Corpul de Control din Ministerul Culturii e la Teatrul Naţional din Târgu-Mureş. La fel şi Vlad Rădescu. Ultimul în fotoliul de director interimar. Ceilalţi pentru a controla activitatea sa. Astăzi am fost la Teatru pentru a afla care este poziţia domnului Rădescu în legătură cu acuzaţiile ce îi sunt aduse. M-a primit şi le-a răspuns contestatarilor săi. Sec. Şi cu cifre. O să detaliez imediat. Inainte însă relatez o scenă care, recunosc, m-a surprins aducându-mi aminte de patronii apăruţi imediat după Revoluţie în instituţiile proaspăt privatizate. Astfel, intrând în secretariatul Teatrului am fost primit cu zâmbetul pe buze de două secretare, însă imediat în uşă a apărut Vlad Rădescu. Sobru. Cu o privire rece, de gheaţă, pe carea aruncat-o pur şi simplu spre una din femei căreia i-a aruncat apoi şi câteva cuvinte… „Ce cauţi aici?! Tu trebuie să fii acasă, n-ai ce căuta aici, eşti în concediu”… Tonul a făcut întreaga muzică. Mi s-a făcut pielea de găină. Relaţiile lui Rădescu cu angajaţii sunt într-adevăr tensionate. Mi s-a confirmat şi după ce am discutat cu el, pentru că am avut discuţii şi cu angajaţii, nu doar cu cei trei foşti directori despre care scriam ieri. Iar o primă concluzie este cea din titlu: cifrele, aşa cum mi le-a prezentat Vlad Rădescu, sunt de partea sa, însă oamenii nu. Oare o să iasă până la urmă artă din ura şi încrâncenarea asta? Nu ştiu…
Revin însă la discuţia cu Vlad Rădescu, discuţie care are la bază declaraţiile lui Cristian Ioan, Zeno Fodor şi Mihai Gingulescu, trei foşti directori care îl contestă pe actualul manager care nu a venit cu nici o premieră într-un an şi jumătate pe scena Naţionalului târgumureşean. În primul rând, am aflat că cei de la Corpul de Control au venit într-un aşa-numit control de rutină şi verifică tot. De la achiziţiile publice până la contracte şi gestionarea resurselor umane. Un control de rutină, dar care, nu exclude nici Vlad Rădescu, ar putea să aibă în vedere şi sesizările făcute de diverse persoane din instituţie.
Vorbind despre faptul că în ultimul an şi jumătate nu au fost premiere la sala mare, Vlad Rădescu spune că vina o poartă bugetul. „Legat de faptul că nu au fost atâtea premiere cât erau obişnuiţi spectatorii din Târgu-Mureş, problema e a banilor. Nu avem bani”, a declarat Vlad Rădescu. Actualul manager spune că această lipsă a banilor se datorează bugetului redus din anii trecuţi, buget pe care s-a fundamentat şi bugetul din 2009, iar comparaţia cu secţia maghiară care a reuşit să vină cu piese noi nu trebuie făcută, în opinia lui Vlad Rădescu deoarece sunt lucruri diferite. „Noi suntem cu două premiere pe care le scoatem acum, în septembrie”, a anunţat directorul care spune că în acest an secţia maghiară a avut o premieră şi un spectacol pentru copii. „Pe 2009 le-am dat prioritate pentru că aveau abonamente şi trebuia să le onoreze cu toate cele patru titluri. De fapt, ei fac patru premiere pe stagiune, iar noi două, pentru că atâţia bani avem”, a mai explicat Rădescu.
Cât îi priveşte pe cei trei foşti directori, Vlad Rădescu are o poziţie fermă. „Cei trei directori sunt aşa: unul care şi-a dat demisia, unul care a fost dat afară de Minister din funcţie şi altul care a dat concurs pentru postul pe care îl ocup eu acuma şi nu a trecut de faza prezentării proiectului. Unul a plecat prin ’90 când făceam echipă împreună, celălalt, a condus vreo patru ani, urmat de Cristian Ioan până prin 2008. Deci, vreo 14 ani au condus ei teatrul ăsta şi într-un an au avut 2000 de spectatori. Cei trei foşti directori, şi nu numai ei, prin politica pe care au dus-o, culturală şi managerială în acest teatru, au îndepărtat spectatorii de teatru. Cine vorbeşte de spectatori?!”, susţine Vlad Rădescu, potrivit căruia indicatorii statistici sunt în favoarea sa şi arată că a dublat de la un an la altul numărul de spectatori. „De ce am dublat? Nu fiindcă suntem noi aşa buni, ci pentru că situaţia pe care am găsit-o a fost atât de proastă. Când începi de la zero, orice faci se vede. Acum va fi mai greu să creşti de la unu la doi sau de la doi la patru”, afirmă directorul interimar de la Teatrul Naţional Târgu-Mureş, care arată că 81% din banii primiţi se duc pe salarii, iar din diferenţă se achită utilităţile şi producţia de spectacole. Iar bugetul, spune Vlad Rădescu, a fost alcătuit prost în anii anteriori de Cristian Ioan. „Nu putem să ieşim din chestia asta”, spune directorul contestat de angajaţii săi care afirmă că, în ciuda acestui fapt a reuşit să crească atât încasările, deşi a renunţat la închirierea teatrului pentru „târguri de chiloţi”, la fel cum a reuşit să crească şi numărul de spectatori. „Teatrul acesta intrând în anonimat deplin cultural atât pe plan naţional cât mai ales pe plan local, a fost subvenţionat ca atare. Managementul defectuos dinainte a fost resimţit şi în ceea ce priveşte alocarea fondurilor”, explică Vlad Rădescu, potrivit căruia în aceste condiţii nici sponsorii nu au fost interesaţi să se apropie de această instituţie.
