Ieri am fost la Poştă. Am trimis o scrisoare. Aşteptând să îmi vină rândul, am asistat la două scene care mi-au arătat o dată în plus umilinţa pe care o trăiesc românii. Un pensionar a venit să îşi caute cuponul de pensie. Adică să îşi ridice banii. E sfârşitul lunii august şi el încă nu şi-a primit amărâta aia de pensie. Aproape plângea. De la ghişeu i s-a spus să revină zilele astea că sigur va ajunge şi cuponul lui înapoi. M-am întrebat doar de ce nu i s+a spus să stea acasă că va veni poştaşul la el. Pentru că până acum bietul om a stat acasă şi poştaşul cu pensia lui nu venise… Apoi, o femeie a venit, s-a aşezat la coadă pentru a pune o simplă întrebare: banii de ajutor social de la Primărie, au venit? Răspunsul la fel de dureros şi sec: „Nu. Au întrebat şi alţii…” Femeia a plecat spăşită apucând să mai spună doar atât: „asta ne mai lipsea, să nu luăm nici banii ăia”… Mi-a cam fost ruşine că sunt român. De ce? Pentru că, pentru vreo 100 de euro, oamenii se milogesc în ţara asta pe la diverse ghişee, în faţa funcţionarilor statului în loc să stea liniştiţi acasă şi să îşi primească banii.
În acest timp, alţii se distrează pe bani publici. Un autocar spre exemplu îşi încălzea motorul pentru a pleca cu echipa de fotbal FCM la Bistriţa. Pe lângă el şi alte maşini alimentate din bani publici îşi turau motoarele. A fost meciul şi… vorba veche românească „s-a dus bou şi a venit vacă”. Fără supărare. FCM, echipă care mănâncă bani publici, este un fel de sac de box în Liga 1. Fotbaliştii de pe Pocloş au pierdut cu 3-1. Până la urmă, n-ar fi mare lucru. Asta e. Fotbalul se joacă pe goluri. Însă, vorba unui târgumureşean cu care am comentat astăzi situaţia: dacă le dă oraşul bani, măcar să facă performanţă… Nici asta nu mă interesează de fapt. Ci altceva. Respectiv faptul că, în timp ce două persoane plâng că nu şi-au primit banii de pensie sau ajutorul social, am aflat că FCM are jucători care încasează lunar între 13.000 şi 17.000 de euro. Şi dacă aceşti bani ar veni de la firme private, dacă transportul echipei s-ar face din banii vreunui magnat local, dacă bugetul local nu ar fi alocat sumele imense de care v-am pomenit mai acum ceva vreme, nu aş avea nimic împotrivă. Dar, atâta vreme cât oraşul plăteşte miliarde de lei vechi unei asociaţii sportive doar pentru că aceasta este „jucăria” cuiva mi se pare strigător la cer.
Absolut sigur aplaudacii portocalii vor sări să muşte. Absolut sigur vor fi găsite şi explicaţii pentru ceea ce eu cred că seamănă mai degrabă a jaf decât a implicare corectă în sport. Absolut sigur cele două persoane de care vă vorbeam la început nu se numără printre citirorii acestui blog, însă sunt convins că, unii din cei ce vor acum să latre pentru a fi mângâiaţi pe cap au în familie persoane care suferă de pe urma modului în care sunt gestionate fondurile publice. Ar trebui doar să se mai gândească o dată. Atât.
PS: Abia am terminat de postat ca un cititor fidel imi transmite soluţia: „Să vindem locul cât mai suntem în A”. Probabil ar fi o soluţie. Dar pentru cine? Al cui e clubul ăsta până la urmă? Cine rămâne cu stadionul făcut din banii publici? Ai cui sunt jucătorii? Se cam feresc unii să răspundă cu acte la asta. Oare de ce?
Avem bani de fotbal. Când vin indemnizaţiile pentru asistenţa socială?
Ieri am fost la Poştă. Am trimis o scrisoare. Aşteptând să îmi vină rândul, am asistat la două scene care mi-au arătat o dată în plus umilinţa pe care o trăiesc românii. Un pensionar a venit să îşi caute cuponul de pensie. Adică să îşi ridice banii. E sfârşitul lunii august şi el încă nu şi-a primit amărâta aia de pensie. Aproape plângea. De la ghişeu i s-a spus să revină zilele astea că sigur va ajunge şi cuponul lui înapoi. M-am întrebat doar de ce nu i s+a spus să stea acasă că va veni poştaşul la el. Pentru că până acum bietul om a stat acasă şi poştaşul cu pensia lui nu venise… Apoi, o femeie a venit, s-a aşezat la coadă pentru a pune o simplă întrebare: banii de ajutor social de la Primărie, au venit? Răspunsul la fel de dureros şi sec: „Nu. Au întrebat şi alţii…” Femeia a plecat spăşită apucând să mai spună doar atât: „asta ne mai lipsea, să nu luăm nici banii ăia”… Mi-a cam fost ruşine că sunt român. De ce? Pentru că, pentru vreo 100 de euro, oamenii se milogesc în ţara asta pe la diverse ghişee, în faţa funcţionarilor statului în loc să stea liniştiţi acasă şi să îşi primească banii.
În acest timp, alţii se distrează pe bani publici. Un autocar spre exemplu îşi încălzea motorul pentru a pleca cu echipa de fotbal FCM la Bistriţa. Pe lângă el şi alte maşini alimentate din bani publici îşi turau motoarele. A fost meciul şi… vorba veche românească „s-a dus bou şi a venit vacă”. Fără supărare. FCM, echipă care mănâncă bani publici, este un fel de sac de box în Liga 1. Fotbaliştii de pe Pocloş au pierdut cu 3-1. Până la urmă, n-ar fi mare lucru. Asta e. Fotbalul se joacă pe goluri. Însă, vorba unui târgumureşean cu care am comentat astăzi situaţia: dacă le dă oraşul bani, măcar să facă performanţă… Nici asta nu mă interesează de fapt. Ci altceva. Respectiv faptul că, în timp ce două persoane plâng că nu şi-au primit banii de pensie sau ajutorul social, am aflat că FCM are jucători care încasează lunar între 13.000 şi 17.000 de euro. Şi dacă aceşti bani ar veni de la firme private, dacă transportul echipei s-ar face din banii vreunui magnat local, dacă bugetul local nu ar fi alocat sumele imense de care v-am pomenit mai acum ceva vreme, nu aş avea nimic împotrivă. Dar, atâta vreme cât oraşul plăteşte miliarde de lei vechi unei asociaţii sportive doar pentru că aceasta este „jucăria” cuiva mi se pare strigător la cer.
Absolut sigur aplaudacii portocalii vor sări să muşte. Absolut sigur vor fi găsite şi explicaţii pentru ceea ce eu cred că seamănă mai degrabă a jaf decât a implicare corectă în sport. Absolut sigur cele două persoane de care vă vorbeam la început nu se numără printre citirorii acestui blog, însă sunt convins că, unii din cei ce vor acum să latre pentru a fi mângâiaţi pe cap au în familie persoane care suferă de pe urma modului în care sunt gestionate fondurile publice. Ar trebui doar să se mai gândească o dată. Atât.
PS: Abia am terminat de postat ca un cititor fidel imi transmite soluţia: „Să vindem locul cât mai suntem în A”. Probabil ar fi o soluţie. Dar pentru cine? Al cui e clubul ăsta până la urmă? Cine rămâne cu stadionul făcut din banii publici? Ai cui sunt jucătorii? Se cam feresc unii să răspundă cu acte la asta. Oare de ce?
