Asistam, in ultimele saptamani, la dezbateri aprige privind reorganizarea administrativa a Romaniei. Incet-incet, reorganizarea in 8, 16 sau te miri cate alte super-mega-giga judete a bietei tarisoare a devenit un nou subiect de expertiza generala: aproape toti protagonistii mass-mediei noastre de opinie si „dezbatere” s-au pronuntat, desi inca imi lipseste opinia unor Monica Tatoiu sau Mircea Solcanu, pe care inca ii astept cu nerabdare sa-si exprime pozitia fata de noua tema majora a opiniei publice romanesti.
Povestea din jurul reorganizarii administrative a Romaniei, generata de her-prezidentul Basescu, intr-o evidenta clipa de geniala inspiratiune, mi-a confirmat una din cele mai grave temeri din ultimul timp: aceea ca Romania seamana tot mai mult cu un forum nemoderat de nimeni de pe suprafata aleatorie, alunecoasa, a internetului. Fiecare individ intra acolo pentru a da cu pumnul in masa si a scuipa aprig spre ceilalti, exista vedete si eroi populari, figuranti si scandalagii, exista, in fine, tragici si falsi arbitri ai „dezbaterii” care urmaresc scandalul obsedati mai degraba de traficul generat decat minimul bun-simt general…
Realitatea e ca suntem, inca, imaturi si blazati dupa ani intregi de dezinformare si manipulare, un popor naiv si sensibil la tot soiul de provocari minore. Nu citim mai nimic, ne inchidem deliberat in apartamentele conectate la televiziunea prin cablu si la internetul limitat la linkurile spre ziarele de scandal si cele sport, dar ne place sa credem ca putem avea opinii cam despre orice pe lumea asta.
Despre ce este vorba, de fapt? PDL, portocalii deveniti exasperanti prin masurile lor nepopulare anti-criza (si o zic ca un bugetar care s-a trezit cu salariul hacuit nu o data, in ultimul an, de guvern), deveniti inca si mai antipatici prin diversele sisteme de mafie locala pe care le-au impus (ca doar au avut vreme) in orasele pe care le controleaza, dar si prin ambitia de a se dovedi acum, pe final de mandat, ultrareformisti (si cine naiba mai are chef de reforme intr-o tara in care cuvantul reforma insusi a devenit similar cu esecul si decaderea?), s-au trezit acum sa propuna cu mare tam-tam o regionalizare economica si administrativa a tarii pe motiv ca, pare-se, fondurile europene ar fi mai bine „absorbite” de 8 astfel de super-judete decat de zecile pe care le avem traditional.
Niciun cuvant despre identitatile regionale, despre apartenentele la comunitatea unor judete, despre istoria si relevanta nationala a structurii de acum a Romaniei sau alte asemenea concepte, fara indoiala retardate si sortite pieirii. Pur si simplu, anuntam de azi pe maine, ca orice reforma Damboviteana, pe mureseni ca vor apartine de Brasov si tot asa, aiurea…
Nimeni nu contesta sensul profund al regionalizarii economice si administrative, dar marele necaz e ca ideea, veche de vreo 12 ani (va amintiti de proiectul intelectualilor transilvani din jurul revistei Provincia, de prin 1999, pe atunci demonizati public?) vine total pe nepregatite si e dictata in stilul tipic al Cotroceniului basescian: vointa presedintelui trebuie sa devina realitate, guvernul va actiona in consecinta, poporul, daca se opune sau are intrebari, e fie bugetar (adica nesimitit si obez, ingrasat pe pielea statului, care vezi tu nu mai trebuie sa fie ca pana acum, doica, ci „minimal”), fie PSD-ist, USL-ist, antireformist, etc.
Or, genul acesta de rationament, pe care se sprijina mai toata guvernarea Romaniei din ultimii doi-trei ani, mi se pare absurd si lipsit de respect fata de cetateni. Dar nu mai putin absurd decat toleranta noastra, a tuturor, la aceasta nerusinata sfidare ce ne vizeaza pe toti…

