul şi pune o întrebare (lucru foarte rar) şi gata şedinţa. Fiecare înapoi la treabă.
Plictiseala care domină aceste şedinţe e pe alocuri înfiorătoare. Şi înfloritoare, în acelaşi timp, pentru că la fiecare lună devine din ce în ce mai evident faptul că respectivul Colegiu Prefectural e realmente inutil. Aşa că mai nou, directorii cu scaun la cap nu mai merg personal, ci-şi trimit adjuncţii. Cei care nu s-au prins încă vin. Astăzi, ori a fost prins cu treburi (ceva mai importante decât o şedinţă de mestecat discursuri), ori că s-a prins de inutilitate, nici prefectul n-a mai venit, aşa că şedinţa a fost prezidată de subprefect. Şi n-o spun deloc în sensul unui reproş. Ba din contră, bine că n-a venit, că oricum e o porcărie de-o oră în care te faci că faci ceva, dar de fapt nu faci nimic. Ş-atunci, totuşi, de ce osteneala? Păi simplu, pentru că aşa scrie-n lege. Bună – proastă, iată că nimeni nu s-a gândit până acum la ea.
Curentul blablaist
Particip de o vreme încoace la mai toate şedinţele Colegiului Prefectural. Dacă n-aţi auzit niciodată de acest comitet, comisie, organism sau cum vreţi să-i zicem, staţi liniştiţi, nu vă impacientaţi, că n-aţi pierdut nimic. Absolut nimic. Colegiul Prefectural e format în jurul Instituţiei Prefectului, după cum îi spune şi numele, fiind format din directorii instituţiilor deconcentrate (Inspectorat de Poliţie, Şcolar, Direcţie de Muncă, Sanitară etc.). Veţi zice „da, uite aşa mai fac înc-un comitet, comiţie ori cum să-i spunem, numai de dragul de-a mai ciuguli vre-un ban, vreo indemnizaţie de şedinţă, vre-un spor”. Nu, astăzi m-am interesat, iar şeful de cabinet al Prefectului mi-a confirmat că respectivii directori nu capătă nimic în plus pentru participarea la şedinţa lunară a Colegiului. S-atunci ce-i cu şedinţele?
După cum vă spuneam, am fost în ultima vreme la mai toate reuniunile colegial-prefecturale şi zău dac-am înţeles care le e rostul, dacă au vreo finalitate, vreo relevanţă. Nimic. De pildă astăzi s-au întâlnit, iar în timp ce directorul adjunct de la Direcţia Sanitară prezenta un raport, în sală directorii de la Poştă, Direcţia de Sport, Garnizoană, AJOFM, Agenţia de Protecţia Mediului etc. şedeau şi ascultau. De ce, la ce le-ar putea folosi? Habar n-am. Precum n-am înţeles de ce i-ar interesa pe aceeaşi directori sus-numiţi un raport al Oficiului de Plăţi pentru Dezvoltare şi Pescuit. Ori raportul Oficiului de Cadastru. Sau invers: un raport al Direcţiei de Sport, când i-o veni rândul, de ce ar fi interesant pentru cel de la Pescuit şi Dezvoltare Rurală. Fiecare îşi prezintă raportul, la sfârşit prefectul, ori după caz subprefecţii, mai trag câte-o remarcă, vreun băgăreţ face pe interesantul şi pune o întrebare (lucru foarte rar) şi gata şedinţa. Fiecare înapoi la treabă.
Plictiseala care domină aceste şedinţe e pe alocuri înfiorătoare. Şi înfloritoare, în acelaşi timp, pentru că la fiecare lună devine din ce în ce mai evident faptul că respectivul Colegiu Prefectural e realmente inutil. Aşa că mai nou, directorii cu scaun la cap nu mai merg personal, ci-şi trimit adjuncţii. Cei care nu s-au prins încă vin. Astăzi, ori a fost prins cu treburi (ceva mai importante decât o şedinţă de mestecat discursuri), ori că s-a prins de inutilitate, nici prefectul n-a mai venit, aşa că şedinţa a fost prezidată de subprefect. Şi n-o spun deloc în sensul unui reproş. Ba din contră, bine că n-a venit, că oricum e o porcărie de-o oră în care te faci că faci ceva, dar de fapt nu faci nimic. Ş-atunci, totuşi, de ce osteneala? Păi simplu, pentru că aşa scrie-n lege. Bună – proastă, iată că nimeni nu s-a gândit până acum la ea.
