Teatrul lor vs. teatrul nostru

Am avut fericitul prilej săptămâna trecută să văd o seamă întreagă de spectacole de teatru, aici la Tîrgu-Mureș și unul la Cluj. Am început joi și vineri cu patru spectacole văzute din cele 12 produse de studenții mureșeni, sibieni și clujeni în cadrul proiectului european derulat de Teatru 74 împreună cu facultățile de teatru din cele trei orașe reședință de județ. Mi-au fost recomandate cam cele mai bune patru spectacole din cele 12, din mai multe guri, așa că am cules crema mini-festivalului. Spectacole bunicele, bune, unele către foarte bune. Curate, oneste, cu actorie preponderent bună și foarte bună. Spectacole pline de idei. Un suflu nou, adus de studenți sau masteranzi, deci implicit având în conținut și stângăcii de începători. Cu toate acestea, n-am ieșit de la nici unul din cele patru spectacole dezamăgit. A fost exact așa cum mă așteptam sau mai bine.

Sâmbătă am mers la Cluj să văd Ultimul mesaj al cosmonautului către femeia pe care a iubit-o cândva în fosta Uniune Sovietică. Exact ca și numele, spectacolul pus în scenă de incomodul Radu Afrim pe scena Teatrului Național din Cluj este lung. Extrem de lung, dacă e să ne luăm după cele aproape trei ore (fără pauză) în care regizorul și-a propus să te țină în scaun. Și te ține. Chiar dacă se simte că e „tras de păr”, chiar dacă lumea criticii teatrale spune că nu e tocmai cel mai reușit spectacol al regizorului (la mine a fost primul, deci n-am termen de comparație), chiar dacă unii actori duc mai greu rolul până la capăt, chiar dacă textul nu e unul grozav, spectacolul e altceva. E total altceva față de tot ce-am văzut la Tîrgu-Mureș în ultimii ani. Are prospețime, are idei, are apropiere față de public, e gândit, e construit. Simți ca ins care stă în scaun că ți se adresează, că ești invitat să gândești cu ajutorul imaginilor de pe scenă. Simți că trebuie să rumegi ceea ce vezi.

Revin acasă și mă duc aseară și la Zorba grecul, care a avut vineri premiera la Teatrul Național din Tîrgu-Mureș, în regia lui Sorin Misirianțu. O carte, un film, un nume mare Zorba ăsta. Mă așteptam la multe și am ieșit total dezamăgit. Nu m-a incitat, nu m-a mișcat, nu m-a pus pe gânduri… nimic. Observați desigur că nu sunt un priceput prea mare într-ale teatrului, nu stăpânesc termeni, concepte, principii și alte cele după care se ghidează scenografia, regia, ori jocul actoricesc. Dar am ieșit dezamăgit. M-am plictisit cumplit, ca în multe alte dăți la Naționalul târgumureșean. Și simțeam că n-a fost musai vina actorilor care au dat viață personajelor.

Nu intru mai mult în detalii, dar îmi permit să vă fac o recomandare. Dacă sunteți iubitori de teatru și vreți să vedeți spectacole bunicele sau bune mergeți în spațiile mici din Tîrgu-Mureș, gustați din prospețimea teatrului alternativ mureșean, iar dacă vreți să vedeți spectacole mari, pe scene mari, faceți bine și dați o fugă până la Cluj sau Sibiu. După o astfel de experiență veți înțelege de ce Teatrul Național din Tîrgu-Mureș se află atât de tare afundat într-un con de umbră.

P.S. Ca acum să n-o lungesc excesiv, mâine voi scrie câteva rânduri și despre impresia mea legată de publicul care are acces la spectacole multe și bune față de publicul care are acces la spectacole multe, majoritatea proaste.

Postat de pe data de 21 mart., 2011 in categoria Civism, Opinii. Poti urmari comentariile acestui articol prin RSS 2.0. Acest articol a fost vizualizat de 5,136 ori.

