In mai au loc majoritatea concursurilor de design grafic, de la care adesea artistii romani pleaca incarcati cu trofee. Si totusi, nimeni nu a auzit de ei.
Pentru a intelege ce si cum este cu designul grafic, este necesara clarificarea catorva notiuni. In primul rand, definitia domeniului: potrivit dictionarului Collins, designul este arta de a realiza logouri, ambalaje, afise, reclame, carti si reviste. Termenul care li se potriveste celor mai multi practicanti este acela de freelance (aflati pe cont propriu), iar principala lor caracteristica este, contrar restului meseriilor, varsta tanara: data fiind noutatea domeniului pe piata locala, designerii trecuti de 35 de ani sunt o raritate.
Piata nelimitata, oameni putini
In Romania, Andrei Robu si Stefan Lucut sunt cei mai apreciati designeri din bransa, conform unui sondaj realizat ad-hoc in randul a 20 dintre cei mai reprezentativi membri ai breslei. Primul are doar 27 de ani. Lucreaza din 2003, de pe cand era student la Universitatea de Arte „George Enescu“ din Iasi, a lucrat pentru Hambar18 (agentie cunoscuta indeosebi in urma relansarii site-ului TVR), apoi pentru Leo Burnett, iar de doi ani este design director si managing partner la Acme Industries, firma specializata in design si consultanta de brand. In tot acest timp, a lucrat si pe cont propriu. „Despre freelancing va pot povesti multe. Lucram pe cont propriu pe cand eram student la design, si timp de patru ani am avut joburi cat sa pot si refuza. Am intrat apoi intr-o multinationala si am stat acolo aproape doi ani, timp in care m-am ocupat de aproape toate conturile lor. Chiar si asa, inca mai era de lucru freelance. E cerere mare pe piata, pentru ca sunt foarte putini oameni buni. Si da, se poate trai binisor din asta“, spune Andrei.
Al doilea, Stefan Lucut, a ales sa lucreze exclusiv pe cont propriu. „Freelance-ul incepe ca un moft. Incepe pentru ca nu vrei sa ai un program fix, nu vrei sa te scoli devreme si nu vrei sa ai sef. Ramane un moft pana incepi sa realizezi ca, daca nu te organizezi si nu ai un program, un calendar pentru tot ce ai de facut, pana nu esti propriul tau sef si propria ta secretara, treaba chiar nu o sa mearga. Aici incepe partea in care faci din freelance o slujba cu norma intreaga, iar lucrurile incep sa mearga. La mine a mers si merge, iar „supravietuiesc“ nu mai este un cuvant potrivit pentru locul in care ma aflu acum. Cu alte cuvinte, cu cat avansezi, cu atat iti satisfaci mai multe mofturi“. La nici 24 de ani, are in portofoliu clienti celebri, precum Nike, Coca-Cola, Phillips Collection sau fundatia americana TED. „De departe, cel mai placut client este Nike, pentru ca iti ofera o libertate mare de exprimare, are un real respect fata de domeniul asta si de oamenii care activeaza in el“, spune Stefan, ale carui colaborari provin in proportie de circa 80% din afara tarii. In schimb, „romanilor nu prea le place sa plateasca lucruri care nu sunt fizice si nu au volum“.
Clientii mari, buni doar pentru prestigiu
De altfel, majoritatea colegilor sai de bransa traiesc din contracte externe. „Colaborez doar cu clienti din afara, care sunt dornici de calitate la preturi est-europene, sunt organizati, lucreaza repede si platesc la timp. Chiar am ajuns sa refuz lucrari din tara“, spune designerul timisorean Dan Vuletici. Are si motive, tinand cont ca printre clientii sai se numara BBC, Channel 4, Orange UK, Sony Ericsson sau Lonely Planet. Proiectul sau de suflet este insa tot unul romanesc: „Ma ocup de identitatea festivalului de jazz de la Garana, de cinci editii“.
„Avantajul meseriei este ca piata se intinde literalmente pe tot globul, din Hong Kong pana in Europa si Canada“, adauga un coleg de generatie, Emil Paun. Si el a lucrat „pentru nume destul de mari: Yahoo!, Korg, Rompetrol. Insa, rar ai satisfactii majore lucrand pentru nume mari, pentru ca deciziile finale se iau de regula undeva mai sus. De aceea, probabil ca multe din proiectele de care imi aduc aminte cu placere sunt legate de clientii mai mici“, spune Emil, la unison cu toti colegii sai de bransa.
In ceea ce priveste detaliile din situatia financiara a unui designer grafic, marjele sunt cel putin laxe. Daca pentru un banner publicitar se incaseaza cateva sute de euro, pentru un proces de rebranding vizual se ajunge pana la 10.000 de euro.
Nu cred ca imi voi ridica palate din meseria aceasta. Insa nu pentru asta am ales designul grafic.
Eugen Neacsu, proprietarul www.intermotional.com
Designul grafic este unul dintre putinele domenii in care Capitala nu detine intaietatea: majoritatea covarsitoare a celor care il practica sunt din Timisoara, Cluj si Arad

