M-am întâlnit ieri, întâmplător, cu domnul Radu Bălănean și vorbeam despre măsurile guvernamentale total aberante și chiar aiuritoare pe alocuri. Și ajunge să ne întrebe dacă știm de impozitul pe executare silită. Cum eram cu o colegă, ne uităm unul la celălalt nedumiriți și ridicăm din umeri. Păi de la 1 ianuarie 2010 există o impozitare pe executare silită. Bunăoară, dacă nu mai poți rambursa un credit la bancă, iar aceasta vine să te execute, imobilul în care stai poate fi vândut chiar și ușor sub-evaluat, cu condiția ca banca să-și recupereze banii. Iar la final, începând cu 1 ianuarie 2010 (adică măsura deja se aplică), statul confecționează și o decizie de impunere, prin care se fixează un impozit similar cu cel pe care s-ar plăti la o vânzare, ori închiriere demarată din proprie inițiativă. Așadar, vei rămâne și fără imobil și fără bunurile ce-ai reușit să le salvezi.
Iar aceasta e doar partea văzută a problemei, pentru că există pare-se și o parte ascunsă. Există deja, spunea domnul Bălănean, o mafie formată după această sclipitoare măsură a Guvernului, care lucrează în așa fel încât tu să rămâi literalmente în poponețul gol. Adică executorul se cunoaște cu cineva din bancă, iar când apare oportunitatea, se pornește procesul de executare silită la un preț sub-evaluat, banca își recuperează banii, plus că în spate rămâne un bun sub-evaluat, de regulă imobile, care mai apoi pot fi valorificate și, evident, scos un profit.
Așadar iată efectele uneia din marile măsuri guvernamentale care cică și-a dorit să lărgească baza de impozitare, să diminueze efectele crizei, să aducă la suprafață economia subterană. În fond, vorbe mari mestecate și scuipate mai apoi în urechile prostimii. Sigur, iarăși dezinformez, iarși port campanii defăimătoare, iarși atentez la siguranța statului, însă oricât de abitir aș face-o, cu ei îmi pare că nu mă pot compara.
Joaca de-a impozitul
M-am întâlnit ieri, întâmplător, cu domnul Radu Bălănean și vorbeam despre măsurile guvernamentale total aberante și chiar aiuritoare pe alocuri. Și ajunge să ne întrebe dacă știm de impozitul pe executare silită. Cum eram cu o colegă, ne uităm unul la celălalt nedumiriți și ridicăm din umeri. Păi de la 1 ianuarie 2010 există o impozitare pe executare silită. Bunăoară, dacă nu mai poți rambursa un credit la bancă, iar aceasta vine să te execute, imobilul în care stai poate fi vândut chiar și ușor sub-evaluat, cu condiția ca banca să-și recupereze banii. Iar la final, începând cu 1 ianuarie 2010 (adică măsura deja se aplică), statul confecționează și o decizie de impunere, prin care se fixează un impozit similar cu cel pe care s-ar plăti la o vânzare, ori închiriere demarată din proprie inițiativă. Așadar, vei rămâne și fără imobil și fără bunurile ce-ai reușit să le salvezi.
Iar aceasta e doar partea văzută a problemei, pentru că există pare-se și o parte ascunsă. Există deja, spunea domnul Bălănean, o mafie formată după această sclipitoare măsură a Guvernului, care lucrează în așa fel încât tu să rămâi literalmente în poponețul gol. Adică executorul se cunoaște cu cineva din bancă, iar când apare oportunitatea, se pornește procesul de executare silită la un preț sub-evaluat, banca își recuperează banii, plus că în spate rămâne un bun sub-evaluat, de regulă imobile, care mai apoi pot fi valorificate și, evident, scos un profit.
Așadar iată efectele uneia din marile măsuri guvernamentale care cică și-a dorit să lărgească baza de impozitare, să diminueze efectele crizei, să aducă la suprafață economia subterană. În fond, vorbe mari mestecate și scuipate mai apoi în urechile prostimii. Sigur, iarăși dezinformez, iarși port campanii defăimătoare, iarși atentez la siguranța statului, însă oricât de abitir aș face-o, cu ei îmi pare că nu mă pot compara.
