Vineri 10 septembrie 2010 se lansează o nouă platformă online 
- CRITICATAC / www.criticatac.ro. 
Iniţiatorii şi coordonatorii proiectului:
 Vasile Ernu, Mihai Iovănel, Costi Rogozanu, Ciprian Şiulea. 

Sîntem un grup eterogen, cu gust pentru tot ce e incomod. Eticheta 
„stînga” a fost aplicată inexact unora dintre noi, mai ales de către 
grupuri  de intelectuali, aflaţi acum în fruntea unor instituţii
importante ale  statului, care văd în respectivul cuvînt un cap de 
acuzare din oficiu. Aceia dintre noi care chiar sînt „de stînga” nu 
au probleme în a-şi declara firesc credinţele, au făcut-o deja. 
Pofta de critică autentică, de teme  analizate convingător, de subiecte
 care pot anima o viaţă publică aflată  în moarte clinică, a sta e ceea
 ce ne-a unit aici: 

-  În 2009 - într-o campanie electorală care a determinat 
înregimentări politice ale intelectualilor care mai de care mai ridicole - 
şi-a dat ultima suflare ceea ce se numea în mod comun „societate civilă”.
 Vocile publice s-au polarizat şi au lăsat un imens gol pentru spaţiul 
critic. Lipsa de consistenţă şi de priză la realitate s-a adîncit pînă la 
insuportabil. 
-  Lipsesc criticile ideologice, politice, sociale care să iasă din logica 
electorală sau din simple jocuri de culise pentru funcţii, demnităţi. 
-         Vrem să scoatem din umbră oameni care au multe lucruri de spus şi 
care nu au tribună sau nu au forţa de a pune pe masă idei curajoase – e 
impul  să vorbim şi despre altceva decît despre celebrele teme
 „poporul român e blestemat, românul e şmecher”,  „televizorul strică 
poporul”  sau „cultura, încotro?”. 
- A disparut gustul pentru utopie, pentru intrebări naive, directe, 
puternice, ideologice, politice, artistice. Avem de-a face cu o băltoacă 
estetică din care spaţiul public cultural pare incapabil să  iasă. 
Vrem să trecem actualitatea prin bibliografii incomode şi prin 
problematizări  care să ne trezească din pasivitatea traiului 
„capitalist cu faţă umană”. 
-  Derobotizare cetăţenească. Autoprivarea voluntară de libertăţi şi drepturi,
 iată una dintre problemele majore ale lumii contemporane. De aceea ne asumăm
 lipsa de sex appeal mediatic a unor critici sau analize. Dar ne-am săturat 
să avem o lungă galerie de vedete intelectuale şi două-trei idei care încap 
pe un colţ de ziar. 
-         Nu ne interesează anticorporatisme de salon, „ecologisme” fanatice,
 critici nediferenţiate ale „societăţii de consum” fără argumente solide. 
-         Nu vrem să românizăm problemele, un clişeu îngrozitor din care s-au 
hrănit comod mulţi intelectuali autohtoni. 
-         Criticatac e un grup independent de analiză ideologică şi dezbateri
 care vrea să stabilească o nouă agendă, dincolo de temele călduţe din 
mainstreamul intelectual.
 „Societatea civilă” a murit, poate e timpul să înviem adevăratele motive
pentru care îşi au rostul artiştii şi intelectualii pe lumea asta: să atingă,
 să atace, să provoace şi nu doar să amuze şi să satisfacă puterea. 
-Să profităm de criză şi să recîştigăm gustul libertăţii de expresie,
 în pofida instituţiilor menite să „întreţină cultura” care cheltuie bani inutil 
cu discuţii sterile. 
-Din ce în ce mai mulţi oameni informaţi din domenii departe de „cultură şi 
artă”  caută răspunsuri, caută forme de revoltă eficientă, de recîştigare a 
unei voci civile puternice,  dincolo de proteste ale foamei şi mitinguri 
organizate de sindicalişti corupţi. 
Sperăm să ajungem la ei, sperăm să putem ataca probleme sensibile lăsate 
deoparte de intelectuali:
 raportul bănci-cetăţeni, stat-privat, angajat-angajator. Cea mai populară 
abordare de pînă acum a fost  „Capitalişti vs. Comunişti”, sintagma care 
explică tot. Joaca de-a hoţii şi vardiştii s-a încheiat. 
- Sîntem un grup coagulat exclusiv de dorinţa de discurs critic şi relaxat,
 de dorinţa de trezire  din tot felul de transe culturale sau politice. 
Vrem să defrişăm ordinea stufoasă a discursului 
public: protocapitalism, aproape colonialism, care ţine o parte din 
Estul Europei cu capul plecat. 
Frica de critică a UE. Frica de apropiere onestă de propriul trecut.
 Frica de comunism! Frica de enunţuri simple şi întrebări directe!
 Ne-aţi plictisit cu logica resentimentului şi cu arta făcută ca să împartă 
lumea în elite şi restul lumii. 

