Fără îndoială, opera cea mai cunoscută a lui Musashi este Gorin no sho („Cartea celor cinci cercuri”), scrisă în 1645, cu doar câteva săptămâni înaintea morţii sale, şi adresată discipolului său, Terao Katsunobu. Socotită cartea de căpătâi a scrimei (kendo), aceasta poate fi considerată deopotrivă un clasic despre artele marţiale în general, întrucât abordează atât principiile luptei individuale cât şi pe cele ale confruntărilor dintre armate. Musashi a scris despre arta luptei cu sabia în aşa fel încât învăţătura să poată fi urmată atât de un începător cât şi de un maestru în kendo, desigur la diferite niveluri.

Specialiştii în strategie militară pun „Cartea celor cinci cercuri” alături de alte lucrări clasice în domeniu, precum Arta războiului a lui Sun Tsu din tradiţia chineză sau Arthashastra a lui Chanakya din tradiţia indiană. De-a lungul vremii Gorin no sho s-a bucurat de o popularitate crescândă, interesul faţă de metodele şi tehnicile expuse în acest tratat venind nu doar din partea celor interesaţi de artele marţiale, ci şi din partea marilor corporaţii, dovedind că principiile expuse aici sunt valabile pentru orice formă de competiţie.
Practic, „Cartea celor cinci cercuri” cuprinde învăţăturile pe care Musashi le-a oferit discipolilor săi în sălile de antrenament (dojo). Cele cinci capitole ale cărţii trimit la ideea că există diferite elemente ale luptei, aşa cum există diferite elemente alcătuitoare ale lumii, ale căror naturi şi calităţi sunt descrise de buddhism, shintoism şi alte religii orientale. Cele cinci capitole cuprind metodele sau tehnicile de luptă care sunt asociate cu şi descrise de astfel de elemente.
Capitolul „Pământ” serveşte ca introducere şi vorbeşte în mod metaforic despre artele marţiale, conducerea luptei şi antrenament ca despre arhitectura si construcţia unei case.

Citește tot>>

Cartea celor cinci cercuri- MIYAMOTO MUSASHI

Fără îndoială, opera cea mai cunoscută a lui Musashi este Gorin no sho („Cartea celor cinci cercuri”), scrisă în 1645, cu doar câteva săptămâni înaintea morţii sale, şi adresată discipolului său, Terao Katsunobu. Socotită cartea de căpătâi a scrimei (kendo), aceasta poate fi considerată deopotrivă un clasic despre artele marţiale în general, întrucât abordează atât principiile luptei individuale cât şi pe cele ale confruntărilor dintre armate. Musashi a scris despre arta luptei cu sabia în aşa fel încât învăţătura să poată fi urmată atât de un începător cât şi de un maestru în kendo, desigur la diferite niveluri.

Specialiştii în strategie militară pun „Cartea celor cinci cercuri” alături de alte lucrări clasice în domeniu, precum Arta războiului a lui Sun Tsu din tradiţia chineză sau Arthashastra a lui Chanakya din tradiţia indiană. De-a lungul vremii Gorin no sho s-a bucurat de o popularitate crescândă, interesul faţă de metodele şi tehnicile expuse în acest tratat venind nu doar din partea celor interesaţi de artele marţiale, ci şi din partea marilor corporaţii, dovedind că principiile expuse aici sunt valabile pentru orice formă de competiţie.
Practic, „Cartea celor cinci cercuri” cuprinde învăţăturile pe care Musashi le-a oferit discipolilor săi în sălile de antrenament (dojo). Cele cinci capitole ale cărţii trimit la ideea că există diferite elemente ale luptei, aşa cum există diferite elemente alcătuitoare ale lumii, ale căror naturi şi calităţi sunt descrise de buddhism, shintoism şi alte religii orientale. Cele cinci capitole cuprind metodele sau tehnicile de luptă care sunt asociate cu şi descrise de astfel de elemente.
Capitolul „Pământ” serveşte ca introducere şi vorbeşte în mod metaforic despre artele marţiale, conducerea luptei şi antrenament ca despre arhitectura si construcţia unei case.

Citește tot>>

Postat de pe data de 12 apr., 2010 in categoria Recenzii. Poti urmari comentariile acestui articol prin RSS 2.0. Acest articol a fost vizualizat de 362 ori.

Publica un raspuns