Statul a ajuns să fie unul dintre cei mai parșivi jucători în economia de piață, de când cu criza și nevoia acută de bani la bugetul de stat. Și am să-mi permit să vă dau două exemple ilustrative pentru atitudinea lui în piața liberă.
Ești agent economic și ai de plătit o datorie la stat, care consideri că a fost calculată greșit. Am pățit-o și eu, o pățesc și alții, trebuie doar să urmăriți site-urile instanțelor ca să vedeți câte sute de procese sunt pe această temă. Mergi deci în instanță în căutarea restabilirii unei echități, pentru că în relația cu statul negocierea și înțelegerea amiabilă nu există. Ceea ce e absurd, dar așa e. Eh, între timp activitatea ta ca agent economic continuă, drept urmare se nasc noi decizii de impunere pentru sume datorate bugetului de stat. Decizii care sunt calculate normal, pe care le recunoști, ți le asumi și chiar dorești să le achiți. Mergi cu hârtia la Finanțe ca să plătești, ți se iau banii, dar ți se spune că vor merge în contul creanței mai vechi, pe care tu ai contestat-o. Nu vrei așa? Nici o problemă, dar nici statul nu-ți ia banii pe creanța mai nouă pe care o accepți. Îți condiționează o plată de cealaltă. Nu plătești nimic, nu-i nimic, se strâng penalități pentru întârzieri, ajungi la blocat conturi și executare silită. Că-i stat și face ce vrea el, inclusiv abuzuri. Caz cât se poate de real.
Al doilea caz l-am trăit pe pielea mea. Mă duc să plătesc taxa de primă înmatriculare, iar după o ghișeiadă acerbă, ajung la decizia de impunere cu care se plătește la trezorerie. O duduie de ghișeu mi-o arată, spune că e gata, dar nu mi-o poate da până nu-mi plătesc niște datorii care au ajuns la scadență. Știam de ele, dar nu erau scadente, plus că țineau de activitatea pe un PFA, care n-avea nimic de-a face cu taxa de primă înmatriculare, pentru că mașina o înmatriculam pe persoană fizică. Neautorizată. Nu am primit vreo somație acasă, nu intrasem în penalizări, nu nimic. Din nou, același abuz: nu-ți iau doi lei până nu-mi dai alți doi, care n-au nimic de-a face cu primii. Am consultat și un avocat, aceeași concluzie: abuz. N-am mai ajuns la judecată, pentru că nu erau sume prea mari. Dar discutăm de principiu.
Ș-atunci te adaptezi la junglă. Una din cele mai interesante unelte e reorganizarea judiciară. Mai nou e extrem de simplu să dovedești că ești în incapacitate de plată, ca să poți adopta un plan de reorganizare judiciară, a cărui principal beneficiu este acela că te apără temporar de creditori, de cei cărora le datorezi bani. Bonus, cât se poate de legal, poți să și scapi de o parte din datorii. Să zicem că ai datorii la stat, la bancă, la angajați și la niște parteneri de afaceri, unde ai o gașcă de facturi scadente neachitate. Faci un plan de reorganizare judiciară, prevezi plata integrală a datoriilor către stat, către bancă și către angajați, iar către partenerii de afaceri prevezi doar un cuantum de, să zicem, 20% din datorii. Planul este aprobat de creditori, cu condiția să fie de acord cu el 50% plus unu din categoriile de creditori. Așa că dacă te înțelegi cu banca, finanțele și angajații, planul capătă aprobarea și efectiv ștergi cu buretele 80% din datoriile pe care le aveai pe o gașcă mare de facturi. Se poartă, e la modă chiar, iar din cauza junglei financiare a ajuns în practica unor companii care până mai acum 2-3 ani erau foarte serioase și nici pomeneală să se gândească la așa ceva.
Tot ce vă spun eu acum e o adunătură de banalități pentru un manager, un antreprenor, un contabil, un om care umblă săptămânal pe la Finanțe. Dar, merită știut și de restul, ca să vedeți cam care ar fi rezultatele marilor planuri guvernamentale de ieșire din criză. Nici pomeneală de așa ceva, ba din contră, au creat un no man’s land, în care mediul de afaceri s-a canibalizat în toată puterea cuvântului.