Dumitru-Mircea BUDA

Reorganizari, teritorii, administratii

Asistam, in ultimele saptamani, la dezbateri aprige privind reorganizarea administrativa a Romaniei. Incet-incet, reorganizarea in 8, 16 sau te miri cate alte super-mega-giga judete a bietei tarisoare a devenit un nou subiect de expertiza generala: aproape toti protagonistii mass-mediei noastre de opinie si „dezbatere” s-au pronuntat, desi inca imi lipseste opinia unor Monica Tatoiu sau Mircea Solcanu, pe care inca ii astept cu nerabdare sa-si exprime pozitia fata de noua tema majora a opiniei publice romanesti.
Povestea din jurul reorganizarii administrative a Romaniei, generata de her-prezidentul Basescu, intr-o evidenta clipa de geniala inspiratiune, mi-a confirmat una din cele mai grave temeri din ultimul timp: aceea ca Romania seamana tot mai mult cu un forum nemoderat de nimeni de pe suprafata aleatorie, alunecoasa, a internetului. Fiecare individ intra acolo pentru a da cu pumnul in masa si a scuipa aprig spre ceilalti, exista vedete si eroi populari, figuranti si scandalagii, exista, in fine, tragici si falsi arbitri ai „dezbaterii” care urmaresc scandalul obsedati mai degraba de traficul generat decat minimul bun-simt general…
Realitatea e ca suntem, inca, imaturi si blazati dupa ani intregi de dezinformare si manipulare, un popor naiv si sensibil la tot soiul de provocari minore. Nu citim mai nimic, ne inchidem deliberat in apartamentele conectate la televiziunea prin cablu si la internetul limitat la linkurile spre ziarele de scandal si cele sport, dar ne place sa credem ca putem avea opinii cam despre orice pe lumea asta.
Despre ce este vorba, de fapt? PDL, portocalii deveniti exasperanti prin masurile lor nepopulare anti-criza (si o zic ca un bugetar care s-a trezit cu salariul hacuit nu o data, in ultimul an, de guvern), deveniti inca si mai antipatici prin diversele sisteme de mafie locala pe care le-au impus (ca doar au avut vreme) in orasele pe care le controleaza, dar si prin ambitia de a se dovedi acum, pe final de mandat, ultrareformisti (si cine naiba mai are chef de reforme intr-o tara in care cuvantul reforma insusi a devenit similar cu esecul si decaderea?), s-au trezit acum sa propuna cu mare tam-tam o regionalizare economica si administrativa a tarii pe motiv ca, pare-se, fondurile europene ar fi mai bine „absorbite” de 8 astfel de super-judete decat de zecile pe care le avem traditional.
Niciun cuvant despre identitatile regionale, despre apartenentele la comunitatea unor judete, despre istoria si relevanta nationala a structurii de acum a Romaniei sau alte asemenea concepte, fara indoiala retardate si sortite pieirii. Pur si simplu, anuntam de azi pe maine, ca orice reforma Damboviteana, pe mureseni ca vor apartine de Brasov si tot asa, aiurea…
Nimeni nu contesta sensul profund al regionalizarii economice si administrative, dar marele necaz e ca ideea, veche de vreo 12 ani (va amintiti de proiectul intelectualilor transilvani din jurul revistei Provincia, de prin 1999, pe atunci demonizati public?) vine total pe nepregatite si e dictata in stilul tipic al Cotroceniului basescian: vointa presedintelui trebuie sa devina realitate, guvernul va actiona in consecinta, poporul, daca se opune sau are intrebari, e fie bugetar (adica nesimitit si obez, ingrasat pe pielea statului, care vezi tu nu mai trebuie sa fie ca pana acum, doica, ci „minimal”), fie PSD-ist, USL-ist, antireformist, etc.
Or, genul acesta de rationament, pe care se sprijina mai toata guvernarea Romaniei din ultimii doi-trei ani, mi se pare absurd si lipsit de respect fata de cetateni. Dar nu mai putin absurd decat toleranta noastra, a tuturor, la aceasta nerusinata sfidare ce ne vizeaza pe toti…

Dumitru-Mircea BUDA

Postat de pe data de 22 iun., 2011 in categoria Civism, Cultură, Opinii. Poti urmari comentariile acestui articol prin RSS 2.0. Acest articol a fost vizualizat de 4,516 ori.

Publica un raspuns