Sub titlul original “The Day the Earth Stood Still” al filmului de mai sus, în regia lui Scott Derrickson, apar în rolurile principale actorii: Keanu Reeves şi Jennifer Connelly.
Pe scurt. O civilizaţie superioară, urmăreşte prin emisarii săi (incognito) de zeci de ani, evoluţia civilizaţiei umane pe planeta Terra. După ce lucrurile studiul acumulează în timp suficiente argumente, apare clară o decizie dintre cele două opţiuni posibile: fie omenirea este lăsată să îşi continue dezvoltarea, pe drumul spre distrugerea faunei şi florei, adică a milioane de specii, fie se sacrifică o singură (unică prin inconştienţa ei) specie şi se salvează celelalte.
Contează mai puţin sfârşitul filmului, în care se arată că mai avem o şansă să ne dăm seama de răul pe care îl facem şi să încercăm să “dregem busuiocul”.
Eu, sincer, sunt convins că dacă ar fi real un astfel de scenariu, cu singuranţă, merităm să fim nimiciţi. Înainte de a face pe ecologiştii, cred că merită să ne amintim că suntem singura specie pe Pământ care îşi omoară cu bună ştiinţă indivizii (de exemplu trimiţând în prima linie pe cei consideraţi cei mai bine dotaţi fizic pentru luptă).
În lumea animală, în interiorul speciei se omoară numai indivizii mai slabi pentru a rămâne să procreeze cei mai apţi a rezista luptei pentru supravieţuire.
Între specii, vorbim de lanţul trofic, unde se omoară strict pentru necesităţile legate de hrană.
Când te gândeşti că ne împopoţonăm cu titlul de a fi singura fiinţa inteligentă, superioară, bla-bla-bla.
Ziua în care pământul se opri
Sub titlul original “The Day the Earth Stood Still” al filmului de mai sus, în regia lui Scott Derrickson, apar în rolurile principale actorii: Keanu Reeves şi Jennifer Connelly.
Pe scurt. O civilizaţie superioară, urmăreşte prin emisarii săi (incognito) de zeci de ani, evoluţia civilizaţiei umane pe planeta Terra. După ce lucrurile studiul acumulează în timp suficiente argumente, apare clară o decizie dintre cele două opţiuni posibile: fie omenirea este lăsată să îşi continue dezvoltarea, pe drumul spre distrugerea faunei şi florei, adică a milioane de specii, fie se sacrifică o singură (unică prin inconştienţa ei) specie şi se salvează celelalte.
Contează mai puţin sfârşitul filmului, în care se arată că mai avem o şansă să ne dăm seama de răul pe care îl facem şi să încercăm să “dregem busuiocul”.
Eu, sincer, sunt convins că dacă ar fi real un astfel de scenariu, cu singuranţă, merităm să fim nimiciţi. Înainte de a face pe ecologiştii, cred că merită să ne amintim că suntem singura specie pe Pământ care îşi omoară cu bună ştiinţă indivizii (de exemplu trimiţând în prima linie pe cei consideraţi cei mai bine dotaţi fizic pentru luptă).
În lumea animală, în interiorul speciei se omoară numai indivizii mai slabi pentru a rămâne să procreeze cei mai apţi a rezista luptei pentru supravieţuire.
Între specii, vorbim de lanţul trofic, unde se omoară strict pentru necesităţile legate de hrană.
Când te gândeşti că ne împopoţonăm cu titlul de a fi singura fiinţa inteligentă, superioară, bla-bla-bla.