Învățăminte economice parșive, de criză
Statul a ajuns să fie unul dintre cei mai parșivi jucători în economia de piață, de când cu criza și nevoia acută de bani la bugetul de stat. Și am să-mi permit să vă dau două exemple ilustrative pentru atitudinea lui în piața liberă.
Ești agent economic și ai de plătit o datorie la stat, care consideri că a fost calculată greșit. Am pățit-o și eu, o pățesc și alții, trebuie doar să urmăriți site-urile instanțelor ca să vedeți câte sute de procese sunt pe această temă. Mergi deci în instanță în căutarea restabilirii unei echități, pentru că în relația cu statul negocierea și înțelegerea amiabilă nu există. Ceea ce e absurd, dar așa e. Eh, între timp activitatea ta ca agent economic continuă, drept urmare se nasc noi decizii de impunere pentru sume datorate bugetului de stat. Decizii care sunt calculate normal, pe care le recunoști, ți le asumi și chiar dorești să le achiți. Mergi cu hârtia la Finanțe ca să plătești, ți se iau banii, dar ți se spune că vor merge în contul creanței mai vechi, pe care tu ai contestat-o. Nu vrei așa? Nici o problemă, dar nici statul nu-ți ia banii pe creanța mai nouă pe care o accepți. Îți condiționează o plată de cealaltă. Nu plătești nimic, nu-i nimic, se strâng penalități pentru întârzieri, ajungi la blocat conturi și executare silită. Că-i stat și face ce vrea el, inclusiv abuzuri. Caz cât se poate de real.
Al doilea caz l-am trăit pe pielea mea. Mă duc să plătesc taxa de primă înmatriculare, iar după o ghișeiadă acerbă, ajung la decizia de impunere cu care se plătește la trezorerie. O duduie de ghișeu mi-o arată, spune că e gata, dar nu mi-o poate da până nu-mi plătesc niște datorii care au ajuns la scadență. Știam de ele, dar nu erau scadente, plus că țineau de activitatea pe un PFA, care n-avea nimic de-a face cu taxa de primă înmatriculare, pentru că mașina o înmatriculam pe persoană fizică. Neautorizată. Nu am primit vreo somație acasă, nu intrasem în penalizări, nu nimic. Din nou, același abuz: nu-ți iau doi lei până nu-mi dai alți doi, care n-au nimic de-a face cu primii. Am consultat și un avocat, aceeași concluzie: abuz. N-am mai ajuns la judecată, pentru că nu erau sume prea mari. Dar discutăm de principiu.
Ș-atunci te adaptezi la junglă. Una din cele mai interesante unelte e reorganizarea judiciară. Mai nou e extrem de simplu să dovedești că ești în incapacitate de plată, ca să poți adopta un plan de reorganizare judiciară, a cărui principal beneficiu este acela că te apără temporar de creditori, de cei cărora le datorezi bani. Bonus, cât se poate de legal, poți să și scapi de o parte din datorii. Să zicem că ai datorii la stat, la bancă, la angajați și la niște parteneri de afaceri, unde ai o gașcă de facturi scadente neachitate. Faci un plan de reorganizare judiciară, prevezi plata integrală a datoriilor către stat, către bancă și către angajați, iar către partenerii de afaceri prevezi doar un cuantum de, să zicem, 20% din datorii. Planul este aprobat de creditori, cu condiția să fie de acord cu el 50% plus unu din categoriile de creditori. Așa că dacă te înțelegi cu banca, finanțele și angajații, planul capătă aprobarea și efectiv ștergi cu buretele 80% din datoriile pe care le aveai pe o gașcă mare de facturi. Se poartă, e la modă chiar, iar din cauza junglei financiare a ajuns în practica unor companii care până mai acum 2-3 ani erau foarte serioase și nici pomeneală să se gândească la așa ceva.
Tot ce vă spun eu acum e o adunătură de banalități pentru un manager, un antreprenor, un contabil, un om care umblă săptămânal pe la Finanțe. Dar, merită știut și de restul, ca să vedeți cam care ar fi rezultatele marilor planuri guvernamentale de ieșire din criză. Nici pomeneală de așa ceva, ba din contră, au creat un no man’s land, în care mediul de afaceri s-a canibalizat în toată puterea cuvântului.
