Cetatea Sighişoarei este  cea mai spectaculoasă şi mai bine păstrată cetate medievală din Transilvania. Anumite scrieri istorice vorbesc despre întemeierea aşezării cândva la sfârşitul secolului al XII-lea, însă prima atestare documentară datează din anul 1280, când Sighişoara este menţionată într-un document sub denumirea de Castrum Sex. După cucerirea Transilvaniei de către maghiari, regele Geza al II-lea va aduce în zonele limitrofe colonişti germani care întemeiază aşezări şi se implică în apărarea graniţelor regatului. Printre aceste aşezări ale saşilor, întemeiate în decursul secolelor XII-XIII, se numără şi Sighişoara. Saşii erau naţiune privilegiată în Transilvania, cu dreptul de proprietate garantat de regalitate, iar în secolul al XIV-lea scaunele săseşti vor primi autonomie teritorială deplină, având o organizare independentă de cea a statului maghiar.

Nucleul burgului sighişorean a fost fortificat în decursul secolului al XIII-lea, după invaziile devastatoare ale tătarilor, prin construirea zidurilor de incintă. Cu toate acestea, Sighişoara apare atestată ca cetate abia în 1367: civitas de Seguswar. Era centrul Scaunului Schässburg, din care mai făceau parte şaisprezece sate.

Un rol extrem de important în dezvoltarea economică dar şi social-politică a cetăţii l-au avut breslele meşteşugăreşti. Breslelor transilvănene, printre care şi cele din Sighişoara, le va fi reînnoit statutul printr-un document din 1376. Se face referire cu această ocazie la 19 bresle care grupau în organizarea lor un număr de 25 de meserii.

În decursul secolului al XV-lea cetatea dobândeşte forma sa actuală cu zidurile de incintă crenelate, cu drumurile de strajă, cu cele 14 turnuri şi 5 bastioane dintre care astăzi s-au mai păstrat 9 turnuri şi 2 bastioane. În interiorul zidurilor existau 164 de locuinţe şi 13 clădiri publice.

Citeste tot articolul>>

Cetatea Sighişoarei

Cetatea Sighişoarei este  cea mai spectaculoasă şi mai bine păstrată cetate medievală din Transilvania. Anumite scrieri istorice vorbesc despre întemeierea aşezării cândva la sfârşitul secolului al XII-lea, însă prima atestare documentară datează din anul 1280, când Sighişoara este menţionată într-un document sub denumirea de Castrum Sex. După cucerirea Transilvaniei de către maghiari, regele Geza al II-lea va aduce în zonele limitrofe colonişti germani care întemeiază aşezări şi se implică în apărarea graniţelor regatului. Printre aceste aşezări ale saşilor, întemeiate în decursul secolelor XII-XIII, se numără şi Sighişoara. Saşii erau naţiune privilegiată în Transilvania, cu dreptul de proprietate garantat de regalitate, iar în secolul al XIV-lea scaunele săseşti vor primi autonomie teritorială deplină, având o organizare independentă de cea a statului maghiar.

Nucleul burgului sighişorean a fost fortificat în decursul secolului al XIII-lea, după invaziile devastatoare ale tătarilor, prin construirea zidurilor de incintă. Cu toate acestea, Sighişoara apare atestată ca cetate abia în 1367: civitas de Seguswar. Era centrul Scaunului Schässburg, din care mai făceau parte şaisprezece sate.

Un rol extrem de important în dezvoltarea economică dar şi social-politică a cetăţii l-au avut breslele meşteşugăreşti. Breslelor transilvănene, printre care şi cele din Sighişoara, le va fi reînnoit statutul printr-un document din 1376. Se face referire cu această ocazie la 19 bresle care grupau în organizarea lor un număr de 25 de meserii.

În decursul secolului al XV-lea cetatea dobândeşte forma sa actuală cu zidurile de incintă crenelate, cu drumurile de strajă, cu cele 14 turnuri şi 5 bastioane dintre care astăzi s-au mai păstrat 9 turnuri şi 2 bastioane. În interiorul zidurilor existau 164 de locuinţe şi 13 clădiri publice.

Citeste tot articolul>>

Postat de pe data de 9 apr., 2010 in categoria Monumente arhitecturale. Poti urmari comentariile acestui articol prin RSS 2.0. Acest articol a fost vizualizat de 755 ori.

Publica un raspuns