Citeste articolul pe: Capital

80% din designul romanesc se vinde la export

In mai au loc majoritatea concursurilor de design grafic, de la care adesea artistii romani pleaca incarcati cu trofee. Si totusi, nimeni nu a auzit de ei.
Pentru a intelege ce si cum este cu designul grafic, este necesara clarificarea catorva notiuni. In primul rand, definitia domeniului: potrivit dictionarului Collins, designul este arta de a realiza logouri, ambalaje, afise, reclame, carti si reviste. Termenul care li se potriveste celor mai multi practicanti este acela de freelance (aflati pe cont propriu), iar principala lor caracteristica este, contrar restului meseriilor, varsta tanara: data fiind noutatea domeniului pe piata locala, designerii trecuti de 35 de ani sunt o raritate.
Piata nelimitata, oameni putini
In Romania, Andrei Robu si Stefan Lucut sunt cei mai apreciati designeri din bransa, conform unui sondaj realizat ad-hoc in randul a 20 dintre cei mai reprezentativi membri ai breslei. Primul are doar 27 de ani. Lucreaza din 2003, de pe cand era student la Universitatea de Arte „George Enescu“ din Iasi, a lucrat pentru Hambar18 (agentie cunoscuta indeosebi in urma relansarii site-ului TVR), apoi pentru Leo Burnett, iar de doi ani este design director si managing partner la Acme Industries, firma specializata in design si consultanta de brand. In tot acest timp, a lucrat si pe cont propriu. „Despre freelancing va pot povesti multe. Lucram pe cont propriu pe cand eram student la design, si timp de patru ani am avut joburi cat sa pot si refuza. Am intrat apoi intr-o multinationala si am stat acolo aproape doi ani, timp in care m-am ocupat de aproape toate conturile lor. Chiar si asa, inca mai era de lucru freelance. E cerere mare pe piata, pentru ca sunt foarte putini oameni buni. Si da, se poate trai binisor din asta“, spune Andrei.
Al doilea, Stefan Lucut, a ales sa lucreze exclusiv pe cont propriu. „Freelance-ul incepe ca un moft. Incepe pentru ca nu vrei sa ai un program fix, nu vrei sa te scoli devreme si nu vrei sa ai sef. Ramane un moft pana incepi sa realizezi ca, daca nu te organizezi si nu ai un program, un calendar pentru tot ce ai de facut, pana nu esti propriul tau sef si propria ta secretara, treaba chiar nu o sa mearga. Aici incepe partea in care faci din freelance o slujba cu norma intreaga, iar lucrurile incep sa mearga. La mine a mers si merge, iar „supravietuiesc“ nu mai este un cuvant potrivit pentru locul in care ma aflu acum. Cu alte cuvinte, cu cat avansezi, cu atat iti satisfaci mai multe mofturi“. La nici 24 de ani, are in portofoliu clienti celebri, precum Nike, Coca-Cola, Phillips Collection sau fundatia americana TED. „De departe, cel mai placut client este Nike, pentru ca iti ofera o libertate mare de exprimare, are un real respect fata de domeniul asta si de oamenii care activeaza in el“, spune Stefan, ale carui colaborari provin in proportie de circa 80% din afara tarii. In schimb, „romanilor nu prea le place sa plateasca lucruri care nu sunt fizice si nu au volum“.
Clientii mari, buni doar pentru prestigiu
De altfel, majoritatea colegilor sai de bransa traiesc din contracte externe. „Colaborez doar cu clienti din afara, care sunt dornici de calitate la preturi est-europene, sunt organizati, lucreaza repede si platesc la timp. Chiar am ajuns sa refuz lucrari din tara“, spune designerul timisorean Dan Vuletici. Are si motive, tinand cont ca printre clientii sai se numara BBC, Channel 4, Orange UK, Sony Ericsson sau Lonely Planet. Proiectul sau de suflet este insa tot unul romanesc: „Ma ocup de identitatea festivalului de jazz de la Garana, de cinci editii“.
„Avantajul meseriei este ca piata se intinde literalmente pe tot globul, din Hong Kong pana in Europa si Canada“, adauga un coleg de generatie, Emil Paun. Si el a lucrat „pentru nume destul de mari: Yahoo!, Korg, Rompetrol. Insa, rar ai satisfactii majore lucrand pentru nume mari, pentru ca deciziile finale se iau de regula undeva mai sus. De aceea, probabil ca multe din proiectele de care imi aduc aminte cu placere sunt legate de clientii mai mici“, spune Emil, la unison cu toti colegii sai de bransa.
In ceea ce priveste detaliile din situatia financiara a unui designer grafic, marjele sunt cel putin laxe. Daca pentru un banner publicitar se incaseaza cateva sute de euro, pentru un proces de rebranding vizual se ajunge pana la 10.000 de euro.
Nu cred ca imi voi ridica palate din meseria aceasta. Insa nu pentru asta am ales designul grafic.
Eugen Neacsu, proprietarul www.intermotional.com
Designul grafic este unul dintre putinele domenii in care Capitala nu detine intaietatea: majoritatea covarsitoare a celor care il practica sunt din Timisoara, Cluj si Arad

Citeste articolul pe: Capital

Postat de pe data de 31 mart., 2010 in categoria Noutăți. Poti urmari comentariile acestui articol prin RSS 2.0. Acest articol a fost vizualizat de 89 ori.

Publica un raspuns