Catalin Heghes scrie foarte convingator, azi, pe inmures.ro, despre controversata ucidere a lui Osama Bin Laden, lider iconic al unui intreg imaginar occidental al terorii si amenintarii armagedoniste, despre care aproape ca uitaseram ca isi continua existenta secreta, uneltind din te miri ce grote ale lumii a III-a arabe, impotriva Statelor Unite si a tuturor aliatilor acestora. Observatiile lui Catalin sunt absolut corecte: declaratia presedintelui Obama (Doamne, ce ironie lingvistica sa te cheme, ca presedinte american, astfel: practic numele sa-ti fie paronim cu cel al lui The Most Wanted Terrorist of the World) e ingrijoratoare prin caracterul ei sangeros de ev mediu…, prin faptul ca interpreteaza exclusiv executia personajului cu pricina drept o victorie in indelung scandatul war on terror.
Mai e insa o dimensiune in care putem discuta moartea si intreaga existenta a faimosului lider terorist: aceea a incertitudinii si virtualitatii din care i-a fost construita identitatea publica, asemeni unui personaj mediatic, asemeni unui erou de pelicula hollywoodiana. Foarte multe aspecte ale razboiului cu teroarea pe care il poarta, de un deceniu, America, au ciudate similitudini cu realitatile virtuale, cu universurile simulate de tehnologia informatiei. Si nu ma refer doar la teoriile conspiratiei care s-au intrebat, nu o data, daca Osama bin Laden e, cu adevarat, o persoana reala sau un produs video, o identitate fictionala proiectata in realitate prin manipularea mijloacelor informationale. E vorba de insusi modul in care Occidentul relationeaza cu lumea araba si cu ideea de razboi dus in numele libertatii si al democratiei absolute, spre salvarea din sclavie a unor popoare indepartate si civilizare lor cu propriul model de societate.
Reprezentarea imaginara a lumii arabe pe care majoritatea occidentalilor o au astazi e aproape integral o rezultanta a unor inregistrari video, imagini, depozitii, reportaje ideologizate pe care televiziunile globale si internetul le impun. Se duce un razboi cu un construct virtual de amenintari la adresa pacii si bunastarii, in care dusmanii numarul 1, 2, 3 s.a.m.d. sunt precum monstrii din jocurile 3d iar razboiul propriu-zis, cu marile lui desfasurari de forte militare e asemeni unui joc de strategie.
E notorie declaratia unor pusti de 19 ani, ajunsi ofiteri in tancurile ce au invadat Bagdad-ul, care erau socati cand, coborati din masinile lor invicibile de lupta, din high-tech-ul cabinelor, dadeau peste realitatea concreta, infioratoare, a cadavrelor si distrugerilor provocate de la distanta. Pentru ei, ascultand in casti Rammstein si apasand taste pentru a elimina target-uri afisate prin detectie ultra-sofisticata pe display-uri, nu era nimic mai mult decat o simulare, un joc fictional.
O data cu mutarea razboiului intr-unul exclusiv informational, urmarind teroristi deghizati, camuflati oriunde, teoretic, pe imensitatea globului, folosind ei insisi puterea informatiei, absolut totul devine, pentru omul postmodern, ambiguu si incert. Cat de credibile, in absolut, sunt orice pretentii privind eliminarea unui anume grup de teroristi sau a unui lider ca Bin Laden? Cat de credibila e, in fond, pledoaria prin care un lider al unui stat suveran, acuzat de activitati teroriste si de a pregati actiuni nucleare impotriva americii, ca Saddam Husein, e arestat si spanzurat pentru crime impotriva umanitatii? Ce mai e cu adevarat etic, cu adevarat autentic, real, in pretentiile de justitie ale unei superputeri economice si militare ca SUA? Care e, in fond, America adevarata, cand noi cunoastem azi reprezentari mediatice, de fapt, ale ei, configurari imaginare la care lucreaza masinaria de vise hollywoodiana si propriile noastre fantasme, impreuna?
