Partea IV – Argumente și o posibilă nouă abordare

Democrația (din învățământ), înglobează unul dintre principiile esențiale pentru maximizarea impactului educațional, cel care se referă la șansele egale. Acest principiu va trebui modificat. În democrația educațională șanse egale nu înseamnă acces în timp egal la resurse (de ex. 2 ore pe săptămână pentru fiecare elev – aceasta fiind strategia actuală exprimată practic prin dotarea cu laboratoare informatice) ci acces în timp indefinit la aceleași resurse pentru fiecare elev. Nu toți suntem construiți la fel și ne interesează aceleași cunoștințe. Ca urmare, timpul de asimilare diferă.

Actualul program de informatizare a școlilor este bun până la un punct după care se poate spune că este greșit. Nu numai școlile trebuie informatizate (până la un anumit grad) ci şi elevul. Fiecare elev trebuie să dețină propriul computer mobil (UMPC) pe care îl folosește în educația personală (la școală și acasă) ca o unealtă de maximă importanță:

– o dată fiindcă va fi depozitară temporară a creațiilor personale care poate vor deveni contribuția personală la cunoștințele civilizației actuale și viitoare;

– a doua oară fiindcă va fi modalitatea prin care va avea acces continuu la simulări(lecțiile și laboratoarele virtuale) preluate din viața reală la care poate nu ar avea acces în contextul capabilităților materiale de care dispune;

– a treia oară fiindcă permite conectarea rapidă la repository-ul universal de cunoștințe al omenirii – internetul.

Citește mai departe>>

Pledoarie pentru o altă strategie de implementare a învățământului electronic

Partea IV – Argumente și o posibilă nouă abordare

Democrația (din învățământ), înglobează unul dintre principiile esențiale pentru maximizarea impactului educațional, cel care se referă la șansele egale. Acest principiu va trebui modificat. În democrația educațională șanse egale nu înseamnă acces în timp egal la resurse (de ex. 2 ore pe săptămână pentru fiecare elev – aceasta fiind strategia actuală exprimată practic prin dotarea cu laboratoare informatice) ci acces în timp indefinit la aceleași resurse pentru fiecare elev. Nu toți suntem construiți la fel și ne interesează aceleași cunoștințe. Ca urmare, timpul de asimilare diferă.

Actualul program de informatizare a școlilor este bun până la un punct după care se poate spune că este greșit. Nu numai școlile trebuie informatizate (până la un anumit grad) ci şi elevul. Fiecare elev trebuie să dețină propriul computer mobil (UMPC) pe care îl folosește în educația personală (la școală și acasă) ca o unealtă de maximă importanță:

– o dată fiindcă va fi depozitară temporară a creațiilor personale care poate vor deveni contribuția personală la cunoștințele civilizației actuale și viitoare;

– a doua oară fiindcă va fi modalitatea prin care va avea acces continuu la simulări(lecțiile și laboratoarele virtuale) preluate din viața reală la care poate nu ar avea acces în contextul capabilităților materiale de care dispune;

– a treia oară fiindcă permite conectarea rapidă la repository-ul universal de cunoștințe al omenirii – internetul.

Citește mai departe>>

Postat de pe data de 12 apr., 2010 in categoria Specialiști în educație. Poti urmari comentariile acestui articol prin RSS 2.0. Acest articol a fost vizualizat de 309 ori.

Publica un raspuns