Editura Humanitas, 2007, traducere din engleză şi note de Antoaneta Ralian
întâi dreptul şi apoi stângul şi pas şi iarăşi dreptul şi din nou stângul şi paşi, paşi … şi-n toată matematica asta construită din cotidian şi executată pe nesimţite, ceva te face să spui “stop joc!” pentru o secundă; poate fi o privire, o respiraţie în urechea stângă sau o istorie a iubirii închipuită de Nicole Krauss. Şi începi să prinzi dragoste de o poveste şi de siluetele ce se umplu de carne şi prezent-trecut-prezent.
Prea puţine lucruri ştiam despre Nicole Krauss. Natura feminină m-a trădat şi ochii s-au aplecat asupra titlului: istoria iubirii. Curiozitatea a dat de două ori din gene şi paginile parcă se citeau singure. Leo Gursky şi-a dorit să scrie. niciodată n-a făcut vreun pas către profesionalizarea visului. însă, rândurile adunate în caiete şi scrise pentru Alma, fata de care s-a îndrăgostit la zece ani, au parcurs un drum deloc previzibil: s-au strâns în jurul unor coperţi de carte, au fost publicate de altcineva şi-au început să influențeze alte destine.
“A fost odată un băiat care iubea o fată, iar râsul ei era o întrebare pentru al cărei răspuns ar fi meritat să-şi dedice întreaga viaţa.” Cam acesta e axul în jurul căruia gravitează întreaga poveste a scriitorului care nu ştia că e scriitor – Leo Gursky, un bătrân ce-şi aşteaptă, încă de la prima pagină, moartea şi şi-o închipuie în nenumărate schiţe de evenimente.
Nicole Krauss – Istoria iubirii
Editura Humanitas, 2007, traducere din engleză şi note de Antoaneta Ralian
întâi dreptul şi apoi stângul şi pas şi iarăşi dreptul şi din nou stângul şi paşi, paşi … şi-n toată matematica asta construită din cotidian şi executată pe nesimţite, ceva te face să spui “stop joc!” pentru o secundă; poate fi o privire, o respiraţie în urechea stângă sau o istorie a iubirii închipuită de Nicole Krauss. Şi începi să prinzi dragoste de o poveste şi de siluetele ce se umplu de carne şi prezent-trecut-prezent.
Prea puţine lucruri ştiam despre Nicole Krauss. Natura feminină m-a trădat şi ochii s-au aplecat asupra titlului: istoria iubirii. Curiozitatea a dat de două ori din gene şi paginile parcă se citeau singure. Leo Gursky şi-a dorit să scrie. niciodată n-a făcut vreun pas către profesionalizarea visului. însă, rândurile adunate în caiete şi scrise pentru Alma, fata de care s-a îndrăgostit la zece ani, au parcurs un drum deloc previzibil: s-au strâns în jurul unor coperţi de carte, au fost publicate de altcineva şi-au început să influențeze alte destine.
“A fost odată un băiat care iubea o fată, iar râsul ei era o întrebare pentru al cărei răspuns ar fi meritat să-şi dedice întreaga viaţa.” Cam acesta e axul în jurul căruia gravitează întreaga poveste a scriitorului care nu ştia că e scriitor – Leo Gursky, un bătrân ce-şi aşteaptă, încă de la prima pagină, moartea şi şi-o închipuie în nenumărate schiţe de evenimente.