Iată în cele ce urmează câteva cifre, aşa cum le prezintă statisticile de care dispune Vlad Rădescu:
indice de acoperire a sălii : 2007 – 17, 36%; 2009 – 29,64
număr de spectatori: 2007 – 15.000; 2008 – 17.000, 2009 – 30.000
„Când domnul Cristian Ioan a plecat din postul de conducere, la jumătatea lui 2008, deja s-a lucrat mai bine. Nu a trebuit să vin eu aici pentru a se întâmpla asta”, susţine Vlad Rădescu, potrivit căruia acuzaţiile celor trei sunt de fapt încercări de răzbunare din partea foştilor sau actualilor săi colegi.
Nu în ultimul rând, Vlad Rădescu spune că vrea să obţină finanţare pentru revigorarea Teatrului de la Târgu-Mureş şi din partea administraţiei locale. „I-am spus şi primarului că acuma că avem echipă de divizia A la fotbal, sper să intrăm şi cu teatrul în Divizia A”, declară managerul instituţiei de cultură de la Târgu-Mureş.
PS: Apropo de bătrâni şi de prezenţa lor pe scenă, Vlad Rădescu spune că aceştia nu s-ar fi oferit de fapt să joace gratis aşa cum spune Gingulescu, iar Cornel Popescu, căruia i-a propus să vină cu un proiect după pensionare, nu a făcut încă nici un pas în această direcţie.
Până la urmă, poate toţi au partea lor de adevăr. Dumnezeu ştie…
Cifrele sunt de partea lui Vlad Rădescu. Oamenii nu.
Corpul de Control din Ministerul Culturii e la Teatrul Naţional din Târgu-Mureş. La fel şi Vlad Rădescu. Ultimul în fotoliul de director interimar. Ceilalţi pentru a controla activitatea sa. Astăzi am fost la Teatru pentru a afla care este poziţia domnului Rădescu în legătură cu acuzaţiile ce îi sunt aduse. M-a primit şi le-a răspuns contestatarilor săi. Sec. Şi cu cifre. O să detaliez imediat. Inainte însă relatez o scenă care, recunosc, m-a surprins aducându-mi aminte de patronii apăruţi imediat după Revoluţie în instituţiile proaspăt privatizate. Astfel, intrând în secretariatul Teatrului am fost primit cu zâmbetul pe buze de două secretare, însă imediat în uşă a apărut Vlad Rădescu. Sobru. Cu o privire rece, de gheaţă, pe carea aruncat-o pur şi simplu spre una din femei căreia i-a aruncat apoi şi câteva cuvinte… „Ce cauţi aici?! Tu trebuie să fii acasă, n-ai ce căuta aici, eşti în concediu”… Tonul a făcut întreaga muzică. Mi s-a făcut pielea de găină. Relaţiile lui Rădescu cu angajaţii sunt într-adevăr tensionate. Mi s-a confirmat şi după ce am discutat cu el, pentru că am avut discuţii şi cu angajaţii, nu doar cu cei trei foşti directori despre care scriam ieri. Iar o primă concluzie este cea din titlu: cifrele, aşa cum mi le-a prezentat Vlad Rădescu, sunt de partea sa, însă oamenii nu. Oare o să iasă până la urmă artă din ura şi încrâncenarea asta? Nu ştiu…
Revin însă la discuţia cu Vlad Rădescu, discuţie care are la bază declaraţiile lui Cristian Ioan, Zeno Fodor şi Mihai Gingulescu, trei foşti directori care îl contestă pe actualul manager care nu a venit cu nici o premieră într-un an şi jumătate pe scena Naţionalului târgumureşean. În primul rând, am aflat că cei de la Corpul de Control au venit într-un aşa-numit control de rutină şi verifică tot. De la achiziţiile publice până la contracte şi gestionarea resurselor umane. Un control de rutină, dar care, nu exclude nici Vlad Rădescu, ar putea să aibă în vedere şi sesizările făcute de diverse persoane din instituţie.
