Îi spune excepție dar de fapt cam tot aia e – tocmeală. Și aici e o mare problemă. De fapt una din cele mai mari hibe din societatea noastră, pentru că deși acceptăm unele principii după care ne ghidăm, mereu reușim să ne uităm la capra vecinului și să găsim ușor explicații pentru mica excepție care ni s-ar potrivi, ni s-ar cuveni.

Iar asta se aplică peste tot, începând de la șeful statului care nu conduce ședințele de Guvern, cu excepția cazurilor… mă rog, cele în care domnul Traian Băsescu găsește explicația să meargă la Guvern și să prezideze o ședință.

Legile teoretic ar trebui să fie emise exclusiv de Parlament, după care vin normele de aplicare, cu excepțiile de rigoare, care uneori schimbă chiar esența inițială a legii. Iar acesta este cazul fericit, pentru că există și varianta ordonanțelor de urgență date de guvern, deci o altă tocmeală de la principiul inițial – legile sunt emise de către Parlament.

Transportul în comun nu este gratuit sau subvenționat de stat la Tîrgu-Mureș. Dar, de la regulă sunt exceptați elevii, studenții, pensionarii, persoanele cu dizabilității, angajații Siletina și Transport Local și tot așa. Așadar avem din nou regula, iar dacă ne uităm la excepția de la regulă vedem c-am ajuns să ne batem joc de însăși regula care devine ridicolă. Ș-atunci până și cei care nu sunt exceptați încearcă să o ocolească pentru simplul fapt că devine ridicolă.

Dacă extindem la toate nivelurile, aplecarea românească spre excepție mai tare decât spre regulă o găsim infiltrată cam peste tot. Dar absolut în orice domeniu. De la imunitatea exagerată a parlamentarului, la gazul care până mai ieri era subvenționat pentru Azomureș, până la parcarea în oraș, trecând pe la codul rutier și pe oriunde vreți dumneavoastră, peste tot dăm de o regulă de fier și o armată ruginie de excepții. Ne place să credem că trăim într-o societate clădită pe principii, reguli și legi, dar de fapt ele sunt doar un pretext pentru a căuta excepțiile lor. Pe care le exploatăm la maximum. Trăim într-o societate excepțională. 🙂

Unde-i lege nu-i tocmeală, dar poate fi excepție

Îi spune excepție dar de fapt cam tot aia e – tocmeală. Și aici e o mare problemă. De fapt una din cele mai mari hibe din societatea noastră, pentru că deși acceptăm unele principii după care ne ghidăm, mereu reușim să ne uităm la capra vecinului și să găsim ușor explicații pentru mica excepție care ni s-ar potrivi, ni s-ar cuveni.

Iar asta se aplică peste tot, începând de la șeful statului care nu conduce ședințele de Guvern, cu excepția cazurilor… mă rog, cele în care domnul Traian Băsescu găsește explicația să meargă la Guvern și să prezideze o ședință.

Legile teoretic ar trebui să fie emise exclusiv de Parlament, după care vin normele de aplicare, cu excepțiile de rigoare, care uneori schimbă chiar esența inițială a legii. Iar acesta este cazul fericit, pentru că există și varianta ordonanțelor de urgență date de guvern, deci o altă tocmeală de la principiul inițial – legile sunt emise de către Parlament.

Transportul în comun nu este gratuit sau subvenționat de stat la Tîrgu-Mureș. Dar, de la regulă sunt exceptați elevii, studenții, pensionarii, persoanele cu dizabilității, angajații Siletina și Transport Local și tot așa. Așadar avem din nou regula, iar dacă ne uităm la excepția de la regulă vedem c-am ajuns să ne batem joc de însăși regula care devine ridicolă. Ș-atunci până și cei care nu sunt exceptați încearcă să o ocolească pentru simplul fapt că devine ridicolă.

Dacă extindem la toate nivelurile, aplecarea românească spre excepție mai tare decât spre regulă o găsim infiltrată cam peste tot. Dar absolut în orice domeniu. De la imunitatea exagerată a parlamentarului, la gazul care până mai ieri era subvenționat pentru Azomureș, până la parcarea în oraș, trecând pe la codul rutier și pe oriunde vreți dumneavoastră, peste tot dăm de o regulă de fier și o armată ruginie de excepții. Ne place să credem că trăim într-o societate clădită pe principii, reguli și legi, dar de fapt ele sunt doar un pretext pentru a căuta excepțiile lor. Pe care le exploatăm la maximum. Trăim într-o societate excepțională. 🙂

Postat de pe data de 9 mart., 2011 in categoria Civism. Poti urmari comentariile acestui articol prin RSS 2.0. Acest articol a fost vizualizat de 450 ori.

Publica un raspuns