Ideea nu este una noua. Inca din anii in care corporatiile au cunoscut o extindere a ariei de influenta la nivel global, mai multi “business gurus” au previzionat ca organizatiile mari vor sucomba sub povara propriei greutati, care sfideaza legile economiei mondiale. Cu cat este mai multi-nationala corporatia, cu atat modelele procedurale devin mai complicate si mai sensibile la abordari locale; cu cat exista mai multe arii complementare de evalua in luarea unei decizii strategice, cu atat timpul de raspuns creste, impiedicand adaptarile facute in ritmul cerintei pietei.
Cuvantul, insa, este un exercitiu excelent de inovatie in business: preluam ideea de antreprenor si o implantam in climatul corporatist. Folosesti un individ care, macar programatic, este trecut prin “ciur si darmon” in piata libera – cu riscuri, esecuri si invatamintele inevitabile de pe urma lor – si-l “clonezi” pe unul sau mai multi manageri din structuri mari si foarte mari, in ideea de a crea acea sansa de crestere si adaptare de care majoritatea business-urilor multinationale au nevoie in aceasta perioada.
Definitia suna cam asa:
Intraprenoriatul incepe odata cu “initierea si implementarea unor sisteme si practici inovatoare in cadrul unei organizatii, de catre o parte din personalul acesteia, sub coordonarea unui manager, care-si asuma rolul de intraprenor, in vederea imbunatatirii performantelor economice ale organizatiei, prin utilizarea unei parti din resursele acesteia, care prin sistemul managerial anterior nu erau valorificate performant”.
Citeste mai departe pe Standard.ro
Citeste articolul pe: Money.ro
Sansa companiilor din Romania: Intraprenorul.
Ideea nu este una noua. Inca din anii in care corporatiile au cunoscut o extindere a ariei de influenta la nivel global, mai multi “business gurus” au previzionat ca organizatiile mari vor sucomba sub povara propriei greutati, care sfideaza legile economiei mondiale. Cu cat este mai multi-nationala corporatia, cu atat modelele procedurale devin mai complicate si mai sensibile la abordari locale; cu cat exista mai multe arii complementare de evalua in luarea unei decizii strategice, cu atat timpul de raspuns creste, impiedicand adaptarile facute in ritmul cerintei pietei.
Cuvantul, insa, este un exercitiu excelent de inovatie in business: preluam ideea de antreprenor si o implantam in climatul corporatist. Folosesti un individ care, macar programatic, este trecut prin “ciur si darmon” in piata libera – cu riscuri, esecuri si invatamintele inevitabile de pe urma lor – si-l “clonezi” pe unul sau mai multi manageri din structuri mari si foarte mari, in ideea de a crea acea sansa de crestere si adaptare de care majoritatea business-urilor multinationale au nevoie in aceasta perioada.
Definitia suna cam asa:
Intraprenoriatul incepe odata cu “initierea si implementarea unor sisteme si practici inovatoare in cadrul unei organizatii, de catre o parte din personalul acesteia, sub coordonarea unui manager, care-si asuma rolul de intraprenor, in vederea imbunatatirii performantelor economice ale organizatiei, prin utilizarea unei parti din resursele acesteia, care prin sistemul managerial anterior nu erau valorificate performant”.
Citeste mai departe pe Standard.ro
Citeste articolul pe: Money.ro