Vorbind despre faptul că în ultimul an şi jumătate nu au fost premiere la sala mare, Vlad Rădescu spune că vina o poartă bugetul. „Legat de faptul că nu au fost atâtea premiere cât erau obişnuiţi spectatorii din Târgu-Mureş, problema e a banilor. Nu avem bani”, a declarat Vlad Rădescu. Actualul manager spune că această lipsă a banilor se datorează bugetului redus din anii trecuţi, buget pe care s-a fundamentat şi bugetul din 2009, iar comparaţia cu secţia maghiară care a reuşit să vină cu piese noi nu trebuie făcută, în opinia lui Vlad Rădescu deoarece sunt lucruri diferite. „Noi suntem cu două premiere pe care le scoatem acum, în septembrie”, a anunţat directorul care spune că în acest an secţia maghiară a avut o premieră şi un spectacol pentru copii. „Pe 2009 le-am dat prioritate pentru că aveau abonamente şi trebuia să le onoreze cu toate cele patru titluri. De fapt, ei fac patru premiere pe stagiune, iar noi două, pentru că atâţia bani avem”, a mai explicat Rădescu.
Cât îi priveşte pe cei trei foşti directori, Vlad Rădescu are o poziţie fermă. „Cei trei directori sunt aşa: unul care şi-a dat demisia, unul care a fost dat afară de Minister din funcţie şi altul care a dat concurs pentru postul pe care îl ocup eu acuma şi nu a trecut de faza prezentării proiectului. Unul a plecat prin ’90 când făceam echipă împreună, celălalt, a condus vreo patru ani, urmat de Cristian Ioan până prin 2008. Deci, vreo 14 ani au condus ei teatrul ăsta şi într-un an au avut 2000 de spectatori. Cei trei foşti directori, şi nu numai ei, prin politica pe care au dus-o, culturală şi managerială în acest teatru, au îndepărtat spectatorii de teatru. Cine vorbeşte de spectatori?!”, susţine Vlad Rădescu, potrivit căruia indicatorii statistici sunt în favoarea sa şi arată că a dublat de la un an la altul numărul de spectatori. „De ce am dublat? Nu fiindcă suntem noi aşa buni, ci pentru că situaţia pe care am găsit-o a fost atât de proastă. Când începi de la zero, orice faci se vede. Acum va fi mai greu să creşti de la unu la doi sau de la doi la patru”, afirmă directorul interimar de la Teatrul Naţional Târgu-Mureş, care arată că 81% din banii primiţi se duc pe salarii, iar din diferenţă se achită utilităţile şi producţia de spectacole. Iar bugetul, spune Vlad Rădescu, a fost alcătuit prost în anii anteriori de Cristian Ioan. „Nu putem să ieşim din chestia asta”, spune directorul contestat de angajaţii săi care afirmă că, în ciuda acestui fapt a reuşit să crească atât încasările, deşi a renunţat la închirierea teatrului pentru „târguri de chiloţi”, la fel cum a reuşit să crească şi numărul de spectatori. „Teatrul acesta intrând în anonimat deplin cultural atât pe plan naţional cât mai ales pe plan local, a fost subvenţionat ca atare. Managementul defectuos dinainte a fost resimţit şi în ceea ce priveşte alocarea fondurilor”, explică Vlad Rădescu, potrivit căruia în aceste condiţii nici sponsorii nu au fost interesaţi să se apropie de această instituţie.
Iată în cele ce urmează câteva cifre, aşa cum le prezintă statisticile de care dispune Vlad Rădescu:
indice de acoperire a sălii : 2007 – 17, 36%; 2009 – 29,64
număr de spectatori: 2007 – 15.000; 2008 – 17.000, 2009 – 30.000
„Când domnul Cristian Ioan a plecat din postul de conducere, la jumătatea lui 2008, deja s-a lucrat mai bine. Nu a trebuit să vin eu aici pentru a se întâmpla asta”, susţine Vlad Rădescu, potrivit căruia acuzaţiile celor trei sunt de fapt încercări de răzbunare din partea foştilor sau actualilor săi colegi.
Nu în ultimul rând, Vlad Rădescu spune că vrea să obţină finanţare pentru revigorarea Teatrului de la Târgu-Mureş şi din partea administraţiei locale. „I-am spus şi primarului că acuma că avem echipă de divizia A la fotbal, sper să intrăm şi cu teatrul în Divizia A”, declară managerul instituţiei de cultură de la Târgu-Mureş.
PS: Apropo de bătrâni şi de prezenţa lor pe scenă, Vlad Rădescu spune că aceştia nu s-ar fi oferit de fapt să joace gratis aşa cum spune Gingulescu, iar Cornel Popescu, căruia i-a propus să vină cu un proiect după pensionare, nu a făcut încă nici un pas în această direcţie.
Până la urmă, poate toţi au partea lor de adevăr. Dumnezeu ştie…