Traim, in fond, cutremuratoarea experienta a golirii de substanta a intregii lumi inconjuratoare. Ca si apropierea de o lume postindustriala, virtuala, simulata, in care nimic nu mai e real, verificabil, iar propriile noastre identitati devin jocuri de metamorfoze in reteaua coplesitoare a informatiilor…
Dumitru-Mircea BUDA
Terorismul si lumea simulacrelor. Osama reloaded
Catalin Heghes scrie foarte convingator, azi, pe inmures.ro, despre controversata ucidere a lui Osama Bin Laden, lider iconic al unui intreg imaginar occidental al terorii si amenintarii armagedoniste, despre care aproape ca uitaseram ca isi continua existenta secreta, uneltind din te miri ce grote ale lumii a III-a arabe, impotriva Statelor Unite si a tuturor aliatilor acestora. Observatiile lui Catalin sunt absolut corecte: declaratia presedintelui Obama (Doamne, ce ironie lingvistica sa te cheme, ca presedinte american, astfel: practic numele sa-ti fie paronim cu cel al lui The Most Wanted Terrorist of the World) e ingrijoratoare prin caracterul ei sangeros de ev mediu…, prin faptul ca interpreteaza exclusiv executia personajului cu pricina drept o victorie in indelung scandatul war on terror.
Mai e insa o dimensiune in care putem discuta moartea si intreaga existenta a faimosului lider terorist: aceea a incertitudinii si virtualitatii din care i-a fost construita identitatea publica, asemeni unui personaj mediatic, asemeni unui erou de pelicula hollywoodiana. Foarte multe aspecte ale razboiului cu teroarea pe care il poarta, de un deceniu, America, au ciudate similitudini cu realitatile virtuale, cu universurile simulate de tehnologia informatiei. Si nu ma refer doar la teoriile conspiratiei care s-au intrebat, nu o data, daca Osama bin Laden e, cu adevarat, o persoana reala sau un produs video, o identitate fictionala proiectata in realitate prin manipularea mijloacelor informationale. E vorba de insusi modul in care Occidentul relationeaza cu lumea araba si cu ideea de razboi dus in numele libertatii si al democratiei absolute, spre salvarea din sclavie a unor popoare indepartate si civilizare lor cu propriul model de societate.
Reprezentarea imaginara a lumii arabe pe care majoritatea occidentalilor o au astazi e aproape integral o rezultanta a unor inregistrari video, imagini, depozitii, reportaje ideologizate pe care televiziunile globale si internetul le impun. Se duce un razboi cu un construct virtual de amenintari la adresa pacii si bunastarii, in care dusmanii numarul 1, 2, 3 s.a.m.d. sunt precum monstrii din jocurile 3d iar razboiul propriu-zis, cu marile lui desfasurari de forte militare e asemeni unui joc de strategie.
E notorie declaratia unor pusti de 19 ani, ajunsi ofiteri in tancurile ce au invadat Bagdad-ul, care erau socati cand, coborati din masinile lor invicibile de lupta, din high-tech-ul cabinelor, dadeau peste realitatea concreta, infioratoare, a cadavrelor si distrugerilor provocate de la distanta. Pentru ei, ascultand in casti Rammstein si apasand taste pentru a elimina target-uri afisate prin detectie ultra-sofisticata pe display-uri, nu era nimic mai mult decat o simulare, un joc fictional.
O data cu mutarea razboiului intr-unul exclusiv informational, urmarind teroristi deghizati, camuflati oriunde, teoretic, pe imensitatea globului, folosind ei insisi puterea informatiei, absolut totul devine, pentru omul postmodern, ambiguu si incert. Cat de credibile, in absolut, sunt orice pretentii privind eliminarea unui anume grup de teroristi sau a unui lider ca Bin Laden? Cat de credibila e, in fond, pledoaria prin care un lider al unui stat suveran, acuzat de activitati teroriste si de a pregati actiuni nucleare impotriva americii, ca Saddam Husein, e arestat si spanzurat pentru crime impotriva umanitatii? Ce mai e cu adevarat etic, cu adevarat autentic, real, in pretentiile de justitie ale unei superputeri economice si militare ca SUA? Care e, in fond, America adevarata, cand noi cunoastem azi reprezentari mediatice, de fapt, ale ei, configurari imaginare la care lucreaza masinaria de vise hollywoodiana si propriile noastre fantasme, impreuna?
Traim, in fond, cutremuratoarea experienta a golirii de substanta a intregii lumi inconjuratoare. Ca si apropierea de o lume postindustriala, virtuala, simulata, in care nimic nu mai e real, verificabil, iar propriile noastre identitati devin jocuri de metamorfoze in reteaua coplesitoare a informatiilor…
Dumitru-Mircea BUDA
