Apel lansat in 2007 de ALIANŢA NAŢIONALĂ PENTRU REGATUL ROMÂNIEI
După ce Uniunea Sovietică a impus regimul totalitar comunist în România, prin anihilarea partidelor şi acapararea structurilor de conducere a statului, singura barieră în faţa distrugerii democraţiei şi a ţesutului societăţii româneşti rămăsese Majestatea Sa Regele Mihai I, reprezentantul unui regim legitim, care modernizase ţara, îi asigurase independenţa, unitatea şi respectabilitatea. Regele întruchipa, la sfârşitul celui de-al doilea război mondial, speranţele de libertate şi prosperitate ale unui întreg popor. Contextul internaţional şi deciziile luate fără ca românii să fie consultaţi au sortit eşecului încercările curajoase ale Regelui, de a opri sovietizarea şi comunizarea României. Puterile democratice ale lumii nu l-au susţinut pe tânărul Rege care, prin actul de la 23 august 1944, grăbise victoria Aliaţilor, scurtase războiul cu şase luni şi salvase vieţile a sute de mii de oameni. Aranjamentele dintre marile puteri condamnaseră deja România la jumătate de secol de totalitarism comunist.
În ziua de 30 decembrie 1947, Palatul Elisabeta a fost înconjurat de unităţi militare fidele comuniştilor, iar Garda Regală a fost dezarmată. Petru Groza şi Gh. Gheorghiu-Dej l-au silit pe Majestatea Sa Regele Mihai I să abdice, şantajându-l cu executarea a peste 1000 de studenţi anticomunişti ţinuţi sub arest. Sub ameninţarea anihilării fizice, Regele a semnat documentul de abdicare, pentru Sine şi urmaşii Săi. Prin faptul că abdicarea s-a făcut sub presiunea şantajului, actul este lovit de nulitate. În plus, comuniştii au nesocotit faptul că Regele nu putea acţiona decât în nume propriu şi nicidecum pentru instituţia Monarhieica atare. Aşadar, convingerea că prin semnătura smulsă Regelui s-a abolit implicit şi Monarhia a fost complet aberantă. În şedinţa Adunării Deputaţilor, convocată în grabă după abdicare, ar fi urmat ca aceasta să fie confirmată, prin adoptarea legii nr. 363, care proclama Republica Populară Română şi abroga Constituţia din 1923. La acea şedinţă nu s-a atins cvorumul necesar pentru asemenea decizii, doar 60 de deputaţi fiind prezenţi. Aşadar, abolirea Monarhiei nu a fost niciodată aprobată de Parlamentul României. Mai mult, modificarea formei de guvernământ ar fi trebuit să fie confirmată de majoritatea populaţiei ţării, printr-un referendum. Aşa cum Regele Carol I fusese adus pe Tronul României în urma unui plebiscit la care obţinuse o covârşitoare majoritate favorabilă, tot aşa şi abolirea Monarhiei ar fi trebuit să fie confirmată printr-un referendum. În deceniile care au urmat, nu s-a ţinut cont de faptul că Monarhia nu fusese, de fapt abolită de drept şi că peste Regatul României nu se putea suprapune altă formă de stat, oricare ar fi fost ea. În concluzie, din punct de vedere pur juridic, Monarhia nefiind abolită realmente, România este până în ziua de azi un Regat, iar Majestatea Sa Regele Mihai I este Suveranul de drept al acestei ţări.
Luând în considerare argumentele juridice şi morale prezentate mai sus; sprijinindu-ne pe concluziile Raportului Comisiei Tismăneanu şi pe Mesajul Preşedintelui României, adresat Parlamentului, prin care se oficializează o realitate cunoscută de toţi românii, aceea că regimul comunist din România a fost unul ?ilegitim şi criminal?; nu în ultimul rând, luând act de prezenţa printre noi a unuia dintre cei mai importanţi oameni de stat ai istoriei secolului al XX-lea, Majestatea Sa Regele Mihai I, garant al demnităţii naţionale, model de echilibru, curaj şi constanţă în apărarea intereselor perene ale poporului Său, solicităm instituţiilor Statului român să repună Legalitatea şi Adevărul în drepturi, lăsând România să revină, în sfârşit, după decenii de suferinţe şi căutări desfigurante, la calea sa firească, aceea care nu poate fi asigurată decât de forma de guvernământ care nu a dispărut niciodată, nici juridic şi nici din inimile românilor. România adevărată este Monarhie, iar chipul ei cel bun este Majestatea Sa Regele Mihai. Noi nu trebuie decât să avem curajul de a recunoaşte acest lucru. La realităţile cele mai simple, evidente şi benefice ajungem cu greu, dar acum, după 60 de ani de rătăcire, merităm să ne recăpătăm sufletul. Iar România merită ca pe creştetul ei, înălţat în libertate, să reapară Coroana Regală.
