Secolul al XVIII-lea reprezintă pentru Tîrgu-Mureş o adevărată perioadă de reorganizare şi redimensionare a spaţiului urbanistic. Sub impulsul dat de preluarea administraţiei locale de către puterea imperială habsburgică, oraşul căpătă, pe măsura trecerii anilor, un aspect revigorat. Pentru a-şi consolida hegemonia în Transilvania, Imperiul Austriac recurge, printre altele, şi la metode subtile cum ar fi cultivarea unui anumit stil arhitectural care să devină o emblemă a prezenţei habsburgice în centrele urbane transilvănene. Acest stil va fi barocul de factură central europeană, aplicat în primă fază construcţiilor publice şi fiind ulterior preluat de nobilimea locală în vederea construirii unor reşedinţe moderne şi confortabile.
Înfiinţarea de şcoli unde să poată fi educaţi copiii nobililor pentru a-i forma în spiritul loialităţii faţă de Imperiu a fost una dintre priorităţile curţii de la Viena. La Tîrgu-Mureş va lua naştere în anul 1705 o şcoală catolică înfiinţată de călugării iezuiţi, stabiliţi în oraş cu câţiva ani înainte. La început, şcoala funcţionează în casa nobilului Boer Simion pentru ca în anul 1732, cu ajutorul unor donaţii substanţiale, să se înceapă construcţia unui edificiu destinat în mod special activităţilor didactice. Clădirea aflată la intersecţia străzii Călăraşilor cu Piaţa Trandafirilor, rămasă în istorie sub denumirea de Casa pe Arcuri, şi-a dobândit forma finală în decursul câtorva secole, prin extinderea treptată a unei locuinţe cu faţada spre Piaţa Trandafirilor şi prin intervenţii ulterioare – ultima având loc între anii 1985-1986 – când clădirea a cunoscut o renovare amplă. Astfel, în 1772, este ridicat parterul şi primul etaj pe o lungime de 56,55 de metri şi este realizată galeria cu arcade, având rolul unui pasaj pietonal acoperit. Pentru realizarea extinderilor şcolii, a donat fonduri însăşi regina Maria Tereza, după cum atestă şi plăcuţa de marmură aflată pe faţada clădirii.
Casa pe Arcuri
Secolul al XVIII-lea reprezintă pentru Tîrgu-Mureş o adevărată perioadă de reorganizare şi redimensionare a spaţiului urbanistic. Sub impulsul dat de preluarea administraţiei locale de către puterea imperială habsburgică, oraşul căpătă, pe măsura trecerii anilor, un aspect revigorat. Pentru a-şi consolida hegemonia în Transilvania, Imperiul Austriac recurge, printre altele, şi la metode subtile cum ar fi cultivarea unui anumit stil arhitectural care să devină o emblemă a prezenţei habsburgice în centrele urbane transilvănene. Acest stil va fi barocul de factură central europeană, aplicat în primă fază construcţiilor publice şi fiind ulterior preluat de nobilimea locală în vederea construirii unor reşedinţe moderne şi confortabile.
Înfiinţarea de şcoli unde să poată fi educaţi copiii nobililor pentru a-i forma în spiritul loialităţii faţă de Imperiu a fost una dintre priorităţile curţii de la Viena. La Tîrgu-Mureş va lua naştere în anul 1705 o şcoală catolică înfiinţată de călugării iezuiţi, stabiliţi în oraş cu câţiva ani înainte. La început, şcoala funcţionează în casa nobilului Boer Simion pentru ca în anul 1732, cu ajutorul unor donaţii substanţiale, să se înceapă construcţia unui edificiu destinat în mod special activităţilor didactice. Clădirea aflată la intersecţia străzii Călăraşilor cu Piaţa Trandafirilor, rămasă în istorie sub denumirea de Casa pe Arcuri, şi-a dobândit forma finală în decursul câtorva secole, prin extinderea treptată a unei locuinţe cu faţada spre Piaţa Trandafirilor şi prin intervenţii ulterioare – ultima având loc între anii 1985-1986 – când clădirea a cunoscut o renovare amplă. Astfel, în 1772, este ridicat parterul şi primul etaj pe o lungime de 56,55 de metri şi este realizată galeria cu arcade, având rolul unui pasaj pietonal acoperit. Pentru realizarea extinderilor şcolii, a donat fonduri însăşi regina Maria Tereza, după cum atestă şi plăcuţa de marmură aflată pe faţada clădirii.
