Vorbeam zilele trecute cu cineva despre presă. De fapt el deschisese discuția și, curios ca să aud un feedback de la cineva complet neimplicat în media, politică sau afaceri locale, am stat ș-am ascultat fără să-l întrerup. Principala lui nemulțumire nu era legată de informația în sine, de calitatea acesteia, de independență sau subordonare editorială, ci de modul de prezentare. Și am fost tentat să-i spun că de fapt esența e tocmai la calitatea informației. Și încă am această convingere. Dar avea și el mare dreptate când spunea că nu mai poate urmări nimic în presa locală pentru că totul este scris (și se referea nu doar la ziare) absolut deplorabil, de necitit.

Și, repet, are partea lui destul de consistentă de dreptate. Dacă stau bine să mă gândesc, nici eu nu mai pot parcurge cine știe ce cantitate de informație, tocmai din cauza asta: modul de abordare. Nu mai suport încrâncenarea și patima care răzbat printre rânduri. Fie că vorbim despre presă scrisă, televiziune, bloguri sau chiar platforma on-line aici de față. Mi-e din ce în ce mai greu să înghit ironii, mișto-uri, atacuri și răspunsuri la atacuri. În dauna la relatări, critici și dezbateri bazate strict pe argumente și contra-argumente. Mi se pare că de cele mai multe ori informația (chiar și cea de calitate) este îmbrăcată într-o haină din ce în ce mai groasă de subiectivitate, de militantism chiar, de accente inutile, de păreri și de o apăsare personală a autorului, care uneori o cocoșează de-a dreptul. Indiferent că-i ziar, revistă, televiziune sau mediu online.

Din când în când îmi place să urmăresc un grupaj de știri al Euronews, iar de fiecare dată când o fac (sunt destul de rare ocaziile) mi se pare că ceea ce fac și facem noi în presa locală este din ce în ce mai departe de acel standard. Acolo totul este limpede, informația este transparentă, iar consumatorul este lăsat să gândească, să digere singur. Pe când aici totul este învăluit ori în mister, ori în mișto. Suntem tot mai pătimași, tot mai „didactici”, tot mai atot-știutori, tot mai departe de unde ar trebui să fim. Și chiar dacă venim cu informații bune, le prezentăm prost. Ș-atunci mi se pare că alterăm chiar informația în sine, pentru că în loc de critică facem analiza ironică a unui eveniment. Ne avântăm mai mult decât ar trebui. Iar dacă doriți să mă combateți, fie că sunteți colegi de breaslă sau consumatori de presă, vă rog să plecați de la observația că m-am inclus și pe mine în aceste tendințe.

De ce nu se poate altfel?

Vorbeam zilele trecute cu cineva despre presă. De fapt el deschisese discuția și, curios ca să aud un feedback de la cineva complet neimplicat în media, politică sau afaceri locale, am stat ș-am ascultat fără să-l întrerup. Principala lui nemulțumire nu era legată de informația în sine, de calitatea acesteia, de independență sau subordonare editorială, ci de modul de prezentare. Și am fost tentat să-i spun că de fapt esența e tocmai la calitatea informației. Și încă am această convingere. Dar avea și el mare dreptate când spunea că nu mai poate urmări nimic în presa locală pentru că totul este scris (și se referea nu doar la ziare) absolut deplorabil, de necitit.

Și, repet, are partea lui destul de consistentă de dreptate. Dacă stau bine să mă gândesc, nici eu nu mai pot parcurge cine știe ce cantitate de informație, tocmai din cauza asta: modul de abordare. Nu mai suport încrâncenarea și patima care răzbat printre rânduri. Fie că vorbim despre presă scrisă, televiziune, bloguri sau chiar platforma on-line aici de față. Mi-e din ce în ce mai greu să înghit ironii, mișto-uri, atacuri și răspunsuri la atacuri. În dauna la relatări, critici și dezbateri bazate strict pe argumente și contra-argumente. Mi se pare că de cele mai multe ori informația (chiar și cea de calitate) este îmbrăcată într-o haină din ce în ce mai groasă de subiectivitate, de militantism chiar, de accente inutile, de păreri și de o apăsare personală a autorului, care uneori o cocoșează de-a dreptul. Indiferent că-i ziar, revistă, televiziune sau mediu online.

