Occidentalii ne consideră, atunci când nu au nevoie de noi sau când sunt în campanie electorală, ţigani. Un popor de ţigani. Şi, în acele momente, ne tratează ca pe nişte cetăţeni de rangul doi. Când au însă nevoie, străinii ştiu să preţuiască românul în toată plenitudinea lui intelectuală şi culturală. Totodată, când te primeşte în casă, la fel ca şi noi când îi primim pe ei, te tratează ca pe un egal şi îţi oferă tot ce e mai bun. Iar când îţi vrea banii, în magazine, hoteluri sau alte oportunităţi îţi întinde chiar şi covorul roşu pe principiul „clientul nostru, stăpânul nostru”. Şi te simţi bine.
Am făcut această introducere pentru a arăta diferenţa de tratament şi faptul că, ne supărăm ca ţăranul pe sat când străinii ne tratează ca gloată pornind de la exemplele negative ieşite dintre graniţele ţării, dar stăm umili, cu capul plecat în faţa jignirilor la care ne supun ai noştri. Şi exemple ar fi „cât China”. Unul m-a enervat însă peste poate şi, pe modelul lui Adi Coco, cel cu superbele fotografii, îl ştiţi voi, m-am gândit să vă împărtăşesc nemulţumirea-mi- Aşadar, vizitând simulacrul de mall de pe „Ghe. Doja”, am intrat şi în Auchan iar la plecare am vrut să îmi cumpăr ceva tratamente din „farmacia din colţ”. Are marca „Centrofarm”. Eu aveam în mână două pungi cu cumpărăturile de la Auchan şi, nu am făcut bine doi paşi în interiorul farmaciei când un „boctăr” îmi cere scurt să las plasele, care nici măcar nu erau pline, la uşă. Adică să le las jos la uşă, dacă vreau să intru în farmacia lor. Îi spun omului că nu am produse ce se vând în farmacie şi că nici nu mi se pare normal să pun plasa cu cele cumpărate pur şi simplu pe jos. El ştie însă una şi bună: ori laşi plasa la intrare, ori nu intri. Mă uit în jur, mă simt umilit şi… plec. Pentru că pur şi simplu nu am cu cine vorbi din conducerea farmaciei, acelaşi paznic spunându-mi că… ori las plasele jos la uşă, ori… Şi am ales să plec cu gândul la faptul că nu are rost să ne supărăm pe francezi atâta vreme cât suntem umiliţi la noi în ţară. Că nu trebuie să ne supărăm atâta vreme cât aici toţi ne consideră hoţi: cel de la Centrofarm nu te lasă în farmacie cu plasele de la Auchan, la Selgros îţi caută în plase după ce treci de casele de marcat, iar la Auchan te obligă să îţi sigilezi produsele cumpărate în simulacrul de mall chiar dacă ai bonurile fiscale pentru fiece produs în parte. În Europa nu e aşa. În Europa românii sunt catalogaţi adesea ţigani sau hoţi, dar dacă te gândeşti bine poate au învăţat-o de la ai noştri. Pentru că aici eşti privit cu prezumţia de hoţ… În Europa însă nu eşti pus să îţi laşi cumpărăturile pe jos, iar acolo unde chiar sunt reguli de securitate care impun să intri fără sacoşe sau produse cumpărate de aiurea ai la intrare dulăpioare cu cheie unde poţi să le laşi în siguranţă. Pentru că te respectă. Clientul lor – stăpânul lor. Fără a mai vorbi de calitatea produselor şi preţurile civilizate, fără taxă la taxă şi adaos la adaos. Ca să te şi întorci.
Şi uite aşa, în loc să-mi iau tratamentul, am ieşit cu încă o durere de cap în aerul amoniacal din faţa combinatului…
Occidentalii ne consideră, atunci când nu au nevoie de noi sau când sunt în campanie electorală, ţigani. Un popor de ţigani. Şi, în acele momente, ne tratează ca pe nişte cetăţeni de rangul doi. Când au însă nevoie, străinii ştiu să preţuiască românul în toată plenitudinea lui intelectuală şi culturală. Totodată, când te primeşte în casă, la fel ca şi noi când îi primim pe ei, te tratează ca pe un egal şi îţi oferă tot ce e mai bun. Iar când îţi vrea banii, în magazine, hoteluri sau alte oportunităţi îţi întinde chiar şi covorul roşu pe principiul „clientul nostru, stăpânul nostru”. Şi te simţi bine.
Am făcut această introducere pentru a arăta diferenţa de tratament şi faptul că, ne supărăm ca ţăranul pe sat când străinii ne tratează ca gloată pornind de la exemplele negative ieşite dintre graniţele ţării, dar stăm umili, cu capul plecat în faţa jignirilor la care ne supun ai noştri. Şi exemple ar fi „cât China”. Unul m-a enervat însă peste poate şi, pe modelul lui Adi Coco, cel cu superbele fotografii, îl ştiţi voi, m-am gândit să vă împărtăşesc nemulţumirea-mi- Aşadar, vizitând simulacrul de mall de pe „Ghe. Doja”, am intrat şi în Auchan iar la plecare am vrut să îmi cumpăr ceva tratamente din „farmacia din colţ”. Are marca „Centrofarm”. Eu aveam în mână două pungi cu cumpărăturile de la Auchan şi, nu am făcut bine doi paşi în interiorul farmaciei când un „boctăr” îmi cere scurt să las plasele, care nici măcar nu erau pline, la uşă. Adică să le las jos la uşă, dacă vreau să intru în farmacia lor. Îi spun omului că nu am produse ce se vând în farmacie şi că nici nu mi se pare normal să pun plasa cu cele cumpărate pur şi simplu pe jos. El ştie însă una şi bună: ori laşi plasa la intrare, ori nu intri. Mă uit în jur, mă simt umilit şi… plec. Pentru că pur şi simplu nu am cu cine vorbi din conducerea farmaciei, acelaşi paznic spunându-mi că… ori las plasele jos la uşă, ori… Şi am ales să plec cu gândul la faptul că nu are rost să ne supărăm pe francezi atâta vreme cât suntem umiliţi la noi în ţară. Că nu trebuie să ne supărăm atâta vreme cât aici toţi ne consideră hoţi: cel de la Centrofarm nu te lasă în farmacie cu plasele de la Auchan, la Selgros îţi caută în plase după ce treci de casele de marcat, iar la Auchan te obligă să îţi sigilezi produsele cumpărate în simulacrul de mall chiar dacă ai bonurile fiscale pentru fiece produs în parte. În Europa nu e aşa. În Europa românii sunt catalogaţi adesea ţigani sau hoţi, dar dacă te gândeşti bine poate au învăţat-o de la ai noştri. Pentru că aici eşti privit cu prezumţia de hoţ… În Europa însă nu eşti pus să îţi laşi cumpărăturile pe jos, iar acolo unde chiar sunt reguli de securitate care impun să intri fără sacoşe sau produse cumpărate de aiurea ai la intrare dulăpioare cu cheie unde poţi să le laşi în siguranţă. Pentru că te respectă. Clientul lor – stăpânul lor. Fără a mai vorbi de calitatea produselor şi preţurile civilizate, fără taxă la taxă şi adaos la adaos. Ca să te şi întorci.
Şi uite aşa, în loc să-mi iau tratamentul, am ieşit cu încă o durere de cap în aerul amoniacal din faţa combinatului…