La Budapesta s-a vorbit o vreme despre reducerea perioadei în care o mamă primește ajutor social din partea statului pentru ca aceasta să rămână acasă și să se ocupe direct de creșterea copilului. Evident, și statul maghiar s-a lovit de-o rezistență din partea opoziției, a societății civile, a mamelor. În acest moment autritățile s-au regrupat. Au luat la numărat creșele, numărul locurilor din dânsele, costul înființări unor locuri noi ș-au tras concluzia că e mai păgubos pe termen scurt și mediu pentru stat să construiască creșe noi decât să susțină șederea mamelor acasă. Și cu asta s-a terminat discuția.
Informația n-am cules-o personal, ci mi-a fost livrată de jurnaliști maghiari din presa locală de la noi. Prin urmare, pot doar să sper că nu e eronată.
Acum făcând o paralelă cu ce se întâmplă pe la București, cu simpaticul domn ministru Ioan Botiș, vă întreb: v-a dat vreodată domnia sa impresia că are idee despre ce vorbește? Că știe exact ce economie va face la buget cu această reducere și de ce era nevoie fix de înjumătățirea perioadei în care o mamă este ajutată de stat să-și crească odrasla? Că știe câte locuri suplimentare în creșe trebuie create, unde trebuie create și de unde va lua bani pentru ele?
N-aș vrea să vă spun ce impresie mi-a lăsat mie domnia sa, însă vă invit să fiți atenți la intervențiile publice ale dumnealui și, cine știe, poate veți ajunge chiar să mă contraziceți.
Chiar dacă informația legată de Budapesta ar fi falsă, întrebările pentru domnul Botiș rămân în picioare.
La Budapesta s-a vorbit o vreme despre reducerea perioadei în care o mamă primește ajutor social din partea statului pentru ca aceasta să rămână acasă și să se ocupe direct de creșterea copilului. Evident, și statul maghiar s-a lovit de-o rezistență din partea opoziției, a societății civile, a mamelor. În acest moment autritățile s-au regrupat. Au luat la numărat creșele, numărul locurilor din dânsele, costul înființări unor locuri noi ș-au tras concluzia că e mai păgubos pe termen scurt și mediu pentru stat să construiască creșe noi decât să susțină șederea mamelor acasă. Și cu asta s-a terminat discuția.
Informația n-am cules-o personal, ci mi-a fost livrată de jurnaliști maghiari din presa locală de la noi. Prin urmare, pot doar să sper că nu e eronată.
Acum făcând o paralelă cu ce se întâmplă pe la București, cu simpaticul domn ministru Ioan Botiș, vă întreb: v-a dat vreodată domnia sa impresia că are idee despre ce vorbește? Că știe exact ce economie va face la buget cu această reducere și de ce era nevoie fix de înjumătățirea perioadei în care o mamă este ajutată de stat să-și crească odrasla? Că știe câte locuri suplimentare în creșe trebuie create, unde trebuie create și de unde va lua bani pentru ele?
N-aș vrea să vă spun ce impresie mi-a lăsat mie domnia sa, însă vă invit să fiți atenți la intervențiile publice ale dumnealui și, cine știe, poate veți ajunge chiar să mă contraziceți.
Chiar dacă informația legată de Budapesta ar fi falsă, întrebările pentru domnul Botiș rămân în picioare.