Din când în când îmi place să urmăresc un grupaj de știri al Euronews, iar de fiecare dată când o fac (sunt destul de rare ocaziile) mi se pare că ceea ce fac și facem noi în presa locală este din ce în ce mai departe de acel standard. Acolo totul este limpede, informația este transparentă, iar consumatorul este lăsat să gândească, să digere singur. Pe când aici totul este învăluit ori în mister, ori în mișto. Suntem tot mai pătimași, tot mai „didactici”, tot mai atot-știutori, tot mai departe de unde ar trebui să fim. Și chiar dacă venim cu informații bune, le prezentăm prost. Ș-atunci mi se pare că alterăm chiar informația în sine, pentru că în loc de critică facem analiza ironică a unui eveniment. Ne avântăm mai mult decât ar trebui. Iar dacă doriți să mă combateți, fie că sunteți colegi de breaslă sau consumatori de presă, vă rog să plecați de la observația că m-am inclus și pe mine în aceste tendințe.

Postat de pe data de 3 sept., 2010 in categoria Civism. Poti urmari comentariile acestui articol prin RSS 2.0. Acest articol a fost vizualizat de 2,474 ori.

28 Raspunsuri pentru “De ce nu se poate altfel?”

  1. AndreiaM spune:

    Site-ul meu favorit este presseurop.eu/ro – un site de sinteza a articolelor din presa europeana. Pe acest site pana si articolele din Romania sunt mult mai digerabile.

    • merci pentru sugestie, nu stiam de site-ul asta.

      • Dan Masca spune:

        Cataline, la cite cursuri tinute de meseriasi din presa de afara ati fost trimisi ?
        Cit a investit in carti de specialitate din tara si afara patroniii din media ?
        Cite abonamente la reviste de specialitate din afara sunt facute in Mures pentru jurnalistii profesionisti ?

        • in privinta mea: pana-n 10 cursuri de formare, pe diferite nise jurnalistice, vreo cateva brosuri, zero carti, zero abonamente la reviste.
          iar eu cred ca sunt printre cei mai privilegiati in privinta asta, deci da, ai dreptate.

    • Dan Masca spune:

      Sarut mina Andreia,
      ceea ce gasesti pe inmures.ro in meniul „Romania in Lume” este mult mai ok ;).
      Sigur ca ar merita extins pe diferite domenii . asa cum apare pe situl dat de tine ca exemplu. dar de tradus nu traducem articolele din presa straina :).

      • Am auzit de unul Alin Bolbos care e invitat la Bruxelles la o conferinta pe teme de administratie europeana. Scrie ceva parca in presa locala. Si nu scrie rau. E acolo in capitala europei luna asta. Ca ziarist. Oare stiti ce ziar reprezinta? Cica va merge in toamna la Londra cu presa de investigatii. Dupa cursuri si concurs. Si nu e atat de vizibil unde se zice ca i vizibilitate asa intre pretini. Depinde ce vrei sa vezi si daca ai ochii la tine. Cat despre orbii lui Borges, nu e cazul aici…
        Despre posibili morti nu mi vine sa cred cum se bucura cate unii ce au murit ieri ori o sa le vina vremea maine, dar ati citit nr. 3 dintr-o revista ce apare din Mures in 12 judete plus Bucuresti, si in romana si in maghiara? Se dau economici da mai au cale lunga pana la capital. Desi s in capitala. Daca tot va place sa stiti si sa cititi ceva asezat… sic… Plus Corso ce e pe la nr 20. Si e revista buna, unde scrie din TTM cineva.
        Hai no, cati din cei ce scriu sunt din Mures sau vorba unui intelectual din ministerul public chiar sunt deja clonati Lazar Marica si Baciut in varianta postmoderna……..

  2. Marius R. spune:

    Sunt intru totul de acord cu cele enuntate in articol. Insa consider ca aceste „defecte” jurnalistice uneori tin si de intentia unora nu neaparat de scapari profesionale sau lipsa de perfectionare in domeniu.

  3. Raluca spune:

    La articolul lui Adrian Giurgea a raspuns franc domnul Aurelian Grama .I-a dat doua peste bot si l-a trimis unde-i e locul.Abia apoi a stiut si a putut Giurgea sa abordeze situatia.La mai multe!

  4. ipocritule spune:

    fa reclama si combinatului,aurelian,orice pentru bani.