14 Raspunsuri pentru “Teatrul lor vs. teatrul nostru”

  1. brother magyar spune:

    con de umbra zici?
    daca te referi la conul de umbra care se formeaza atunci cand inchizi usa unei bude la tara si lumina patrunde printre crapaturile neacoperite,iar mirosul pestilential te inconjoara ca o patura din pasla iar senzatia de intuneric din mijlocul zilei se amplifica,da frate,e con de umbra
    zorba grecul,auzi tu….
    daca titlul era parodie la zorba grecul,da,cat de cat era ok,asa pentru lumpeni

  2. Mircea spune:

    Sincer, nu am inteles, fratele meu, dintre ele numai una merge la buda la tara: Clio, a Istoriei; a doua, Melpomena, a Tragediei; a treia, Thalia, a Comediei; a patra, Euterpe, a Muzicii; a cincea, Terpsichora, a Dansului; a şasea, Erato, a Poeziei erotice; a şaptea, Caliope, a Poeziei epice şi a Elocvenţei; a opta, Urania, a Astronomiei; a noua, Polimnia, a Poeziei lirice şi a Mimicii ? S-a mutat teatrul la tara, sau …toata tara e o comedie 🙂

  3. Dan Mașca spune:

    Cataline, esti prea exigent.
    Sala a fost plina. Un spectacol prin care la final ai inteles ce trebuie sa faci ca sa ajungi ca Grecia in buda, con de umbra, cu datoria publica 😉 .
    Este un spectacol care merita vazut o data si este a treia premiera sub noua conducere a nationalului, care se va oficializa.
    Oricum ramin la ideea mea : Teatrul national ar trebui sa fie desfiintat.
    Ar trebui sa fie dotat si sa aiba un management prin care sa administrezi locatia pentru ca trupe mici sau mari sa poata sa monteze si sa joace.
    Pur si simplu ar trebui sa fie ca un cinema : produci filmul in ce locatie poti si dupa aceea folosesti cinemaul ca sala/logistica pentru o forma de a-l vedea.

  4. brother magyar spune:

    domnu dan,un fel da sala polivalenta,nu?
    sincer,credeam ca teatrul national e un fel de tvr,adica deasupra diferitelor curente si faze de moment,care are rolul de a mentine actuale valorile nationale,atat ca si piese de teatru cat si a actorilor de anvergura
    dar
    ca sa ne referim exact la subiect, dragi actori si domnu regizor,ati fost penibil,provinciali si,de ce sa n-o spun ca *ula,cei trei P
    mi-e rusine de mine ca mi-am pierdut timpul acolo

  5. la reprezentația de duminică sala a fost pe jumătate goală.
    eu aș păstra numai directorul, directorul artistic, personalul administrativ și cel de la machiaj, recuzită, decoruri & stuff like that. cum ar veni suntem cam pe aceeași lungime de undă. 🙂

  6. brother magyar spune:

    brotheru e de acord cu tine

  7. sandu feier spune:

    Mie mi se pare sectia romana mult peste cea maghiara. Iar Zorba e un spectacol la care ei nici nu pot visa. Pai de unde sa ai tu un Radulescu, un Cristache, un Gavaza, un Craciun – la unguri? Hai sictir , frati maghiari. Iar Clujul, baiete nu ne este cu nimic superior. Suferi de complexul provincialului. Du-te la Bucuresti! Si ramai acolo!

  8. stancu emil spune:

    ma heghes, da` propune inchiderea sectiei maghiare, pacaliciu` pamantului… te-ai gasit tu sa scrii despre teatru, paduche ambulant! bai, nu avem nevoie de parerile tale (care oricum sunt sovine si nepricepute). si apuca-te de scris la reviste gen „Pentru Patrie”.

  9. sonny spune:

    Draga brother magyar, dispari si tu si toti ungurii din zona! Asa vom avea un teatru mai bun la Targu Mures!

  10. sandu, stancu sau sonny, dacă tot vrei să pari trei oameni diferiți fă cumva să nu dai comentarii de pe același ip, că-i penibil.

  11. brother magyar spune:

    bai prietene,ca sa nu-ti spun altfel,poate ca cei enumerati de tine sunt actori in sensul ca mimarea orgasmului e tot un fel teatru pentru curve,dar zorba grecul arata ca un cur pensat.
    heghes bacsi,stii care-i partea buna a spectacolului?
    faptul ca pancu nu a participat cu nimic,hahaha

  12. ioana spune:

    Zorba Grecul mi se pare i piesa destul de buna, mai ales dupa toate esecurile din ultimul timp, piese puse de „mari regizori”, si care nu merita vizionate. Catalin, ce director sa pastrezi???????? Radescu?????? care se crede la Bucuresti, si nu realizeaza unde se afla??? Daca va fi el atunci putem sa ne luam adio de la trupa Liviu Rebreanu.

Publica un raspuns