Săptămâna aceasta prefectul Marius Pașcan și președintele Consiliului Județean Lokodi Edita au primit la Palatul Administrativ o delegație din Angola. La București, nici un lider mare al lumii nu a fost primit în ultimii doi ani, cu excepția cancelarului german Angela Merkel. Președintele României Traian Băsescu este evitat subtil și diplomatic la summiturile NATO sau UE, iar invitat de vreuna din cancelariile importante ale lumii cu atât mai puțin. La schimbarea puterii am auzit o pleiadă de nume dubioase care au ajuns în funcții de ambasadori prin diferite capitale ale lumii, fără ca vreo carieră premergătoare, ori vreun alt argument forte să-i recomande. Dacă e să mă gândesc la excepții, poate doar ascensiunea domnului Bogdan Aurescu ar fi de menționat, după succesul domniei sale la Haga. Cam cu o lună în urmă Nicolae Balint aducea la Tîrgu-Mureș patru foști diplomați de carieră (între care foști ambasadori români în Rusia, Germania și China) care povesteau cu regret că diplomația românească este într-o cădere liberă, că nu mai există o școală de diplomație românească și legau aceste minusuri inclusiv de chestiuni concrete din „bunul-mers” al societății românești actuale. În fine, astăzi citesc știrea potrivit căreia Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării l-a sancționat pe însuși ministrul de externe al României Teodor Baconschi pentru o declarație care ar fi discriminat etnia romă. Iar acesta mi se pare apogeul declinului (dacă mi-e permis jocul de cuvinte): un ministru de externe să fie sancționat pentru o declarație total lipsită de diplomație.

Asta este: am pornit de la momentul 1990 în care diplomații români erau unii dintre cei mai căutați din rândul ambasadorilor proveniți din estul Europei, la un dezastru ascuns sub preș, pe care nu-l vedem, însă dacă deschidem ochii mai tare îl simțim. Politica românească nu mai produce diplomați, școala de diplomație care pregătea acești demnitari (ca pe niște tehnocrați) care reprezentau Statul Român nu-și mai are rostul din pricina ascensiunii în diplomație pe mijloace total neprofesionale și, mai grav, parcă toată societatea și-a pierdut din calmul și doza de diplomație caractersitice unei societăți normale.

Dacă vă întrebați ce are de-a face asta cu mine, ori cu dumneata stimate cititor, în trei exemple la prima strigare aș răspunde în felul următor: prețul gazului (relația proastă cu Rusia), menținerea vizelor pentru destinații importante (între care și SUA, care de pildă Ungariei nu i se mai percepe) sau declinul agriculturii (proasta negociere a tratatului de aderare la UE). Credeți că nu vă afectează și pe dumneavoastră? Mai gândiți-vă o dată.

Șah diplomat

Săptămâna aceasta prefectul Marius Pașcan și președintele Consiliului Județean Lokodi Edita au primit la Palatul Administrativ o delegație din Angola. La București, nici un lider mare al lumii nu a fost primit în ultimii doi ani, cu excepția cancelarului german Angela Merkel. Președintele României Traian Băsescu este evitat subtil și diplomatic la summiturile NATO sau UE, iar invitat de vreuna din cancelariile importante ale lumii cu atât mai puțin. La schimbarea puterii am auzit o pleiadă de nume dubioase care au ajuns în funcții de ambasadori prin diferite capitale ale lumii, fără ca vreo carieră premergătoare, ori vreun alt argument forte să-i recomande. Dacă e să mă gândesc la excepții, poate doar ascensiunea domnului Bogdan Aurescu ar fi de menționat, după succesul domniei sale la Haga. Cam cu o lună în urmă Nicolae Balint aducea la Tîrgu-Mureș patru foști diplomați de carieră (între care foști ambasadori români în Rusia, Germania și China) care povesteau cu regret că diplomația românească este într-o cădere liberă, că nu mai există o școală de diplomație românească și legau aceste minusuri inclusiv de chestiuni concrete din „bunul-mers” al societății românești actuale. În fine, astăzi citesc știrea potrivit căreia Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării l-a sancționat pe însuși ministrul de externe al României Teodor Baconschi pentru o declarație care ar fi discriminat etnia romă. Iar acesta mi se pare apogeul declinului (dacă mi-e permis jocul de cuvinte): un ministru de externe să fie sancționat pentru o declarație total lipsită de diplomație.

Asta este: am pornit de la momentul 1990 în care diplomații români erau unii dintre cei mai căutați din rândul ambasadorilor proveniți din estul Europei, la un dezastru ascuns sub preș, pe care nu-l vedem, însă dacă deschidem ochii mai tare îl simțim. Politica românească nu mai produce diplomați, școala de diplomație care pregătea acești demnitari (ca pe niște tehnocrați) care reprezentau Statul Român nu-și mai are rostul din pricina ascensiunii în diplomație pe mijloace total neprofesionale și, mai grav, parcă toată societatea și-a pierdut din calmul și doza de diplomație caractersitice unei societăți normale.

Dacă vă întrebați ce are de-a face asta cu mine, ori cu dumneata stimate cititor, în trei exemple la prima strigare aș răspunde în felul următor: prețul gazului (relația proastă cu Rusia), menținerea vizelor pentru destinații importante (între care și SUA, care de pildă Ungariei nu i se mai percepe) sau declinul agriculturii (proasta negociere a tratatului de aderare la UE). Credeți că nu vă afectează și pe dumneavoastră? Mai gândiți-vă o dată.

Postat de pe data de 25 nov., 2010 in categoria Civism. Poti urmari comentariile acestui articol prin RSS 2.0. Acest articol a fost vizualizat de 1,062 ori.

5 Raspunsuri pentru “Șah diplomat”

  1. decebal traian remes spune:

    suuuper articolul!!!
    felicitari!

  2. maria spune:

    Dar avem o elena…udrea, sursă de *lumină* iar numirile în posturile de ambasadori s-au efectuat, sunt sigură, prin metoda *șoric*, adică pe bază de șpagă și cumetrii; de aceea a ajuns un fel de angolezi ai Europei!

  3. nicolae balint spune:

    Merci pentru publicitate, dar e vorba de o mica confuzie in articol. La Mures am adus patru diplomati, nu trei.
    Cu stima,
    Acelasi Nicu B.

Publica un raspuns