  5. ioana sandu spune:

    No, Heghes dragá, aici, n-ai dreptate. Adica ai dreptate, da’ numa’ o juma’ de metru. O juma’ de metru de visare si cam ATAT.
    Catalin, noi traim in Romania. Iar aici… SE FURA. Nu numai presarii, ci si oamenii de rand ar trebui sa strige tare, sa demonstreze, sa urle in toate felurile posibile, pana ajunge la urechile indepartate ale UE, SUA, Dumnezeu. Trebuie neaparat sa strigam, sa aratam si altora adevarul nostru. (Nu trebuie sa murim cu el in brate!) Stim cu totii, saracii si hotii, deopotriva, ca cei puternici au alte ocupatii. E totusi, o forma de lupta.
    Noi, saracii, de la care se fura, avem muuuult prea mult bun simt!
    Traiasca Adrian Giurgea!

    • ioana, ca sa pastrez nota comentariului tau si eu as zice ca ai dreptate doar pe o jumatate de metru. avem exemplul clasic in targu-mures: campania electorala din 2004, cand ziarul de mures a adus pe masa toate argumentele posibile pentru care targumureseanul sa nu-l aleaga pe dorin florea ca primar. a dus o puternica si asidua campanie impotriva acestuia, a impartit chiar un manifest cu o sinteza a celor mai importante anchete in preziua votului, iar rezultatul a fost acela ca domnia sa a fost reconfirmat la vot ca primar. nu pentru ca targumuresenii nu ar fi realizat toate minusurile din mandatul acestuia, ci pentru ca a fost victimizat. atunci a aparut si rationamentul „da, a facut si matrapazlacuri, dar a facut si cate ceva prin oras”. aici e pericolul de a striga in gura mare. poti sa strigi adevaruri in gura mare, iar la un moment dat sa constati ca din cauza tonului ridicat lumea nu asimileaza corect informatia, poate de cea mai buna calitate, care i-a fost livrata.

      • Adrian Giurgea spune:

        no cata, gresesti. amarnic. in 2004 greseala a fost intr-adevar victimizarea lui Florea, dar nu prin prezentarea anchetelor, ci prin atacul la persoana care nu place nimanui. atunci Dorin Florea a fost atacat la modul cel mai marsav, iar in spatele atacului a fost chiar unul din actualii lui subalterni. ai uitat?!

        • pai nu gresesc deloc, pentru ca amandoi ne referim la acelasi lucru. dar am spus-o mai voalat ca sa nu mai raspund inca o data si lui aurelian.

          • Adrian Giurgea spune:

            vezi, vorbeam azi de diferenta dintre noi… asta e alta. eu le spun oamenilor in fata. tu ai doar emisiunea verde-n fata…
            frate ungur, vezi si tu cine a trecut la pdl si si-a cerut iertare plangand de la florea… era liberal inainte.

          • nu mai am emisiunea verde-n fata, pentru c-a fost scoasa din grila

            mie imi place sa prezint fapte, uneori sa emit opinii, dar imi place si sa las oamenii care ma citesc sa gandeasca singuri. la fel cum imi place si mie sa fiu lasat sa gandesc singur.

      • ioana sandu spune:

        (Am auzit sintagma. E stupida. Si arata ca voi, presarii, nu v-ati facut datoria!)
        Dar ce spui tu in articol? Ca exista si un alt mod de a arata hotia si hotii. Mai obiectiv, mai detasat sau mai voalat. Si propui o schimbare de ton. O fi logic sa incerci sa atragi si pe altii, dar nu poti sa acuzi confratii ce vor sa strige.
        Noi, cei furati, avem nevoie si de unii, si de altii, si mai ales, avem cumplita nevoie de rezultate.

  6. ioana sandu spune:

    Si mie imi place Peninsula. Imi place si lectura. Dar, la nivel mondial asa ceva se numeste LUX. Si le multumesc tuturor celor care si-au asumat o atitudine de opozitie.

  7. brother maghiar spune:

    adi,despre cine vorbesti?

  8. ioana sandu spune:

    daca spui tu …
    de la fereastra mea sutele-alea de mii nu se prea vad. le iau fata alte milioane mai pamantii la chip. ma tem sa n-ajungem si noi ca ei. de-aia ziceam ca multumesc tuturor cainilor/dulailor/pisicilor ce latra la luna si ma lasa sa dorm putin mai linistita.

  9. brother maghiar spune:

    mr G?

Publica un raspuns