Articolul de faţă se adresează în special părinţilor ce, din diverse motive, îşi neglijează rolul în educarea propriilor copii, considerând că odată ce sunt trimişi la şcoală e de datoria dascălilor să-i transforme în tineri cu personalităţi puternice. Însă, atâta timp cât cadrele didactice nu beneficiază de sprijin din partea părinţilor, sau atâta timp cât unii părinţi „cunosc” materia şi meseria mai bine decât un dascăl, e destul de greu ca obiectivul fundamnetal al educaţiei să fie atins. La modul general, un părinte ar face orice pentru copilul său, dacă e nevoie îşi neglijează la rândul său părinţii, neavând nici cea mai mica grijă cum că aşa ceva i s-ar putea întâmpla şi lui peste câţiva ani buni… Dar aşa e legea firii – un părinte nu-şi judeacă niciodată copilul, pe când el critică şi compară în permanenţă, înţelegerea venind mult prea târziu.
Articolul de faţă se adresează în special părinţilor ce, din diverse motive, îşi neglijează rolul în educarea propriilor copii, considerând că odată ce sunt trimişi la şcoală e de datoria dascălilor să-i transforme în tineri cu personalităţi puternice. Însă, atâta timp cât cadrele didactice nu beneficiază de sprijin din partea părinţilor, sau atâta timp cât unii părinţi „cunosc” materia şi meseria mai bine decât un dascăl, e destul de greu ca obiectivul fundamnetal al educaţiei să fie atins. La modul general, un părinte ar face orice pentru copilul său, dacă e nevoie îşi neglijează la rândul său părinţii, neavând nici cea mai mica grijă cum că aşa ceva i s-ar putea întâmpla şi lui peste câţiva ani buni… Dar aşa e legea firii – un părinte nu-şi judeacă niciodată copilul, pe când el critică şi compară în permanenţă, înţelegerea venind mult prea târziu.