S-a lansat www.criticatac.ro

Vineri 10 septembrie 2010 se lansează o nouă platformă online 
- CRITICATAC / www.criticatac.ro. 
Iniţiatorii şi coordonatorii proiectului:
 Vasile Ernu, Mihai Iovănel, Costi Rogozanu, Ciprian Şiulea. 

Sîntem un grup eterogen, cu gust pentru tot ce e incomod. Eticheta 
„stînga” a fost aplicată inexact unora dintre noi, mai ales de către 
grupuri  de intelectuali, aflaţi acum în fruntea unor instituţii
importante ale  statului, care văd în respectivul cuvînt un cap de 
acuzare din oficiu. Aceia dintre noi care chiar sînt „de stînga” nu 
au probleme în a-şi declara firesc credinţele, au făcut-o deja. 
Pofta de critică autentică, de teme  analizate convingător, de subiecte
 care pot anima o viaţă publică aflată  în moarte clinică, a sta e ceea
 ce ne-a unit aici: 

-  În 2009 - într-o campanie electorală care a determinat 
înregimentări politice ale intelectualilor care mai de care mai ridicole - 
şi-a dat ultima suflare ceea ce se numea în mod comun „societate civilă”.
 Vocile publice s-au polarizat şi au lăsat un imens gol pentru spaţiul 
critic. Lipsa de consistenţă şi de priză la realitate s-a adîncit pînă la 
insuportabil. 
-  Lipsesc criticile ideologice, politice, sociale care să iasă din logica 
electorală sau din simple jocuri de culise pentru funcţii, demnităţi. 
-         Vrem să scoatem din umbră oameni care au multe lucruri de spus şi 
care nu au tribună sau nu au forţa de a pune pe masă idei curajoase – e 
impul  să vorbim şi despre altceva decît despre celebrele teme
 „poporul român e blestemat, românul e şmecher”,  „televizorul strică 
poporul”  sau „cultura, încotro?”. 
- A disparut gustul pentru utopie, pentru intrebări naive, directe, 
puternice, ideologice, politice, artistice. Avem de-a face cu o băltoacă 
estetică din care spaţiul public cultural pare incapabil să  iasă. 
Vrem să trecem actualitatea prin bibliografii incomode şi prin 
problematizări  care să ne trezească din pasivitatea traiului 
„capitalist cu faţă umană”. 
-  Derobotizare cetăţenească. Autoprivarea voluntară de libertăţi şi drepturi,
 iată una dintre problemele majore ale lumii contemporane. De aceea ne asumăm
 lipsa de sex appeal mediatic a unor critici sau analize. Dar ne-am săturat 
să avem o lungă galerie de vedete intelectuale şi două-trei idei care încap 
pe un colţ de ziar. 
-         Nu ne interesează anticorporatisme de salon, „ecologisme” fanatice,
 critici nediferenţiate ale „societăţii de consum” fără argumente solide. 
-         Nu vrem să românizăm problemele, un clişeu îngrozitor din care s-au 
hrănit comod mulţi intelectuali autohtoni. 
-         Criticatac e un grup independent de analiză ideologică şi dezbateri
 care vrea să stabilească o nouă agendă, dincolo de temele călduţe din 
mainstreamul intelectual.
 „Societatea civilă” a murit, poate e timpul să înviem adevăratele motive
pentru care îşi au rostul artiştii şi intelectualii pe lumea asta: să atingă,
 să atace, să provoace şi nu doar să amuze şi să satisfacă puterea. 
-Să profităm de criză şi să recîştigăm gustul libertăţii de expresie,
 în pofida instituţiilor menite să „întreţină cultura” care cheltuie bani inutil 
cu discuţii sterile. 
-Din ce în ce mai mulţi oameni informaţi din domenii departe de „cultură şi 
artă”  caută răspunsuri, caută forme de revoltă eficientă, de recîştigare a 
unei voci civile puternice,  dincolo de proteste ale foamei şi mitinguri 
organizate de sindicalişti corupţi. 
Sperăm să ajungem la ei, sperăm să putem ataca probleme sensibile lăsate 
deoparte de intelectuali:
 raportul bănci-cetăţeni, stat-privat, angajat-angajator. Cea mai populară 
abordare de pînă acum a fost  „Capitalişti vs. Comunişti”, sintagma care 
explică tot. Joaca de-a hoţii şi vardiştii s-a încheiat. 
- Sîntem un grup coagulat exclusiv de dorinţa de discurs critic şi relaxat,
 de dorinţa de trezire  din tot felul de transe culturale sau politice. 
Vrem să defrişăm ordinea stufoasă a discursului 
public: protocapitalism, aproape colonialism, care ţine o parte din 
Estul Europei cu capul plecat. 
Frica de critică a UE. Frica de apropiere onestă de propriul trecut.
 Frica de comunism! Frica de enunţuri simple şi întrebări directe!
 Ne-aţi plictisit cu logica resentimentului şi cu arta făcută ca să împartă 
lumea în elite şi restul lumii. 
Postat de pe data de 10 sept., 2010 in categoria Cultură, Evenimente. Poti urmari comentariile acestui articol prin RSS 2.0. Acest articol a fost vizualizat de 311 ori.

Publica un raspuns