Semnături: Doina Cornea -profesoară, Cluj-Napoca, Prof.dr. Nicolae Constantinescu – membru al Academiei de Medicină, Bucureşti, Wilfried H.Lang -observator economic pentru Europa de sud-est, Germania, Rodica Coposu – inginer, Bucureşti, Flavia Bălescu -economist, Bucureşti, Roxana Iordache, publicist, Bucureşti, Elena Iordache – medic, Bucureşti, Ioan Paţiu – medic, Cluj-Napoca, Leontin Iuhas – inginer, Cluj-Napoca, Prof.univ. Theodor Bucur- expert internaţional (Franţa), Ariadna Combes – profesoară, Franţa , Alexandru Combes – student, Cluj-Napoca, Valerian Stan – jurist, Bucureşti, Dinu Ianculescu – actor, scriitor, Frankfurt, Valentin Popescu – economist, Bucureşti, Elena Popescu – economist, Bucureşti, Aurelia Popescu – pensionară, Bucureşti, Filip Lucian Iorga – istoric, Bucureşti, Lucia Iorga – psiholog, Bucureşti, Cristian Gheorghe Iacob – economist, Bucureşti, Viorica Andriţoiu – economist, Bucureşti, Ion Andritoiu – inginer, Bucureşti, Prof.univ. Sergiu Iliescu – UPB, Bucureşti, Marilena Rotaru – realizator TV, Bucureşti, George Rotaru – jurnalist, Bucureşti, Alina Marc-Ciulacu – filolog, Bucureşti, Cristinel Ciulacu- economist, Bucureşti, Dida Marc- bibliotecară , Sebiş-Arad, Constantin Terente Marc, metodist, Sebiş-Arad, Florica Petrescu – economist, Vedea-Argeş, Maria Gociu- economist, Bucureşti, Mihaela Petrescu – inginer, Bucureşti, Gabriel Petrescu – inginer, Bucureşti, Ioana Negreanu -profesoară, Bucureşti, Eugenia Andronache -chimist, Bucureşti, Jean Negreanu – merceolog, sat Bircii, Scorniceşti-Olt, Mihai Cantuniari – scriitor, Bucureşti, Ileana Cantuniari – profesoară, traducătoare, Bucureşti, Radu Cantuniari – artist plastic, Bucureşti, Simona Cantuniari – medic, Bucureşti
30 decembrie 1947
Apel lansat in 2007 de ALIANŢA NAŢIONALĂ PENTRU REGATUL ROMÂNIEI
După ce Uniunea Sovietică a impus regimul totalitar comunist în România, prin anihilarea partidelor şi acapararea structurilor de conducere a statului, singura barieră în faţa distrugerii democraţiei şi a ţesutului societăţii româneşti rămăsese Majestatea Sa Regele Mihai I, reprezentantul unui regim legitim, care modernizase ţara, îi asigurase independenţa, unitatea şi respectabilitatea. Regele întruchipa, la sfârşitul celui de-al doilea război mondial, speranţele de libertate şi prosperitate ale unui întreg popor. Contextul internaţional şi deciziile luate fără ca românii să fie consultaţi au sortit eşecului încercările curajoase ale Regelui, de a opri sovietizarea şi comunizarea României. Puterile democratice ale lumii nu l-au susţinut pe tânărul Rege care, prin actul de la 23 august 1944, grăbise victoria Aliaţilor, scurtase războiul cu şase luni şi salvase vieţile a sute de mii de oameni. Aranjamentele dintre marile puteri condamnaseră deja România la jumătate de secol de totalitarism comunist.
În ziua de 30 decembrie 1947, Palatul Elisabeta a fost înconjurat de unităţi militare fidele comuniştilor, iar Garda Regală a fost dezarmată. Petru Groza şi Gh. Gheorghiu-Dej l-au silit pe Majestatea Sa Regele Mihai I să abdice, şantajându-l cu executarea a peste 1000 de studenţi anticomunişti ţinuţi sub arest. Sub ameninţarea anihilării fizice, Regele a semnat documentul de abdicare, pentru Sine şi urmaşii Săi. Prin faptul că abdicarea s-a făcut sub presiunea şantajului, actul este lovit de nulitate. În plus, comuniştii au nesocotit faptul că Regele nu putea acţiona decât în nume propriu şi nicidecum pentru instituţia Monarhieica atare. Aşadar, convingerea că prin semnătura smulsă Regelui s-a abolit implicit şi Monarhia a fost complet aberantă. În şedinţa Adunării Deputaţilor, convocată în grabă după abdicare, ar fi urmat ca aceasta să fie confirmată, prin adoptarea legii nr. 363, care proclama Republica Populară Română şi abroga Constituţia din 1923. La acea şedinţă nu s-a atins cvorumul necesar pentru asemenea decizii, doar 60 de deputaţi fiind prezenţi. Aşadar, abolirea Monarhiei nu a fost niciodată aprobată de Parlamentul României. Mai mult, modificarea formei de guvernământ ar fi trebuit să fie confirmată de majoritatea populaţiei ţării, printr-un referendum. Aşa cum Regele Carol I fusese adus pe Tronul României în urma unui plebiscit la care obţinuse o covârşitoare majoritate favorabilă, tot aşa şi abolirea Monarhiei ar fi trebuit să fie confirmată printr-un referendum. În deceniile care au urmat, nu s-a ţinut cont de faptul că Monarhia nu fusese, de fapt abolită de drept şi că peste Regatul României nu se putea suprapune altă formă de stat, oricare ar fi fost ea. În concluzie, din punct de vedere pur juridic, Monarhia nefiind abolită realmente, România este până în ziua de azi un Regat, iar Majestatea Sa Regele Mihai I este Suveranul de drept al acestei ţări.
