Nu m-am implicat vreodată în crearea vreunei strategii de campanie electorală, deşi am fost invitat/ofertat de mai multe ori. Îmi place să stau pe margine, să văd, să analizez şi să trag concluzii. Niciodată însă nu mi-a plăcut şi nu am fost de acord cu strategia folosită de mai toţi politicienii, respectiv aceea de a arăta ce nu a făcut contracandidatul. Altfel spus, ideea de a ne baza pe impotenţa celui de lângă. Politic vorbind. De multe ori însă această strategie a dat roade la un electorat care se satură repede de cei pe care i-a votat şi vrea imediat altceva. Fără a pune în balanţă dacă acel „altceva” este mai bun sau dacă are substanţă. Şi aşa trecem de 20 de ani de la impotent la impotent, iar ţara rămâne fără nimic bun. Pentru că electoratul, adică poporul, dacă votul lui într-adevăr contează, preferă pâine şi circ şi, aşa cum spuneam acum câteva zile, iubeşte ideea de a fi minţit frumos. Faptele nu prea contează. Exemplul cel mai bun a fost cel al liberalilor care au pierdut în 2008 în favoarea PDL inclusiv voturile pensionarilor şi ale dascălilor chiar dacă au dublat pensiile şi au trecut prin Parlament legea care majora cu 50% salariile cadrelor didactice. Şi au câştigat democrat-liberalii care au promis autostrăzi, lapte şi miere şi orice altceva ne-am fi putut imagina. Acum, trebuie să recunoaştem, o ducem prost. Urmează în 2012 alegeri. Vom vota iarăşi şi probabil sub influenţa stării lucrurilor de acum şi nu este exclus să avem la putere PSD, un partid al baronilor locali care a avut ţara la degetul mic ani întregi. La fel ca PDL. Iar în campanie vom auzi din nou atacurile care vor avea la bază CE NU AU FĂCUT CEILALŢI. Întrebarea mea este simplă: când ne vom trezi şi îi vom vota pe cei ce vor veni să ne spună, cu proiecte clare, ce vor face şi cum vor face să ne fie mai bine? Când vom lăsa la o parte pornirile viscerale pentru a da frâu raţiunii? Probabil niciodată. Ştiţi de ce? Pentru că vor candida tot ei, nişte impotenţi, care vor căuta să îşi construiască imaginea pe cadavrele adversarilor sau, de ce nu, pe spinarea jurnaliştilor. Pentru că e greu între campanii să stai „în umbră” şi să construieşti. Pentru că e greu să gândeşti pentru comunitate şi simplu pentru afacerea proprie. Presimt însă un lucru: spre nemulţumirea multora, Claudiu Maior va fi singurul care, dacă va candida, are posibilitatea să vină să le spună târgumureşenilor că a făcut în acest mandat ceva şi că vrea să facă în continuare. Nu ştiu dacă va fi ales, dar am un sentiment care îmi spune că, dacă ar candida azi, ar fi ales fără probleme de târgumureşeni. Sau ar trebui să fie votat. De ce? Pentru că organizează şi se organizează. Pentru că ştie să gestioneze situaţia şi, deocamdată, în ciuda previziunilor şacalilor din jur este în picioare, pe propriile picioare şi fără probleme la dosar. Nu ştiu însă cât va ţine după ce unii din jurul său au început să cadă. Iar asta ar putea fi o şansă pentru redeschiderea meciului. Dar e nevoie de multe pilule albastre…
Impotenţa politicienilor de pe Pocloş. Şi nu numai.
Nu m-am implicat vreodată în crearea vreunei strategii de campanie electorală, deşi am fost invitat/ofertat de mai multe ori. Îmi place să stau pe margine, să văd, să analizez şi să trag concluzii. Niciodată însă nu mi-a plăcut şi nu am fost de acord cu strategia folosită de mai toţi politicienii, respectiv aceea de a arăta ce nu a făcut contracandidatul. Altfel spus, ideea de a ne baza pe impotenţa celui de lângă. Politic vorbind. De multe ori însă această strategie a dat roade la un electorat care se satură repede de cei pe care i-a votat şi vrea imediat altceva. Fără a pune în balanţă dacă acel „altceva” este mai bun sau dacă are substanţă. Şi aşa trecem de 20 de ani de la impotent la impotent, iar ţara rămâne fără nimic bun. Pentru că electoratul, adică poporul, dacă votul lui într-adevăr contează, preferă pâine şi circ şi, aşa cum spuneam acum câteva zile, iubeşte ideea de a fi minţit frumos. Faptele nu prea contează. Exemplul cel mai bun a fost cel al liberalilor care au pierdut în 2008 în favoarea PDL inclusiv voturile pensionarilor şi ale dascălilor chiar dacă au dublat pensiile şi au trecut prin Parlament legea care majora cu 50% salariile cadrelor didactice. Şi au câştigat democrat-liberalii care au promis autostrăzi, lapte şi miere şi orice altceva ne-am fi putut imagina. Acum, trebuie să recunoaştem, o ducem prost. Urmează în 2012 alegeri. Vom vota iarăşi şi probabil sub influenţa stării lucrurilor de acum şi nu este exclus să avem la putere PSD, un partid al baronilor locali care a avut ţara la degetul mic ani întregi. La fel ca PDL. Iar în campanie vom auzi din nou atacurile care vor avea la bază CE NU AU FĂCUT CEILALŢI. Întrebarea mea este simplă: când ne vom trezi şi îi vom vota pe cei ce vor veni să ne spună, cu proiecte clare, ce vor face şi cum vor face să ne fie mai bine? Când vom lăsa la o parte pornirile viscerale pentru a da frâu raţiunii? Probabil niciodată. Ştiţi de ce? Pentru că vor candida tot ei, nişte impotenţi, care vor căuta să îşi construiască imaginea pe cadavrele adversarilor sau, de ce nu, pe spinarea jurnaliştilor. Pentru că e greu între campanii să stai „în umbră” şi să construieşti. Pentru că e greu să gândeşti pentru comunitate şi simplu pentru afacerea proprie. Presimt însă un lucru: spre nemulţumirea multora, Claudiu Maior va fi singurul care, dacă va candida, are posibilitatea să vină să le spună târgumureşenilor că a făcut în acest mandat ceva şi că vrea să facă în continuare. Nu ştiu dacă va fi ales, dar am un sentiment care îmi spune că, dacă ar candida azi, ar fi ales fără probleme de târgumureşeni. Sau ar trebui să fie votat. De ce? Pentru că organizează şi se organizează. Pentru că ştie să gestioneze situaţia şi, deocamdată, în ciuda previziunilor şacalilor din jur este în picioare, pe propriile picioare şi fără probleme la dosar. Nu ştiu însă cât va ţine după ce unii din jurul său au început să cadă. Iar asta ar putea fi o şansă pentru redeschiderea meciului. Dar e nevoie de multe pilule albastre…