Luând în considerare argumentele juridice şi morale prezentate mai sus; sprijinindu-ne pe concluziile Raportului Comisiei Tismăneanu şi pe Mesajul Preşedintelui României, adresat Parlamentului, prin care se oficializează o realitate cunoscută de toţi românii, aceea că regimul comunist din România a fost unul ?ilegitim şi criminal?; nu în ultimul rând, luând act de prezenţa printre noi a unuia dintre cei mai importanţi oameni de stat ai istoriei secolului al XX-lea, Majestatea Sa Regele Mihai I, garant al demnităţii naţionale, model de echilibru, curaj şi constanţă în apărarea intereselor perene ale poporului Său, solicităm instituţiilor Statului român să repună Legalitatea şi Adevărul în drepturi, lăsând România să revină, în sfârşit, după decenii de suferinţe şi căutări desfigurante, la calea sa firească, aceea care nu poate fi asigurată decât de forma de guvernământ care nu a dispărut niciodată, nici juridic şi nici din inimile românilor. România adevărată este Monarhie, iar chipul ei cel bun este Majestatea Sa Regele Mihai. Noi nu trebuie decât să avem curajul de a recunoaşte acest lucru. La realităţile cele mai simple, evidente şi benefice ajungem cu greu, dar acum, după 60 de ani de rătăcire, merităm să ne recăpătăm sufletul. Iar România merită ca pe creştetul ei, înălţat în libertate, să reapară Coroana Regală.
Semnături: Doina Cornea -profesoară, Cluj-Napoca, Prof.dr. Nicolae Constantinescu – membru al Academiei de Medicină, Bucureşti, Wilfried H.Lang -observator economic pentru Europa de sud-est, Germania, Rodica Coposu – inginer, Bucureşti, Flavia Bălescu -economist, Bucureşti, Roxana Iordache, publicist, Bucureşti, Elena Iordache – medic, Bucureşti, Ioan Paţiu – medic, Cluj-Napoca, Leontin Iuhas – inginer, Cluj-Napoca, Prof.univ. Theodor Bucur- expert internaţional (Franţa), Ariadna Combes – profesoară, Franţa , Alexandru Combes – student, Cluj-Napoca, Valerian Stan – jurist, Bucureşti, Dinu Ianculescu – actor, scriitor, Frankfurt, Valentin Popescu – economist, Bucureşti, Elena Popescu – economist, Bucureşti, Aurelia Popescu – pensionară, Bucureşti, Filip Lucian Iorga – istoric, Bucureşti, Lucia Iorga – psiholog, Bucureşti, Cristian Gheorghe Iacob – economist, Bucureşti, Viorica Andriţoiu – economist, Bucureşti, Ion Andritoiu – inginer, Bucureşti, Prof.univ. Sergiu Iliescu – UPB, Bucureşti, Marilena Rotaru – realizator TV, Bucureşti, George Rotaru – jurnalist, Bucureşti, Alina Marc-Ciulacu – filolog, Bucureşti, Cristinel Ciulacu- economist, Bucureşti, Dida Marc- bibliotecară , Sebiş-Arad, Constantin Terente Marc, metodist, Sebiş-Arad, Florica Petrescu – economist, Vedea-Argeş, Maria Gociu- economist, Bucureşti, Mihaela Petrescu – inginer, Bucureşti, Gabriel Petrescu – inginer, Bucureşti, Ioana Negreanu -profesoară, Bucureşti, Eugenia Andronache -chimist, Bucureşti, Jean Negreanu – merceolog, sat Bircii, Scorniceşti-Olt, Mihai Cantuniari – scriitor, Bucureşti, Ileana Cantuniari – profesoară, traducătoare, Bucureşti, Radu Cantuniari – artist plastic, Bucureşti, Simona Cantuniari – medic, Bucureşti
